727 matches
-
unde sunt toți camarazii săi de luptă și de patimi penitenciare. A avut măcar satisfacția de a-și fi văzut fiul Nicolae și fiica Florentina Cornelia la casele lor, bine realizați familial și profesional, Însă cu mâhnirea nesfârșită că regimul satanic, Împotriva căruia luptase 20 de ani, sacrificându-și toată tinerețea, Încă nu căzuse. Va primi post-mortem Diploma de Luptător În Rezistența Anticomunistă. Primește-l, Doamne, și pe Gheorghe Leu În Cereasca Legiune a Sfântului Arhanghel Mihail pentru că și acest martir
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cercetător pasionat și, totodată, publicist cunoscut” (pagina 3). Sintagma „publicist cunoscut” nu poate să semnifice decât că ați tot scris și publicat articole În presa comunistă din anii ’60, ’70 și ’80. Fiecare român cinstit știe că, În epoca păgână, satanică, a nonvalorilor, trebuia să devii ori membru al P.C.R., ori informator al Securității sau chiar să cumulezi aceste două funcții degradante și oribile ca să te afirmi ca publicist și, apoi, ca autor de carte. O stricare mai mare decât aceasta
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ale eroului Ion Golea și ale autorului Teofil Mija, amândoi hăituiți de securiști În timp de câte doi ani. Ne referim la acei deținuți anticomuniști care, În prigoană, având asupra lor arme de foc, au fost Încontinuu urmăriți de securiștii satanici. Cei ce, asemenea nouă, vor dobândi fericirea de a citi romanul „Noi nu am avut tinerețe” Își vor umple sufletul de tristețe, dar și de multă delectare literară vor avea parte. Totodată, fiecare cititor va avea ca repere morale caracterul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a II-a, scoasă, În 2004, de editura „Axa” din Botoșani. Faptul că tardiv am luat cunoștință directă de această operă memorialistică este benefic, În sensul că pot s-o compar cu numeroasele lucrări de același gen, referitoare la epoca satanică a ciumei roșii, oglindită În literatură sub toate aspectele, nu numai În ceea ce privește temnițele politice. În calitățile de profesor de limbă și de literatură română, de fost deținut politic și de cititor al multor scrieri memorialistice, care tratează perioada 1944-1989, pot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din prezentarea pe care o vom face, reproducând, măcar, câteva dintre cele 436 de pagini, care toate ni se par antologice și implicit bune de citat. În noaptea de 15/16 mai 1948, hoarde numeroase de zbiri ai Siguranței (instituție satanică, devenită, În scurt timp, monstruoasa Securitate, o poliție și mai demonică, fiind copie fidelă a N.K.V.D.-ului bolșevic) s-au năpustit asupra căminelor studențești din toate centrele universitare, arestând, doar În 12 ore, câteva mii de studenți, care, din punct
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și tot mai terifiantă, Înțelegându-se prin aceasta și imposibiliatea realizării de contacte Între cele două categorii de deținuți (contacte care ar fi generat gesturi de solidaritate, precum cel evocat de autoare), nu după mult timp, anume Îndată după Înființarea satanicei instituții, eufemistic denumită „Securitate”, deținuții politici nu vor mai fi amestecați, În dube, cu cei de drept comun. Dar s-o Însoțim și În continuare, pe studenta Pazi, care-i „reținută” În vederea intentării procesului său la Tribunalul Militar din Cluj
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
300 de pagini au fost dictate de Grigore Caraza lui Zahu Pană, Îngrijitorul acestei crestomații. Iar titanica tărie caracterială a lui Grigore Caraza a fost probată cu vârf și Îndesat, când a respins Încontinuu (fiind pedepsit cu Îngroparea În zarcă) satanicele reeducări de la Aiud din anii 1960-1964. Vom cita, În acest sens, un fragment foarte scurt, dar și profund edificator. „În ultimele zile ale lunii iulie 1964, de la București au venit vreo 7-8 ofițeri superiori pentru a Încerca să mai rupă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai păcătoasă țară din Europa) azvârlirea În focul veșnic din Iad. Cât despre C.N.S.A.S., i-am scris, de mult, domnului Onișoru că această instituție, În Întregul ei, este eiusdem furfuris ca S.R.I., și ca Securitatea bolșevică, adică o instituție satanică. Dar, pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă ca acesta să se pocăiască, vă Îndemn și eu, domnule Bâlbâit-cu-Gura-Strâmbă, să nu mai mințiți nicicând, ci să vă pocăiți, urmând Învățătura creștină și ținând cont că „Errare humanum est...”. Altminteri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
chinurile, inimaginabile și de neînchipuit, dar și gustul excrementelor, al fecalelor umane, ca o expresie incomparabilă a „Înaltului umanism socialist”. Ca atare, să dăm mulțumire Domnului Dumnezeu că n am cunoscut nici a suta parte din incalificabilele orori bolșevice și satanice, să fim cât mai modești și să nu ne mai grozăvim, nici măcar În cuget, În dialogul cu noi Înșine, acreditând ideea stupidă, fariseică și nespus de falsă că noi am fi niște victime nemaipomenite, de toată exemplaritatea. Să nu uităm
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
s-a făcut ca un tăciune la față, e de nerecunoscut. Spune nevastă-sa că s-a luptat trei zile cu moartea. Moș Costache făcea sforțări să scape de evocările lui Stănică, dar acesta le dădea drumul cu o viteză satanică. Bătrânul începu să fie superstițios și hipocondru, să se vaiete de dureri adevărate sau închipuite. I se părea că-i pocnesc urechile, că nu mai are stomac bun, că inima i se oprește deodată, fiindcă el n-o mai aude
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Și acest semn de întrebare este un final, căci omul n-a primit până acum nici un răspuns întrebărilor lui și nu va primi niciodată, deoarece viața nu numai că n-are nici un sens, dar nici nu poate avea unul. Principiul satanic În suferinȚĂ Dacă sânt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ele, suferința este un drum spre iubire, când nu este calea esențială a iubirii. Dar oare creștinismul numai în această problemă ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferinței ca drum al iubirii este a nu cunoaște nimic din esența satanică a suferinței. Pe treptele suferinței nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Și întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puțin infinit și etern decât lumina ce te orbește pe scările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de atracție al lumii, de unde totul tinde să se unifice în iubire și intimitate. Dacă principiul divin se caracterizează printr-un efort de sinteză cosmică și de participare metafizică la esența totului, atunci suferința este la antipodul acestui principiu. Principiul satanic, ca principiu de dislocare, de dualizare și dramatizare, străbate într-o imanență organică și esențială întreg sâmburele durerii. În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vieții, iei un contact inconștient și experimental cu dinamismul concret al firii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și întuneric // 120 Renunțarea // 122 Frumusețea flăcărilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie și autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate și transfigurare // 155 Principiul satanic în suferință // 171 Notă Pentru ediția de față s-a folosit ca text de bază ediția Humanitas 1990, reconfruntată cu ediția princeps din 1934. Ca și în ediția din 1990, au fost actualizate ortografia și punctuația, păstrîndu-se însă formele lexicale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o dorință arzătoare de a-și umple golurile cu o iuțeală maximă, de a se împlini prin salt. Dacă românii ar fi gustat cât de puțin - în trecutul lor - din fructul istoriei, care le-a fost interzis printr-un blestem satanic, rezerva în imitație lua caracter de reprobare sau de distanță stilizată. Cum totul le-a fost oprit, renăscuți la viață au vrut să cucerească totul. Frenezia imitației, în acest caz, are un caracter de imperialism vital, este o dovadă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o rupsesem c-un glonte, nu lasau a se vedea rana, și pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge. Era frumoasă astfel... acea martiră sântă, albă. Și vergină, zăcând întinsă pe pământ alături cu acele figuri satanice și dobitocești totodată. Unul din ei da vânt preotului și-l clătina de picioare într-o parte și-ntr - alta, altul i-atinse lumânarea de barba lui cea albă, care prinse foc și începu a arde-n sus... Pielea cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cavaleresc fără înțeles, din evul mediu, dar în care nu mai eram în stare de-a transpune tablourile colorate cu sânge, cu foc și cu negrul vânăt roșu al fumului, cari trecuse turburi cu hidoasele lor fețe de mort, cu satanicele roșii fețe vii ce trecuse pe dinaintea ochilor mei. Toate astea s-amestecau în sufletul meu cel turbure și din acest amestec se născu o tâmpire cumplită a organelor de cugetare și simțire care-mi obosea capul, astfel încît simțeam că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu sălbătăcie - ideea satanică se-mplinea. Luă toporul și tăie funiile ce legau moara de mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ce-i asta, gândi marchizul speriat... Eu râd, și el se uită serios la {EminescuOpVII 256} mine!... El râse tare ca să se încredințeze că chipul din oglindă e umbra lui... și chipul râdea... dar cum... D-zeul meu! Un râs satanic, nebun... - Oh! Oh! strigă marchizul, aici e mai mult decât umbra mea... Apucă o spadă lungă și-ncepu să manevreze pe lângă oglindă. Și chipul manevra c-o spadă... Ieși dar, zise el vânăt de turbare, ieși, umbră, să mă lupt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era de fapt o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani ...” (Filichi, 1994, p. 57). Rezistența la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de regretat, ci unul necesar, de asumat. Într-un sens ontologic, violența este originară, fapt care justifică strategiile autovictimizării individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un dat primordial, iar violența, oricât de satanică, trebuie înfruntată cu arme proprii și, mai ales, prin virtuțile interiorității. Pentru creștinismul ortodox, aceasta nu înseamnă deloc „pietism” sau „resemnare”, ci ascultarea de o logică firească a priorităților. Ideea că lumea este fundamental rău rânduită nu poate fi decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi tot iadul se deschide, Tu, răpitor de zile cui ți-ai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]