2,312 matches
-
răspândit în variate activități, manifestat ca poet, romancier, dramaturg, eseist, critic literar, traducător, autor de s.f., alcătuitor de biografii romanțate și de cărți de aventuri pentru tineret. Să mai adaug că romanul Revolte a fost considerat de Ov.S. Crohmălniceanu "o satiră subtilă a formalismului juridic" (Literatura romănă între cele două războaie mondiale, vol. I, 1972), iar de I. Negoițescu "o scriere parabolică de prim rang" (Istoria literaturii române, vol. I, 1991). Numindu-l "scriere parabolică", I. Negoițescu îmi pare că definește
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
de prim rang" (Istoria literaturii române, vol. I, 1991). Numindu-l "scriere parabolică", I. Negoițescu îmi pare că definește mai cuprinzător decât celălalt critic romanul lui F. Aderca, el fiind și satiric, într-adevăr, dar într-un fel care subsumează satira (critica socială) unei parabole. Căci nu este vizat în roman numai absurdul formalismului judiciar, în al cărui păienjeniș este prins eroul ca o insectă, ci și absurdul existenței, al faptului de a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
Tânărul ofițer scrisese pe ascuns proză inspirată din viața cazonă și-și hrănise în secret visul de a deveni scriitor: evident, scriitor maghiar - după cum o dovedește volumul pe care îl pregătea, Szamárlétra, adică Scara măgarilor; trimiterea din titlu avertiza asupra satirei usturătoare la adresa ierarhiei militare. Ar fi putut deveni, fără îndoială, un interesant prozator maghiar. Întorsătura de destin îl obliga însă la o reconsiderare a spațiului lingvistic de afirmare. Demisionat din armată, tânărul cu aspirații literare se întoarce acasă și-și
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce nu e realitate și cum în personalitate se află ceva care
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
stiloul, îi lași vîrful încet pe hîrtie, un pic mîndru, un pic temător, la treabă deci". (p. 20). Toate aceste povestiri cu ațele la vedere au, într-un fel, menirea să facă pasabilă proza care dă titlul volumului, o devastatoare satiră la adresa sistemului comunist și a (prea)zeloșilor săi susținători, scrisă într-o cheie grotesc hiperrealistă. Într-o atmosferă ce aduce izbitor cu cea din filmele lui Lucian Pintilie, Ioan Groșan descrie frenezia tembelă a oficialităților dintr-o localitate rurală la
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
un înveliș autoclav inexpugnabil pe care l-ar putea descrie această frază dinspre finalul unui roman echenozian: ,Pe stradă, ca întotdeauna, deasupra craniilor pietonilor, se leagănă bulele gîndurilor lor" (Nous trois, 1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
olteni (prefațată de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România, întocmită de Petre Gigea-Gorun și apărută la Editura Fundației Scrisul Românesc, tot din Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix în el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de pui"... Totul a fost inutil, chiar și ,pajura" de la penultima emisiune ,Cap și Pajură" de la Realitatea Tv, ni s-a părut falnic-atotștiutoare aducându-ne în inimi sentimentul unei nimicnicii umilitoare. Aflați, deci, în această stare psiho-deplorabilă, până și emisiunea ,Satiră politică la Antena 1", prezentată de Mircea Badea și Oreste, ni s-a părut H2O de la Ecuator sub formă de lapoviță în Delta Dunării spre sfârșitul lunii mai. Văzându-i, nevastă-mea Coryntina nu s-a mai abținut și a
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
al II-lea care, într-o duminică a Postului Mare, a cerut iertare umanității pentru toate ororile comise de-a lungul istoriei în numele Bisericii. Pe scurt, creștinii civilizați și civilizatori ai Europei au dovedit că pot înțelege sensul terapeutic al satirei, atunci când aceasta face referire la urâciunea propriilor lor defecte. Umorul - ne reamintește Teodor Baconsky într-un excelent studiu despre ,Râsul Patriarhilor" (București: Anastasia, 1996) - n-a lipsit niciodată din panoplia plină de savori a sfinților. Aceasta nu înseamnă, totuși, că
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
comediei" cu voie de la partid, e consemnat fără îndurare: "Baranga, pe care l-am întrebat, prin 69, cum se explică faptul că piesele lui se aprobă, pe cînd ale mele se refuză fără explicații, mi-a spus: Domnule, comedia înseamnă satiră, satira se dă pe cartelă, cartela unică a literaturii române este în mîna mea, mai acord cîte unuia dreptul la firimiturile de la masa mea, dumneata nu ești autor de firimituri, nu îți dau drumul...". Și această judecată aparent "antipoezie": "Cîți
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
cu voie de la partid, e consemnat fără îndurare: "Baranga, pe care l-am întrebat, prin 69, cum se explică faptul că piesele lui se aprobă, pe cînd ale mele se refuză fără explicații, mi-a spus: Domnule, comedia înseamnă satiră, satira se dă pe cartelă, cartela unică a literaturii române este în mîna mea, mai acord cîte unuia dreptul la firimiturile de la masa mea, dumneata nu ești autor de firimituri, nu îți dau drumul...". Și această judecată aparent "antipoezie": "Cîți poeți
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită de semne ale limbajului și ale artelor non-verbale) să poată atrage atenția asupra prăbușirii în neant." (p. 155). Minus accentul final, prea moralizator (căci marea literatură se hrănește, în fond, din criză, din înfrângere, din
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
Se joacă și în online cu o rubrica numită " Știrile Țapinarii" - un sfat muzical oferit gratis divelor mondene neprețuite. Fără Zahăr - trupa de muzică și umor, abordând mai multe genuri muzicale (hip hop, folk, rock, latino) pe versuri comice, de satiră socială, cu teme inspirate din viață satului. Stilul formației se construiește parodiind mediul rural în contextul tendințelor vremii, trasate de posturile de televiziune: mondenități, telenovele, știri cu crime și violuri, manelism etc. Bobo Burlăcianu și Bobi Dumitraș sunt moldoveni de
Fără Zahăr şi Ţapinarii [Corola-blog/BlogPost/96632_a_97924]
-
impulsuri electrice), dar până și visele (uitate adeseori încă de la prima oră a dimineții) pot fi transmise acestei mașinării a deșertăciunii. Căci despre deșertăciune e vorba de fapt, despre vanitate. A considera că Negustorul de începuturi de roman e o satiră a tehnologiei (și tehnologizării) actuale mi se pare, din capul locului, greșit. Aparatura doar facilitează ceea ce viscerele se zbat să îndeplinească. Obsesia de a scrie, patima de a publica, orgoliul de a fi înțeles și lăudat de un public, dacă
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
un biograf care se vrea obiectiv și se consultă întruna cu cititorii, întreținând cu aceștia un raport cvasiinteractiv. Atipic este acel happyend al romanului, foarte diferit de tulburătoarele, melancolicele sfârșituri ale celorlalte romane. Total atipice sunt umorul - subtil englezesc - și satira acidulată, îndreptată spre ținte multilaterale, care permeabilizează întreaga carte. Atipice pentru spiritualitatea atât de sublimată a Virginiei Woolf sunt scenele de incitantă senzualitate trăite de Orlando în diversele lui ipostaze. Lectura cărții lasă un gust de farsă ludică; creează aparența
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
granița basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și, mai ales, a literaților, cu egolatria, rivalitățile, bârfele, mâncătoria dintre ei, și recurenta convingere a decesului
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
basmului, se desfășoară pe parcursul a patru secole - ingenios pigmentate de istoria Angliei - în care Orlando trece de la calul cavalerului la automobil și de la armură la toaletele feminine ale secolului douăzeci. Întregul roman e injectat cu siringa de argint a satirei: satiră la adresa nobilimii engleze, veleitare, snoabe și de redusă intelectualitate; la adresa monarhiei elisabetane, a medicilor ale căror remedii se bat cap în cap și, mai ales, a literaților, cu egolatria, rivalitățile, bârfele, mâncătoria dintre ei, și recurenta convingere a decesului literaturii
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
urma să sune titlul noului său poem. Greene a luat în mână pana cu care băiețașul lui gâdilase până atunci urechea pisicii, a muiat-o în suportul de ou care servea drept călimară, și a încropit atunci și acolo o satiră foarte spirituală. Adusă astfel din condei încât nimeni nu ar fi putut avea vreo îndoială că tânărul lord perpelit pe jăratic era Orlando, cu cele mai intime spuse și fapte ale lui, cu entuziasmele și nesăbuințele lui, portretizat până la culoarea
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
de lemn reprezintă un text hibrid, greu de încadrat într-o categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în literatura română contemporană. Și ar mai fi de adăugat un lucru aici: dincolo de toate
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
de la birocrați sovietici oportuniști la vîrstnicii supraviețuitori ai vechii orînduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaște Rusia anilor ’30 și de a savura una dintre cele mai reușite satire scrise vreodată. Trecutul slujbașului de la starea civilă În Săptămîna brînzei din 1913, în Stargorod a avut loc un eveniment care a tulburat cercurile progresiste din partea locului. Joi seara, în cabaretul „Salve”, în sălile împodobite cu fast, se derula un program
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
educă fetele în Boemia, narațiunea urmând pas cu pas strădaniile protagonistului de a o învăța câte ceva pe capricioasa Beata, evitând astfel sentimentul nedorit că ar toca de pomană banii murdari ai tatălui ei. Prozatorul ceh construiește de la bun început o satiră inteligentă, în care, în ciuda aparențelor, miza nu cade pe acțiune, pe relația dintre personaje (care devine, previzibil, una amoroasă), ci pe ironizarea sistemului educațional din Cehia anilor ’90. Respectul elevilor față de profesori lipsește, breasla profesorilor include tot soiul de indivizi
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
Mihail Sebastian, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, acționau convergent. Omul de casă al lui N. Iorga, volubilul N. Georgescu-Cocoș, ne îngîna cu vocabula Gîcîlîrî și ne onora, îndeosebi pe Tudor Arghezi, cu pastișe fără sare, iar pe subsemnatul, cu lungi satire pe care le găseam inspide. în anii socialismului, i-a cerut iertare lui Arghezi, care i-a acordat-o de îndată, iar pe mine mă sprijinise, deși adversar, la primirea în Sindicatul ziariștilor. Nu rare erau ocazii ca acestea, de
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
care va avea loc în Dublin Pub. Adi Bobo este energic și pătimaș în ceea ce face, un povestitor desăvârșit care te va cuceri cu naturalețea să pe scenă. susține că e strănepotul lui Ion Creangă. A câștigat Festivalul național de satiră și umor de la Târgu Mureș în anul 2010, locul al II-lea la festivalul internațional de stând up comedy Cluj 2013, locul al III-lea la Festivalul Național de Stând up Comedy Brașov 2013. A sustinut spectacole în toată țara
Stand-up Comedy cu Adi Bobo, Gabriel Gherghe si Bobi Dumitras @ Dublin Pub, 6 martie [Corola-blog/BlogPost/95208_a_96500]