1,075 matches
-
al rucsacului l-am văzut scoțând un ziar în care ținea ceva învelit cu multă grijă. Erau două scrisori. Una dintre ele am recunoscut-o imediat, era de la tatăl meu. Cealaltă însă... Cea de-a doua scrisoare avea să fie scânteia care urma să aprindă toată exuberanța spiritului meu! Era o scrisoare venită într-un plic fin, cu multe timbre albastre, cu un scris nespus de delicat, caligrafic, anticipând parcă toată gingășia gândurilor închise în el. Pe verso-ul plicului era
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
de ploaie din cer senin nici nu știu dac-o să mai vin într-o vreme nătângă care-i gata cu mine să plângă nimfomania partidului sacru excitat până la cruzime după ce dat de gard cu oiștea s-a trezit sângele să scânteieze-ntr-un hău de prostie unde-i loc pentru toată planeta: bine ați venit la casa de nebuni ! când îmbrăcați în demență evident că renașteți într-o formulă obligatoriu tâmpită dintr-un pasibil ceai tumefiat de sperietură de groază c-
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
carton de paie de smalț din rebeliunea ta cum se-ncing cocorii nădușind la stele ca la o muncă grea și de pomană câtă vreme nici viața nici cu moartea-mpreună - nu ajunge nimic la ele licență pentru zbor interior scânteiat zvăpăiat dar pustiu gând încheiat în colivie din rămurele de plastic știind că nu poate fi mai bine nici afară în zbor să fie mai bine de rămas aici totuși cer destul dar nu predestinat pentru aripi frânte despre cum
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
ceva... - Îndrăznește, zâmbi Algus! Prințul căută cu privirile pe Anemona. Prințesa Oceanului Fără Sfârșit aștepta alături de tatăl ei, înconjurată de o ceată de peștișor aurii. În păr îi strălucea o stea de mare sidefie, iar perlele presărate pe rochia albastră, scânteiau și ele, îmbrăcând-o parcă într-o lumină ireală. Întâlnindu.i privirea, fata îi zâmbi cu buzele de culoarea coralului. - Dacă Anemona ar fi de acord... - Așa, își miji ochii Algus așteptând continuarea... - Eu aș dori... Triton începu să râdă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Trei ani la rând nu am mai observat primăvara. Pomii înfloreau, natura înverzea scăldată în lumină și eu alergam fără s-o observ. Anul acesta însă i-am simțit fiecare floare, fiecare mugur, fiecare frunză. Am observat trunchiurile dezgolite cum scânteiază de bucuria mugurilor și pământul cum își țese iarba. Și totul a început să se deschidă ca un papirus în toamna anului ce a trecut, continua ea să-și explice. În toamna ce s-a pierdut departe Dariana a gustat
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
râd și-ți fac tot ce-mi poruncești, Stăpân ești omule pe-a mea trăire, Nu sunt doar duh, sunt glasul pe care nu-l iubești Atunci cand plăsmuiești iluzii mințindu-te pe tine. Poți să-mi spui suflet, inima, divină scânteie Dar nu-i deajuns, simte-mă, respira a mea iubire Pedeapsă să mi-o iei, redă-mi râvnita libertate C-am pătimit cumplit de atâta ne-iubire. Propun un armistițiu, să ne unim Prin gând în zborul unor adevărate sentimente
CONDAMNAT PE VIAȚĂ LA NE-IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382097_a_383426]
-
stejar. Și, privind bolta senină, Domnul Ștefan se închină, Apoi vede cum, în zare, Geană de nor alb răsare Și se face dintr-o dată Lung și drept ca o săgeată, De pornește și brăzdează Ceru-albastru în amiază; Vârfu-n aur lucitor Scânteiază-n dulce zbor, Iar când se oprește-n loc, În a cerului mijloc, Un alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
o icoană Toți poeții astăzi, slavă îți înalță: Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfață, Pentru că durerea facerilor tale Ai turnat-o-n cântec de iubiri și jale. Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie. Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri. Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere, Pentru omenire e-ntreaga avere. Din ele poți face o scumpă coroană Să fii prețuită ca sfântu-n icoană, Iar eu, drept
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
ca o icoanăILIE MARINESCUToți poeții astăzi, slavă îți înalță:Fii, părinți, prieteni sufletu-ți răsfață,Pentru că durerea facerilor taleAi turnat-o-n cântec de iubiri și jale.Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie.Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri.Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere,Pentru omenire e-ntreaga avere.Din ele poți face o scumpă coroanăSă fii prețuită ca sfântu-n icoană, Iar eu, drept omagiu
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
amintireZori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțireîn nuci, și-n stacana cu vin!... VIII. CAND NOAPTEA COBOARĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. autor: Lili Negulescu Coboară noaptea, cerul scânteiază De stele vesele și lucitoare... Suspina dulce o privighetoare Iar vocea omenească încetează. În voie roua cerului se-așează, Și flori, si iarbă din razoare, Talazu-n mari, făptura muritoare Adorm și dorm...nimic nu mai veghează. În pietul meu n-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
MÂNA MAMEI, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015. Să știi că-mi este teamă de lumină De-ntuneric,mama , si de gand Aâtea păsări calme în grădina Mi -au însemnat tăcerile tăcând. Mi-aprinde-amintirea ușoară scânteie Și luminează-o clipă râma de argint Acolo zâmbește steaua mea femeie- Mama,e regină-n răi cu îngeri tivit. Cât a trecut ..doar șase ani de-atunci Când la căpătai ți-am pus un sfeșnic Cu flori în mână
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” sau iubirii unei pământence: Cum ea pe coate-și răzima/ Visând ale ei tâmple,/ De dorul lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini de rugăciuni.// Umbră care trepte-nalte suie,/ dăruind azur din mâini subțiri,/ sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/ scânteind înalt, din răstigniri.// Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,/ biruit de ramuri de arin,/ îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,/ ars ca Nesus în cămașe de venin...// Nu, tu nu ești meșterul, nici câneazul,/ nu ești înstelatul împărat./ Sfâșiat
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Care i-a adus minunea. O pianină care mirosea... A istorie de primăvară. Restul, era ușor! Să stai de vorbă cu părinții tăi, privindu-i... Și ei - să îți zâmbească din fotografie... Să clipească din ochi... de fericire. Să le scânteieze în ei - lumina aceea - ba chiar - să se miște ușor... Aceasta - oricât ar părea de neînviat - este o fotografie vie... ------------------------------------ Cu deosebit respect, Liviu-Florian JIANU 8 aprilie 2016 Craiova Referință Bibliografică: Liviu JIANU - POVESTEA UNEI FOTOGRAFII / Liviu Florian Jianu : Confluențe
POVESTEA UNEI FOTOGRAFII de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381254_a_382583]
-
către mâine omul contemplat ca o carte vie în biblioteca universală a devenirii postume ... filele ciorne zilele vorbe ... volume de lut modelat în penultimă zi întărit neînfrânt pe rafturi de sticlă din cremene blândă Gând insuflat cu Căldură măiastra ce scânteie spirit și atârnă de Logosul Sfânt Axisul mundi din centrul ființei cuvânt pe cuvânt laolalt' se adună treptat ... con.centrat Pogorât din tărie preumblându-Se blând peste bolta de cer nesfârșit cu tălpile pe palmele lumii incunabulul cânt din vestea cea
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul, care- o vede Pe bună mea, țesându- mi drumul , către ea, integru. Și de atunci, știu ce culoare are dorul, Culoarea ascunzișului din sufletul curat, Când vrei să strigi " Mi- e dor", ascunzi fiorul În podul casei, si
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
de lumină se deschide În zorii unei înnoite zile, Croind rotundul țarinei fertile În orizontul care mă cuprinde. Ce har, că după visele perfide, Hrănite-n noapte cu pastile, O geană de lumină se deschide În zorii unei înnoite zile! Scânteie nouă-n mine se aprinde Și de la ea, o mie de feștile Înlocuindu-mi visele sterile. Înviu când după noaptea ce desfide, O geană de lumină se deschide. Citește mai mult O geană de lumină se deschideîn zorii unei înnoite
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
cu galbene flori, Ce dulce e taina-nserării, Cu tandri și-nviați fiori. Noaptea, sub clarul de lună, Scăldați în marea de dor, Cerbi și ciute se-adună, Se-adapă la limpede izvor. În luciul apei se-oglindesc, Ochii le scânteie ușor, Cercuri pe ape se lărgesc, Mierlele cântă în cor. Referință Bibliografică: Când trec agale cerbii / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamnă plânge iarăși peste ochii limpezi, Cerul ni se urca în cosciugul galben, Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea, Scânteiază și - s mai adânci că marea, Toamnă ne petrece cu alai de miere, Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Când flatați de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
fi de rău... Lilia Manole ... Citește mai mult Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi,Cerul ni se urca în cosciugul galben,Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea,Scânteiază și - s mai adânci că marea,Toamna ne petrece cu alai de miere,Frunzele- mpietrite macină tăcerea.Stai aici în mine, frunză, ca de piatră,Inima prin toamnă la tine să străbată,Pasămite, noi cu toamnele vorbim,Cănd flatați de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
deștept Alături de toți aceia Care ignoră femeia. Toate trudesc cu avan, Să-și găsească un liman. Hărăzite-s de Cel Sfânt, Să dea viață pe Pământ ! Singur în durerea mea, Pios mă-nclin în fața ta Și ochii-n lacrimi îmi scânteie Pentru ideea de... FEMEIE. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ ȘI FEMEIA - IDEE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile
IDEE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380861_a_382190]
-
opintit s- apuce Cu slabele- i puteri, destinul pus pe umeri De Tatăl său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi, Iisus, neliniștit, speriat, s- a resemnat și- a acceptat epuizat, paharul. Dar s- a pornit amnarul Cerului cu fulger scânteind. În gestul lui dumnezeiesc, oprind, S- a sprijinit de zid, cu sânge șiroind Apoi cu Veronica s- a-ntalnit, Iar ea cu o năframa l- a șters și l- a umbrit Și chipul lui pe sal s- a- ntipărit. A fost
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
cânta o melodie de dragoste, iar solista cu fustița mini se legăna pe scenă în ritmul melodiei. George care începuse să-i simtă savoarea scotchului începu să-i recite Cristinei: - Spune-mi, sincer, tu, femeie, Ce doruri ai, și ce scânteie Foc la inimă să-ți deie, Ce vise noaptea te răsfață, Mai știi să strângi la piept, în brață? Aurel îl și luă în primire de cum recită prima strofă: - Ce crezi tu George că așa ceva se uită? Se învață din
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Tandră, te-aș sufoca cu-mbratisari flămânde Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viață, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flămând și însetat, Până m-aș întrupa din
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care au plecat... Ca un fum albastru-n facla argintie, Se strecură tainic stele scânteind, Povesti de iubire, scrise pe hârtie Ninsă ca în iarna unui tandru gând; Clipele din ierni demult înghețate, Nea de vechi regrete topite-n sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate, Ce-au topit iubirea, ori mi s-a
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]