409 matches
-
exmatriculat din Rai. Iubirile mari fac depărtările să cânte. Cel mai divin instrument muzical rămâne tot trupul femeii îndrăgostite. Dragostea - alt cui în coasta perisabilității. O femeie îndrăgostită vede și în Quasimodo un Făt Frumos. Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Unii nu rămân din dragoste decât cu transpirația. Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelație de luceferi. Sunt bărbați care își scutură femeia ca pe un pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din capete. La bătrânețe, iubirea capătă un caracter memorialistic. Dispariția misterului împinge dragostea spre banalitate. Și totuși, quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Primele lacrimi generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea poate să deschidă, ori să amelioreze abisuri. Când iubești cu adevărat, simți în preajmă respirația infinitului. Vulcanul iubirii nu erupe mistuitor decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Debutanții de marcă au aerul serafic al Natașei Rostova la primul ei bal. Lectura autentică înseamnă creație. Și ei au fost în Arcadia lecturii. La literatură nu vom renunța, chiar dacă va fi nevoie să scriem pe apă. Marea creație are scânteieri de revelație metafizică. Pe debutantul în artă, strapontina îl ambiționează, nu fotoliul. Arta pune în evidență strălucirea din om. Atât cât mai e. Principalul consumator de artă rămâne singurătatea. Artistul - această adolescență incurabilă. Fiecare mare artist, cu Atlantida lui. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lucru era clar... fără bătrânul Toma, care cu Anuca l-au crescut și de care era legat, numai cu Anton, lupul n-ar fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu postul din Tidiken. Cu locotenentul Razman. Anunță-mă când ai legătura. Se îndepărtă să se plimbe singur în noapte, contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau, se simțea fericit acolo, la hotarul erg-ului, angajat în periculoasa aventură de a vâna un om care, fără îndoială, cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miște. — E o sinucidere, murmură pentru sine locotenentul. O sinucidere, și niciodată n-am crezut că un targuí e capabil să se sinucidă. își caută osânda veșnică. Nici o zi n-a fost atât de lungă. Nici atât de călduroasă. Sarea reflecta scânteierile soarelui, multiplicându-i puterea, făcând aproape inutil minusculul adăpost, anihilându-l și anihilând mehari-ul, căruia îi legase cele patru picioare după ce-l îngenunchease, deși îl durea sufletul să-l facă să sufere fără să fi meritat, după atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare, își putea face o idee clară despre ce îi aștepta în zilele următoare. îl observă pe însoțitorul său. De fapt, îl studiase din primul moment, de când descoperise o scânteiere de spaimă în ochii lui când îi mărturisise că-i ucisese pe temnicerii săi. Dacă suportase atâția ani de pușcărie și nu se dăduse bătut, hotărât să reia lupta, era, fără îndoială, un om curajos, cu un temperament ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea, să se arunce la unison asupra oricărei ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la Manaus până la Porto Velho. „Un diamant de bună calitate“, se gândi el. „Dintre cele ce deschid multe uși și multe picioare, dintre cele ce-ar atrage la mlaștina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era extrem de calmă. Se ridică, reveni În Încăperea centrală. Lăsându-și baltă morcovii, Hipiotul-Cărunt dispăruse. Își turnă o bere, merse la fereastră. Se vedea la mai mulți kilometri, până la pantele acoperite de brazi. În depărtare, Între culmile Înzăpezite, se zărea scânteierea albăstruie a unui lac. Aerul era blând și plin de miresme; era o superbă dimineață de primăvară. Uitase de cât timp era acolo, iar gândurile lui, detașate de trup, pluteau senine printre culmi când fu readus la realitate de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stabilit elementele unei noi filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat, iar printre miliardele de stele verzi care s-au ivit atunci am distins parcă și o mică scânteiere de culoare mov, născută din atingerea noastră. Când mi-am revenit, eram Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde stătea cu capul În jos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu plăcere sistemele nervoase și circulatorii, organele interne, musculatura și tăcutele oase pătrunse de ceață și purtate ca prin vis, pe canapele moi, spre o destinație necunoscută și totuși atât de plăcut presimțită, conturându-se ademenitor în închipuirea fiecăruia în scânteieri de cristale, în aburi de bunătăți, în platouri de somon afumat și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină de viață, în ochii căreia acum se stinseseră scânteierile de lumină, cândva atât de vii... - O speranță totuși poate mai există!? - Ce spui tu, Ina! Nu mai am nici o șansă. O spui tu, din bunătate, pentru că am fost cândva prietene! - Olga, suntem încă prietene, nu vorbi așa! Mi e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca și când gluma i-ar fi răscolit în suflet crâmpeie de visuri ce s-au înăbușit înainte de a se contura în forme. Olga i se părea completarea Teclei. Avea toate calitățile ei, dar colorate mai viu și, în ochii ei, sub scânteierile șăgalnice, parcă palpita o umbră sentimentală. Clătina din cap, să-și alunge închipuirile, și rosti domol: ― Prea târziu... 7 ― Domnu Titu... Ghici ce surpriză am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
magice și divinatorii în care focul este actor principal face din el unul dintre cele mai folosite instrumente magico-religioase. Mentalul românesc tradițional a reținut o largă varietate de forme de interpretare a focului. Se iau în calcul culoarea, zgomotul, forma, scânteierea, stingerea sau aprinderea bruscă etc. Una dintre ipostazele cele mai provocatoare, semnalate de altfel de mulți etnologi, este focul viu. Omului modern îi este aproape imposibil să mai gândească focul ca pe o realitate vie. Ne întrebăm de unde vine această
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe ce..." (Mircea Sântimbreanu, Mi s-a terminat caietul) (c) "El degrabă-n jur chitește / Vrun ocol, căci e pierdut, / Dar copiii l-au văzut! / Toată ceata năvălește / Pe-ntrecut." (George Coșbuc, Iarna pe uliță) (d) "După zilele acestea, lipsite de scânteiere, Soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Instalate în: ............................................................ Starea timpului: ....................................................... Încercarea s-a făcut cu: ...................................... Încercat de: Asistat de: Verificat buletinul ............ ........... Șef laborator PRAM-TM ..................... Anexă 41 -------- la instrucțiunile nr. 357 ------------------------- Font 9* Centru Electrificare .............. Laborator P.R.A.M.-TM ............. Dată ............ BULETIN NR. ................... de încercare a interstițiilor de scânteiere Instalate în: ..................................................... Starea timpului: .................................................. Motivul încercării: Interstițiile care nu corespund vor fi înlocuite cu altele corespunzătoare. Încercarea s-a făcut cu: ��...................................................... Încercat de: Asistat de: Verificat buletinul ............ ........... Șef laborator PRAM-TM ..................... Anexă 42 -------- la instrucțiunile nr. 357 -------------------------- Font 9* Centru Electrificare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/181066_a_182395]
-
suntem. Istoria, se știe, este zona cea mai erudită, cea mai în cunoștință de cauză, cea mai trează, cea mai încărcată, poate, a memoriei noastre; dar ea este, totodată, și fondul din care toate ființele vin spre existență și spre scânteierea lor de o clipă. Mod de a fi ce ne este dat prin experiență, istoria a devenit, astfel, inevitabilul gândirii noastre: ceea ce nu o face să difere prea mult de ordinea clasică. Și aceasta putea fi fixată într-o sumă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a doamnei Faure, așezată în dreapta lui, când vocea catifelată de bariton a Președintelui, care i se adresa Împărătesei. Sclipirile cristalului și scânteierea argintului masiv îi uimeau pe oaspeți... La desert, Președintele s-a sculat în picioare, și-a ridicat paharul și a declarat: - Prezența Majestății Voastre printre noi a pecetluit, în aclamațiile unui popor întreg, legăturile care unesc cele două țări într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt „Trăiască Împăratul!” înălța prin ecourile lui tavanul majestuos, contopindu-l cu cerul... Când, la sfârșitul spectacolului, orchestra a atacat La Marseillaise, Țarul s-a întors spre Președinte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund cea de-a doua privire asupra lucrurilor, căci nu puteam stârni decât batjocuri din partea celorlalți. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]