1,573 matches
-
te strig. Valerie spuse: Bună, Nesta, l-ai văzut cumva pe George? A, bună Diane, l-ai văzut cumva pe George? E aici? întrebă Diane și, pe dată, dispăru printre tufișuri. E ca un șoricel speriat, comentă Nesta. Mă apucă scârba când văd o femeie atât de înspăimântată de un bărbat. Valerie trecu mai departe, căutând, suferind. Tom își spuse: „Nu mă pot duce să bat la ușă. N-or să-mi dea drumul înăuntru și am să apar ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podea. Rosti cu o voce gâtuită de furie: — Ai citit cele două articole? De fapt, Tom nu văzuse articolul din The Swimmer, iar pe cel din Ennistone Gazette nu-l citise cu prea multă atenție. Îl parcursese în grabă, cu scârbă și indignare, apoif rupsese ziarul, ca nu cumva să fie tentat să-l mai citească o dată și astfel să se necăjească. Răspunse: L-am citit pe ăsta de aici, dar superficial... pe celălalt nu l-am văzut. Atunci te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sinceritatea și în dragostea mea, privește-mă cu bunătate, acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu năduf, în direcția Avocatului, fost procuror obscur, retras la țanc la pensie, pe caz de boală, supranumit și Fratele, care, așezat imediat în dreapta și scutit de povara de a asuda, privea și el cu obidă și cu oleacă de scârbă, în fundul gol al paharului propriu. Încă un tur și terminăm resursele! Lefteri-lefteri-lefteri, nu? Sportivi! Ei? Și nici n-avem pe cine să vrăjim, să ne-nvârtim de niște leușteni, că de-abia acuma ni s-a deschis și nouă cheful
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o înjurătură piperată, care evoca grotesc raporturile incestuoase complexe, dintre numeroșii membri ai unuia și aceluiaș trib emancipat de inuiți, explodează plastică, în semiobscuritate. Ce-i, Dane?! Ce e, frate?! Ce-a pățit...?!? se precipită Avocatul. Nemernicul! Netotul! Idiotul! Flegma! Scârba! Căzătura dracului...! Prea târziu! Băga-mi-aș! S-a porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete, n-ai venit, dracului, odată, mă...?! îl ceartă el pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lespede!? intră și Fratele. A-a-a...! Gata, băieți, s-a marcat! Al meu e! Hap...! L-am luat! L-am prins! L-am găbjit! se-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de mortăciuni, Șefu'! Inflație! Vai de pulicile noastre! E sfârșitu' lumii, bre, ce bicicleta mea! o scaldă Vierme. Toți ăștia, cârnii, reanimații..., mușcă? vrea să știe Avocatul. Unii ar mușca, scârbele, dar n-au cu ce! le strigă Îngerul, încurajator. S-aveți grijă! Cei mușcați de moarte, vor ajunge la fel! Însă, totul se va termina și se va risipi, după cel de-al treilea cântat al cocoșilor! Înaintați! Înaintați, fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se ridice, Îi Întinse mâna: lui Zero Îi părea că atinge o cârpă udă. Polițistul, nedumerit, ținea gheata sportivă de parcă ar fi fost propria lui armă. Părea scârbit - dar Zero nu putu să-și dea seama dacă el Îi făcea scârbă sau polițistul era dezgustat de sine Însuși. — Buonocore, nu l-ai recunoscut? Îi spunea Merlo, speriat că vina pentru acest incident avea să cadă asupra sa. E fiul lui - când va afla onorabilul, va fi vai de tine... Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-i răspunse. Privea tricoul lui Totti - vrăjit. Costa cinci sute de mii de lire. Era practic intangibil. — Îl vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să se Întoarcă, Kevin dădu din cap. Își puse mâinile pe vitrină - și Își lăsă acolo amprenta unsuroasă a degetelor sale Încă lipicioase de la Înghețată. — Te pricepi să joci fotbal? Îl Întrebă Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prin buzunare, dar sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de tine. E real? Chiar așa scrie? Da. Semnat: Vlad. Biletul se preface În scrum. Nu ne mai rămîn prea multe de făcut, stăm pe valize
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un proces În fața poporului. Se iscă iar comentarii. Da’ să-l spînzure, dom’neee. Să-l jupoaie de viu. Să facă un proces public. În Dumnezeu’ mă-sii de nemernic. — Să-l țină-ntr-un beci fără lumină pînă crapă, scîrba dracului. — Și pe Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude de undeva dintr-o margine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
delirul veteranilor. Ai să vezi cum ți-ai jucat șansele, prin toată această Încîlceală de oameni (care vede În tine altceva decît ceea ce ești), așa că Într-o seară ai ajuns să-i transformi șoferului comandantului (nu uita că e căpetenia scîrbelor, e bine să ți-l apropii) vechiul ceas Pobeda Într-un ceas elvețian (Swatch? - așa d-ăla, cum zisăși), lipind ambalajul unei gume de mestecat turcești Turbo (se pare că a Început să se dezghețe comerțul și ne-am umplut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sădit un pom sau măcar ai de gând? Nici vorbă! Mătăluță bei vinișor, tragi tutun pe nas, scrii poezele de doi bani bucata și te Închipui buricul universului. Te-ai rușinat, nu-i așa? Și te-a apucat o asemenea scârbă de tine Însuți, că te văd cum cobori (cu pas socotit, cu țigara-n gură și cu barba zbârlită) treptele umede ale beciului ca să-ți scoți o carafă de vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știu de ei. S-au Întors la Colibă unul câte unul, Întâi ea și, după o juma’ de oră, și el, ca să nu zică lumea c-ar fi fost, Doamne ferește, Împreună. În ochii mei era o curvă și-mi făcea scârbă. Cu toată sila, tot am pândit-o să văd dacă i se lărgise păsărica după ce-o armăsărise ăla. Dar buzișoarele erau la locul lor, nici mai deschise, nici mai Închise.” Lică părea cu adevărat amărât și ceilalți nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar fi vrut să schimbe vorba, Începu să se intereseze de viața artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care boierul, ca să-și bucure musafirii, Îi pescuia cu undițe În cârligele cărora Înfigea gogoloaie de mămăligă iar nu râme, căci oaspeților le făcea scârbă zeama galbenă ce curgea din ele când erau Înțepate. Conacul de pe culmea dealului fusese dărâmat cu multă vreme În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după nepoți și mai ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În casă la acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea duhoare, că până și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se găseau greu și la prețuri de speculă. Prevederea lui se dovedise, Însă, zadarnică: funcționara de la un ghișeu Îi azvârlise Înapoi coala, cu scârbă, dar și cu neascunsă satisfacție, și-l anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veche familie bună resimțeau aici din plin umilirea și revolta neputincioasă. Aveau un aer neajutorat, ca niște deținuți politici golași aruncați într-o pușcărie de drept comun. Plecam de la coadă cu o infinită repulsie față de specia umană, îmi era fizic scârbă de fiziologia mea și a semenilor mei. O dată ajuns acasă, mă refugiam într-o asceză sălbatică, autist-mizantropică a lecturii, înjuram și blestemam. O categorie difuză era cea a securiștilor de cozi. Cei mai mărunți erau colaboratori ordinari, „din invidie”, mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]