648 matches
-
peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior n-a suferit de foame, dar n-a găsit nici bulgări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scandalurile de doi bani care îi mână la lupte pe care nimeni nu mai are interesul și răbdarea să le urmărească. Toți tinerii cu care am vorbit, toți oamenii pe care îi știu de la începuturile drumului nostru spre democrație dau scârbiți din mână și declară că nu se mai duc la vot. În condițiile astea vor câștiga Mazăre, Năstase, Miki Șpagă, adică vechiul și nereformatul PSD. Pe toți aceștia îi vor vota babele de la Dăbuleni și-i vor aduce din nou
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Dumnezeu spunînd unui popor să invadeze, să extermineze și să ia sclavi în numele lui, apoi îngăduindu-le celorlalți să-și ia revanșa. Dezastrul după dezastru, pînă cînd Thaw dori să-l oprească printr-un deal și o spînzurătoare, unde Dumnezeu, scîrbit de moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parohială Cowlairs în zona de nord-est cea mai neumblată a orașului Glasgow, dar sufletele rezistente care vor face acest efort vor descoperi că Geneza îneterminată) lui Thaw merită mai mult decît o privire pasageră. Ziarele l-au făcut să se scîrbească de pictura murală. îi trebuiseră luni întregi să facă fiecare formă cît se poate de clară și armonioasă, punînd în ea tot ce credea că-i frumos sau pasionant. Era conștient că reportajele întotdeauna simplifică sau răstălmăcesc lucrurile, dar, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mei cei doi (da mama lui murise! ). Se iau ei și se pregătesc. Și mergând ei așa a ajuns la - mpăratul. Era strașnic * în război cu altul. Tot să nu fie omu saracu-n pace. Ș-așa era el de scârbit, decât strașnic lucru. Văzând pe acesta s-a bucurat ș-a zis așa: - Ciindure că ești ginere de-mpărat, mi-i da ajutor ș-oi pute să bat pe vrajmașul meu. Așa o gatat armată grozavă și-n sfârșit o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tine urmează Că liniște n-am avut Din ceasul ce ne-am văzut. {EminescuOpVI 414} B (2308) 3 Al nopții cer prea dulce, A sa recoare lină În inimă mi-aduce O rază, dar se duce Ca vântul ce suspină. Scârbit peste măsură De multele zavistii, Eu caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
437} No. 30 Cum ziceai că mă iubești Nu gândeam să mă urăști Ș-atît să mă depărtezi Cât nu vei nici să mă vezi. Mă mir cum te-ai îndurat De-al meu dor înflăcărat, Așa rău de te-ai scârbit Ș-atît te-ai deosebit. Dragostea ce-mi arătai Și nădejdea ce mi-o dai În veci n-aș fi socotit Să fiu așa oropsit. Ah, cerule nalt și sfânt, Tinde-ți mila pe pământ Și-mi dă al tău ajutor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?" Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?" Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze- în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întîmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (pînă și violurile trebuiau să fie ratate acolo i) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sânt gata să înfrunt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întîmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cele din urmă. — Singura pomană pe care o s-o dai tu orfanului i-un sifilis. Nu mă mai toca la cap cu patefonu’, mama lui de patefon. Cum mă dumiresc ce-i cu orfanu’, chem eu singur poliția. M-am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o muzică, se auzi vocea nerăbdătoare a lui Darlene. Ce poți tu dovedi curcanilor? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de doi bețivi care părăseau bomba. Nu era nimic malițios în gestul lor, deși aceștia păreau a fi atrași de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
stare să vadă cu adevărat cine sunteți? Iar, dacă ar anula nunta, nu-i așa, Osip Maximovici, că asta ar constitui o dezamăgire imensă pentru dumneavoastră? ă Despre ce vorbiți? Bineînțeles că aș fi dezamăgit. Dar de ce sunteți așa de scârbit? ă Fiindcă nu vă căsăstoriți cu Anna Alexandrovna pentru ea. O luați în căsătorie pentru fiica ei. De aceea a scris Goriancikov: Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii. Credința se traduce prin Fides, pe care am identificat-o deja ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mă ajute. Dacă tata m-ar fi crezut atunci, cine știe?, viața mea ar fi luat, poate, alt curs. Dar, influențat probabil și de Luchi, tata se plictisise să mai spere ceva în legătură cu mine. Nu-l mai interesam sau era scârbit de purtările mele. Drept care mi-a trimis câteva rânduri reci prin care îmi comunica, altă lovitură, că fusesem primit la Belle Arte datorită influenței lui. Acum nu mai era dispus să facă nimic pentru mine. Dealtfel, era ocupat. Mă anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știa ticălosul că o să am crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mării în urechi, nu mai aveam obișnuita teamă respectuoasă pe care o simțeam noaptea și mă gândeam cu înțelegere la motivele care-l putuseră împinge pe Bătrânul să se izoleze în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întâmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (până și violurile trebuiau să fie ratate acolo!) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să fac mea culpa pe pieptul altora, sunt gata să înfrunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
postume care semăna cu un cadavru în descompunere, putrezea și el. În curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? Într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare”, caracterul lor „mitologic” și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați și scîrbiți de evoluție”) și misoginismul, precizînd — nu fără subtilitate — că „toți eroii urmuzieni fac ceea ce gîndesc”. Există și unele elucubrații interpretative (cum ar fi interpretarea lupei dintre Algazy și Grümmer ca „război al Troii, pentru o femeie — femeia fiind cînd Algazy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
verde, o să stai pe scaune capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-am asigurat că bucatele oferite făceau suportabil oricare alt disconfort. La drept vorbind, mințeam în mare parte; eram scârbit de mirosul de garum, sos de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]