756 matches
-
Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și viciat, pe când tubul scârbos se îndesa pe gât, Kane se clătină, căzu în genunchi și se prăbuși pe spate. ― Kane!... Kane, mă auzi? chemă Dallas, îngrijorat dintr-odată de această tăcere. Kane, răspunde-mi! (Nimic. Se gândi o clipă.) Dacă nu poți să folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind de sânge. Pielea lucioasă, de o vâscozitate scârboasă se întunecă din cauza sângelui stacojiu care o acoperea. Nici un alt organ exterior nu era vizibil, nici chiar niște ochi. Un miros dezgustător, fetid, pestilențial, ajunse la nările celor care, țintuiți, asistau la această scenă. Apoi, toți strigară îngroziți și fugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prost îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zgâriat pe smoala vreunei țevi de canalizare înseamnă că toți oamenii mari... Și atunci toate cântecele pe care le cântam cu atâta plăcere: "Selene-ene-a, fuge baba-n pijama/ Selene-ene-a, moșul fuge după ea" etc., nu se refereau la același lucru scîrbos? Ba da, zicea Luci, și adăuga cu cinism: chiar mama și cu tăticul fac lucrul ăsta. Apoi începea să viseze: când ei trebuiau să facă lucrul ăsta, se duceau la un fel de spital. Acolo li se dădea o cameră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aveam remușcări , îmi închipuiam că biata fată ar fi vrut totuși să fim iar împreună, dar că-i era frică, se speriase de purtarea mea. De vreo două ori m-a invitat pe la ea și s-a purtat nespus de scârbos. M-a primit cu geamurile deschise în toiul iernii, trebăluind cu tulpanul pe cap. Mi-a vorbit ironic și m-a expediat după nici o jumătate de oră, deși o oră făceam numai pe drum până la ea. Mi-a dat să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se luptă și zbiară, căci, chipurile, era o luptă corp la corp, dar când au ieșit, Mantu era roșu și zăpăcit, iar Maitreyi palidă, cu părul zbătut pe umăr. (E adevărat că ea îmi spusese mai demult că Mantu e scârbos, că a vrut să o pipăie, și ea l-a plesnit, că s-a plâns tatălui, dar, de când acesta era bolnav, Mantu ajunsese indispensabil casei și nu putea fi dat afară. De asemenea, îmi amintesc că Maitreyi îmi mai spusese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altă dispoziție, cînd Îi vedem alt chip decît figura posacă cu care ne tratează pe noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate chiar a snopit În bătaie un răcan. — Cică ăsta din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie să fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În amenințări la adresa Statului-Major și a Ocîrmuirii Socialiste. În cîteva clipe, plonjez din lumea mea căscată În această realitate pervertită În care sîntem ce vor acești oameni să fim: fie dușmanii țării, fie orice altceva, ceva care servește scopurilor lor scîrboase, le justifică existența. Sigur, niște dușmani cărora le palpită sfincterele și care Își lasă pe scaunul lui căcărezele mici și tari ale inocenței, la fel ca șoarecii În rumegușul din acvariul laboratorului care are pe ușă acel semn indicînd pericol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un săpun... are gust de săpun... Ai Înnebunit? Nu-ți mai amintești ghearele de pui... copitele de porc? Ai uitat celebrii adidași de porc? Ai uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai găsești În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întuneric și voi nu erați chiar așa de bine plasați), pipăindu-vă ca apucații, venind de la o Înmormîntare, s-a transformat dintr-o muscă sîcÎitoare Într-un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There are flies on the windscreen.] PÎnă la urmă, toată această tensiune dintre veterani și răcani izbucnește Într-una din seri. Episoadele Încep să se consume În avalanșă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un minut și acum am rămas picat Înapoi În cur pe marginea patului. — Nu-mi vine să cred că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greoi și mai lenți. O stare proastă, În care depistez și niște regrete, mi se adună În inimă, un ghem de sîrmă care nu are liniște. Deși n- am nici un motiv, din contră. E ceva atît de greu și de scîrbos În pieptul meu de soldat, Încît am senzația că de fapt mă sting, mor. Csabi mi-a promis că-mi răspunde, dacă-i scriu. I-am zis că așa o să fac, deși am știut că-l mint. Nici lui Vlad
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu știu dacă are un metru șaizeci - dacă soarta nu ține cu tot dinadinsul să fie ironică și cu el, ar trebui să-l cheme Puric. Pare un om al regulamentului, deși Cristian Îmi spune că și el poate fi scîrbos. — Tu de unde vii? Îi relatez pe scurt traseul. Îi spun că am avut probleme cu veteranii, așa că sînt obișnuit. — Cel mai rău e șoferul, l-ai Întîlnit, dar nu cred că ai avut ocazia să vezi cît e de javră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Revelionului Împreună cu prietenii, un gest de un curaj care probabil că i-ar lăsa uluiți pentru zeci de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era atît de drăguță și invitația ei era atît de sinceră, Încît refuzul În sine a fost o grosolănie. Zău? Zău, am zis. Credeam că ești altfel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu, nu! Miroase a, nu știu a ce... miroase ca-n copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost? o întrebă Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile printre degetele pe după care își ascundea fața. N-ai auzit? Ba da, dar... Nu-i un admirator, e un mincinos... și mi-a mai adus și florile alea scârboase... Nu-i vina bietelor flori! Și de ce-i mincinos? A venit numai pentru că i s-a spus să vină. Foarte bine, dar și-a închipuit că ai să înțelegi... Să înțeleg, ce? Ceva îngrozitor... Dar te plângi că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi interzise categoric lui Gabriel să se ducă să-l viziteze la spital și în acea noapte Gabriel visă pești sufocați. Doamne sfinte! strigă Brian care, la micul dejun, citea întotdeauna Ennistone Gazette. Ce e? — Suntem dați în ziarul ăsta scârbos! În legătură cu alienatul mintal? Nu, nu. Nu noi, Tom și George sunt dați la ziar, dar or să ne târască și pe noi. Ce mai dandana! Orice ar fi făcut, să-i ia dracu! Tom are nevoie de o chelfăneală zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș putea să te ucid pentru asta... cum ai putut s-o faci... i-ai lăsat să-mi omoare vulpile mele... pentru ce nu mi-ai spus? — Dormeai, erai beată, oamenii au venit cu gazul și vulpile au murit. — Zgripțuroaică scârboasă și ticăloasă, ieși afară din casa mea, să nu te mai văd, piei din ochii mei! Alex re repezi pe scări spre ea, cu mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în jos, elefanți orbi. Râpa semăna cu povârnișul plin de ferigi întîlnit în drumul spre pădure. Și toată era plină de omizi. Un strat gros de omizi pe care elefanții le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce omizile mureau zdrobite ca sub șenilele unor tancuri, altele urcau și coborau, venind din toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în el și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acolo o făcuse fără să aleagă drumul. Ocolise numai mărăcinii. Noi ne feream însă cât puteam să ne atingem de arțari, deoarece trunchiurile scorburoase și uneori chiar rădăcinile erau invadate de omizi care le acopereau cu un strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noru-sa, amîndoi să fie pedepsiți cu moartea; au făcut o amestecătură de sînge; sîngele lor să cadă asupra lor. 13. Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amîndoi au făcut un lucru scîrbos; să fie pedepsiți cu moartea; sîngele lor să cadă asupra lor. 14. Dacă un om ia de nevastă pe fată și pe mama ei, este o nelegiuire: să-l ardă în foc, pe el și pe ele, ca nelegiuirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la Odesa, "aici nu reziști decât beat". Eu întorc, crispat, capul când îl zăresc, la masă, sugîndu-și scârbos buzele și arătîndu-și limba în timpul "operațiunii". Azi noapte, a fost "noapte albă" pentru mulți "croazieriști". Numai eu am dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum din farmecul taifasurilor nocturne la un pahar de "ceva". După ce se încheie "programul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
goală, e drept, dar e curată. Un Vermeer, fără mobile și fără cratițe. Fără cărți, de asemenea, căci e mult de când nu mai citesc nimic. Odinioară casa mea era plină de cărți citite doar pe jumătate. E un obicei la fel de scârbos ca și acela de a gusta doar puțin dintr-un pateu de ficat și de a arunca apoi restul. De altminteri, nu-mi mai plac decât confesiunile, iar autorii de confesiuni scriu mai cu seamă spre a se ascunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]