4,770 matches
-
șosete? Nu uita să înmulțești ochiurile, altfel o să-ți fie strâmte. Niciodată nu m-am priceput să tricotez ca lumea, oricât mă ajuta mama. Mă apăsa acum gândul că era poate ultima oară când îmi dădea indicații. Ochii îmi erau scăldați în lacrimi. Nu mai vedeam nici andrelele. Cred că mama nu avea dureri. N-a mâncat nimic azi-dimineață. Eu n-am făcut decât să-i umezesc buzele cu un tifon înmuiat în ceai. Era totuși conștientă și, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minuni și înșelăciune, Fapte a voastre omenești? Ai să știi tu cât de bine Ei se simt în apă jos Ai veni în fund cu mine, Și te-ai face sănătos. Au nu vezi în marea clară, Luna, soarele se scaldă, Și din unda recoroasă Es cu fața mai frumoasă? Nu simți ceriu cum te'nbie Vânătul cel strălucit? Nu te trage, Nu te trage, roua vie, Ce te-arată zugrăvit? Apa fierbe, apa crește, Și îl scaldă la picior; Inima
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Luna, soarele se scaldă, Și din unda recoroasă Es cu fața mai frumoasă? Nu simți ceriu cum te'nbie Vânătul cel strălucit? Nu te trage, Nu te trage, roua vie, Ce te-arată zugrăvit? Apa fierbe, apa crește, Și îl scaldă la picior; Inima-i setos dorește Ca la glasul dulcei sor. Ba îi cântă, ba-i cuvântă Ah! de el omu-i trecut. Cât se lasă câtul trasă, Nimeni nu l-au mai văzut. 1 Ion Gherghel, Goethe în literatura română
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
atins de relativizare, putem constata și un conservatorism în planul literaturii. Îl reprezintă autorii ce posedă o doctrină și mai cu seamă o fibră morală pliată, cu mai multă ori mai puțină fidelitate, printr-o reacție semeață, ori dimpotrivă , domoală, scăldată-n reverie, pe valorile tradiționale, pe "vechime".Acești conservatori n-au constituit nici pe departe piedici în calea evoluției culturii, ci au facilitat-o prin cumpănirea lor, prin spiritul critic ce i-a ajutat să-i filtreze aspectele ori prin
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
10 ani, Seurat pictorul și Seurat desenatorul au fost două personalități artistice aproape distincte. Pe de o parte, inventatorul pointilism-ului, spiritul cartezian, artistul preocupat de "stricta aplicare a teoriilor științifice" în descompunerea luminii în elementele ei constitutive, pictorul ce scaldă suprafețe de mari dimensiuni într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moștenitor al tradiției lui Rembrandt și Goya, creatorul unui univers dominat de incertitudinea unor infinite nuanțe de gri, mânuind creionul cu o spontaneitate de care
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
plan sunt mult mai subtile, mai vagi, mai aproape de abstract. Cu toate diferențele de manieră dintre desenele și picturile sale, Georges Seurat a folosit adesea primele în mod tradițional, ca schițe pregătitoare pentru tablouri importante: După-amiază pe insula Grande Jatte, Scăldat la Asnieres, Scenă de circ. Contemporanul său Van Gogh, a cărui grafică poate fi văzută acum la Morgan Library în contextul unei mici expoziții dedicate scrisorilor pe care le-a trimis lui Émile Bernard, a conceput în mai multe rânduri
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
Că unchiul Ion a devenit un substitut al Tatălui, nu mai încape îndoială. Reapariția acestuia din urmă e cvasi-concomitentă cu moartea primului (înmormântarea fiind o scenă extraordinară), ca și cum cei doi bărbați nu ar putea încăpea, deodată, într-un același rol. Scăldată în privirea neîmblânzită, dar iubitoare a fetei, figura unchiului ajunge să domine spațiul interior și durata mai lungă a romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
dună de nisip cu depresiuni și piscuri între care nu mai încap fire intermediare de nisip. În loc de o întindere continuă de nisip, am o suită de striații ce nu sînt legate prin nimic. Așadar, bazinul de energie în care se scaldă universul este o plajă discontinuă de striații. Ce anume ține la un loc striațiile nu se știe, dar se știe că o particulă poate sări de la o striație la alta fără a trebui să parcurgă trepte intermediare, și că, atunci
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
admir macaraua căzută în apă. Rolul obstacolului în torent - iată un subiect filozofic la care au dreptul și poeții. De exemplu, Apollinaire meditând la trecere, sub podul Mirabeau. Am compus, deci, un distih adecvat: În Dâmbovița, apă murdară, Nu te scalzi a doua oară. Ceva mai departe, podul Miorița, aflat în reparație; pe sub care noaptea e oprită orice urmă de circulație. Ar fi trebuit să i se zică Podul lui Manole ("Ce ziua lucra, noaptea se surpa"). A doua zi iar
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
Cocteau. "Prefața" fiecăruia dintre antologați e făcută din anul și locul nașterii, anul morții, bibliografia și cîteva opinii de autoritate ale conaționalilor. Breton, Apollinaire despre Jarry, Gide, Fargue despre Max Jacob. Scriitorii fantasticului străzii, al străzii Ravignan, bunăoară: ""Nu te scalzi de două ori în același rîu", spunea Heraclit filozoful. Ei sînt mereu aceiași care urcă. Veseli sau posomorîți ei trec la aceleași ore. O, trecători ai străzii Ravignan: v-am botezat cu numele defuncților Istoriei! Iată-l pe Agamemnon! Iat
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
densitatea soluției saline), atunci vor apărea pe alocuri frecvențe suficient de mari (densități de sare destul de crescute) pentru a concentra cîmpul sub forma unor puncte cărora să li se poată apoi atribui o relativă autonomie față de cîmpul în care se scaldă. În exemplul analogic cu soluția de sare, în cuprinsul apei vor apărea puncte solide de sare cristalizată care vor pluti liber în volumul soluției saturate. Aceste puncte se vor comporta ca niște particule de sine stătătoare care în aparență nu
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
primul contact al lui Picasso și, respectiv, Matisse cu opera artistului retras la Aix. Cei doi n-au ezitat niciodată, într-o lungă carieră, să-și recunoască "datoria" față de opera maestrului... Există un tablou al lui Cézanne - Trei personaje la scăldat - pe care Matisse l-a cumpărat de la Vollard. Poate că nouă nu ni se pare foarte semnificativ dar pictorul l-a apreciat enorm. "M-a susținut moral în momente critice ale aventurii mele artistice" - scria el. Mica pictură nu este
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
pentru că există un irepresibil sentiment al insularității, un instinct al experiențelor reiterabile, indiferent de împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic tipic școlilor muzicale de mici dimensiuni. Mai mult chiar, am constatat că accentele neobișnuite, insolite, caracteristice exotismului, sunt inundate de vivacitatea și vitaloitatea ce fecundează o remarcabilă capacitate de adaptare și asimilare, grație căreia noua muzică irlandeză
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
dreaptă; D. Cei doi adversari se luptă o zi/ noapte de vară, până când junele îl învinge pe leu și-l leagă; E. învingător și învins coboară în sat; toți cei ce-i văd o fericesc pe mama junelui, pentru că a scăldat un asemenea fecior, care aduce leu legat, nevătămat. Noutățile aduse de studiu sunt mai multe: lămurirea chestiunii prezenței leului în colindul românesc, adică a unui animal despre care se spunea că n-a trăit vreodată în arealul carpato-danubian, abordarea morfologică
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
și privat, general și individual, volumele din urmă fac corp comun și configurează o etapă distinctă - ultima - în creația lui Paler. Ele se înscriu în genul confesiv și derulează sub ochii cititorului traseul vieții scriitorului, punctat de momente decisive și scăldat într-o lumină nostalgică. Autorul e personaj nu doar în măsura participației sale la ecuația generală ori românească a ființei. El este acum protagonist și la propriu, fie copilul din Lisa, care merge cu vacile Mali și Cioanta la păscut
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
pasiuni a suferit la un moment dat un proces decisiv de seducție spirituală. "Orice seducție cade pe un teren pregătit de așteptare și dorință. Există un a priori al dorinței care plutește peste lumea oamenilor, un orizont în care ne scăldăm cu toții și în virtutea căruia seducem și putem fi seduși. Nimeni nu se poate sustrage acestui orizont. Toți așteptăm ceva. Cu toții suntem orientați, printr-o dorință confuză, către zările vaste ale vieții." (p. 16) În al treilea rînd, dacă omul reprezintă
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluțelor cu dop de sticlă groasă și cu, pe etichete albe și ovale, litere negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident... "barbar" apare, în ochii unei, firește, Barbara, scăldat într-o "culoare monotonă" a draperiilor de pluș, a pereților, ba chiar a veselei care e un "purpur pur", prilej al unei viziuni acut decadente: "Era motivul pentru care, de altminteri, erai poftit să-ți cumperi, la intrare, scumpe lentile
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
atât de accidentat cum este cel al literaturii și într-o lume atât de atomizată și suspicioasă cum e cea culturală, a apăra principiul obiectivității lăudând ceea ce ai vrea să "razi" și penalizând opere în legătură cu care ai vrea "s-o scalzi" e un act aproape eroic. Trebuie să uiți nu numai de omul de pe coperta cărții citite, dar și de omul din tine, cu simpatii și antipatii firești, aderențe și delimitări anterioare. Autor - text - critic - text - critic, iată rețeaua, infinit variabilă
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
asta mi-era limpede, așa că am început să bat Viena în lung și-n lat în căutarea unor femei străine. Acum plângeam cu patimă și în parcuri, și în scuaruri, până când mi-am dat seama că ochii roșii și obrajii scăldați în lacrimi nu mi-erau de nici un ajutor în tentativele mele de a cunoaște femei străine. Străbătând orașul cu mâinile la spate, ca un patinator, eram încredințat că un connaisseur, un inițiat avea să recunoască în mine numaidecât un adept
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
la el nu a putut s-o intuiască atît de clar. Nu întîmplător, acestui profet al pierzaniei celebritatea i-a venit atunci cînd nu se mai putea bucura de ea, adică după moarte, iar voga postumă în care i se scaldă acum numele, o macabră și tardivă răzbunare pentru criticile pe care contemporanii i le-au administrat în timpul vieții, nu fac decît să-i întărească profilul de prezicător neconvențional al unei apocalipse culturale: apocalipsa culturii scrise. Despre această apocalipsă e vorba
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
dovedit de înapoierea drastică a științelor și a tehnologiei sub presiunea frînei religioase -, îți face impresia că astăzi am fi martorii unei decadențe islamice în toată regula. În realitate, expansiunea islamică e vizibilă, în ciuda precarității vădite în care li se scaldă civilizația. Faptul că științele, cercetarea și disciplinele umaniste sunt la pămînt în lumea lui Allah nu este un motiv ca, demografic vorbind, Islamul să nu cucerească Europa. Progresul în civilizație, ca semn incontestabil al rafinamentului spiritual, este totodată un semn
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția pe marginea ei și - fericirea supremă - alunecarea în copilăria paradiziacă. De obicei amar și trist de unul singur, personajul are asemenea momente luminoase, fixate în
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
astfel foarte clar din primul capitol al romanului. Urmărim apoi secvențele acestui drum lent, străbaterea lui neliniștită, pierderea primilor oameni din șatră pe drum (o femeie care naște moare împreună cu copilul, apoi un copil e victima unui accident stupid la scăldat), astfel încât, pornind cu 99 de oameni, șatra nu va atinge niciodată, cum spera, suta. Dimpotrivă, își diminuează simțitor rândurile, nu numai pe drum, dar mai ales la destinație, în timpul iernii petrecute în trei adăposturi săpate în pământ. Semnele războiului și
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
mai stau în picioare; iar dacă azi, presupunând că n-a fost exclus și ar voi să intre din nou în partid... deși, ciudat, oricum ar fi, continui să rămâi comunist, ca o datorie contractată pe viață... Nu, nu te scalzi de două ori în apa aceluiași fluviu" (p. 129, în ediția a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]