718 matches
-
casă, în cartea sa Gânduri răzlețe, apărută în 1996: "...grădina mea se definește, în mod cu totul neobișnuit, de mărginirea a două biserici. Către răsărit de Schitu Darvari, către asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul care prelungește salonul meu. Din el privesc deopotrivă aprinderea sau stingerea
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme slaba Viață de-acum pe alt țărm, Cu vaci ce-n căldări le mulgi, Și dovleci, și rîme dragi. Strînge-mă-n menghine dulci De sîni mari, de coapse largi...
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
Din brațele familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007 Repovestire Pereții minții mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej de aur, Lăuntric, Dumnezeu. Alături stă Fecioara, Sfioasă și uimită, Ca-n ziua când prin înger A-ntrezărit puterea Din trupul ei firav. Ce dor îi e de pruncul Pe care-l ține-n brațe... Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
întinse consumatorilor în picioare - și eu am stat în picioare la Butoiul de aur mai singur decît orice om mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii gotice scăpărînd lumină din vîrful de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
și-n lumina aceea agonizândă feeric buchiseam calea în labirintul din inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
de strănutat." Semnificativ, poezia se intitulează Semnalmente, și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Edenului doar pentru că le vedea în relația lor cu Dumnezeu. Atâta timp cât omul s-a bucurat de o viață de binecuvântare, el era liber de tirania patimilor și imun la suferință și moarte. La început - spune Părintele Stăniloae ochii omului nu scăpărau priviri viclene și lacome, de pândă, de acaparare, gura lui nu era obișnuită cu cuvinte jignitoare, urechile lui nu sesizau înțelesuri dușmănoase sau ispititoare în cuvintele altora. Din fața lui iradia lumina încrederii și a bunătății. Dacă omul ar fi persistat
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
de primejdii din potcoavele'nferecate stîrnește alt huet de ape curgătoare peste Mauro Vlahia de sub Munții Carpați o clipă știe că traversează �n splendoare apele tulburi din vaduri, că zboară și-ndoaie timpul de pe maluri spre alte maluri, că timpul scapără �n spațiu și-i curge în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
zvîrrr!" "că jucau și ei rișca la popasuri, domnilor, ca orișice bravi soldați..." Jupiter, ros și el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile sprijinite cruciș scăpărau în repaosul serii... Povestea monezii ne cucerise pe toți. Am tăcut, muți, de atît suspens epic, pînă la Focșani, cufundați cu toții în acest ghicit, în istoria palpitantă a monezii romane. Era ca un mic roman vorbit, și nimeni nu povestea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică la una cosmică. Perspectiva se lărgește pe neașteptate, până la a cuprinde vastitatea spațiului celest. Atmosfera
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de oameni se umple la loc și lustra mi se zgâlțâie iar sub crăcana vieții la bloc Prima iubire cu o cască în urechea lui și cu cealaltă în urechea ei prima
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
Ion Papuc - au omis să le redea în limba română. Din acest motiv, pentru un necunoscător de germană - iar două treimi din citate sunt în limba lui Carl Schmitt - ideile lui Lorenz von Stein, Rudolf Gneist, Schopenhauer sau Bismarck vor scăpăra în gol. Pe de altă parte, dată fiind numărul mare de citate, traducerea ar fi îngroșat volumul neîngăduit de mult, editorii împăcîndu-se cu gîndul că fiecare carte își alege cititorii și că cine este cu adevărat preocupat de ideile ei
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind mâna iau de pe calorifer o/ baterie veche de lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară/ din părul încâlcit o pârlesc cu țigara
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
lor. Și, aidoma, în neștirea noastră. Așa sîntem și așa rămînem: în neștire. }ară a lui gutză, țară de troglodiți, de florinparizeri și pop-corn al gîndirii. De sorinelpustii și pustiu peste tot. Modelele noastre sînt gigiibecalii, oanezăvorane și irinelcolumbofili. Ne scapără invidia cînd o vedem pe monica-vedetă, în loc să ne bufnească plînsul. Că, din rîs, nici nu prea ne mai putem opri. Deși nu prea știu dacă nu cumva nu e rîsul nostru. Chiar și pe puținele noastre valori ne cășună: că
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
Asta în condițiile în care, făcând din nou exces de zel, autorul transcrie eronat fragmente din faimosul poem al lui Eminescu: nu știu ce ediție a consultat Florin Lăzărescu, cert e că, în Perpessicius, versul al doilea nu e nicidecum „stele le scapăr în cale” (p. 165). Tot prin abuz e compromisă o găselniță simpatică: soțul doamnei Stoican o cucerise în tinerețe arătându- i o poză făcută de el (era, și acesta, fotograf amator) de la concertul pe care trupa Beatles l-ar fi
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților? Ce, ai uitat ce te-a învățat
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
și așa mai departe. Doamne și domnișoare care nu s-au eliberat de complexe freudiene se extaziază mistic atunci când pohetul mai spune câte ceva.[...] Dar cum tot ce zice și scrie pohetul face să curgă râuri și lacrimi înduioșat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toți sînt deci niște snobi exaltați, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia să vină cineva să le spună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
-a somnul gerul neașteptat?' O, deoparte ține Câinele, ce-i prieten omului,' Sau cu-ale sale gheare, l-o dezgropa din nou' Tu! hypocrite lecteur! - mon semblable, - mon frere! II. O partidă de șah Jilțu-n care ședea, ca un tron scăpărând, Lucea pe marmură, unde sticla Ținută sus de stindarde cu vițe-n pârg brodate Din care-un cupid auriu trăgea cu ochiul (altul își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
realitatea lumii sale, împiedicând să o cuprindă întunericul, favorabil hoților, ucigașilor și tiranilor. Da, să-și țină bine lampa, în pofida greții și a ororii. Dacă nu avem lampă electrică, să ne aprindem mucul de lumânare sau, în ultimă instanță, să scăpărăm necontenit chibrituri, ca semn că nu dezertăm de la post. Anul acesta se sărbătorește, în Brazilia, dar și în Portugalia - poate și în alte țări - centenarul lui Erico Verissimo. Cu această ocazie, Editura Vivaldi va reedita Domnul ambasador, acum în versiune
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]