783 matches
-
păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de o înfrumusețarea exterioară, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților; "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
ajuns!) Nu trebuie să fii Ovidiu Grecea pentru a-ți da seama cum s-au acumulat averile sfidătoare ale "întreprinzătorilor" care, pe vremea lui Ceaușescu, nici nu visau că ar putea deveni altceva decât iluștri pensionari ai statului, prevăzuți cu scăunelul, plasă de rafie și paltonașul de rigoare pentru a lua cu asalt, din zori, cozile socialismului biruitor. Sursă îmbogățirii acestei categorii e foarte simplă. Câțiva dintre ei, măi iuți de mână și de plaivaz, au "privatizat" rapid întreprinderile care mai
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
a sălilor destinate clasei pregătitoare, ministrul interimar, Liviu Pop, a declarat, la Realitatea TV, că cele 26 de milioane de lei reprezintă o sumă mare. Acesta a precizat că s-a avut în vedere achiziționarea unei măsuțe și a unui scăunel la un preț de 200 de lei, în condițiile în care pentru un set se poate plăti și 120 de lei. Întrebat dacă a înțeles utilitatea înființării clasei pregătitoare, ministrul interimar al Educației, Liviu Pop a declarat: Am moștenit-o
Liviu Pop blochează licitația pentru achiziția de mobilier la clasa pregătitoare () [Corola-journal/Journalistic/44754_a_46079]
-
paginile cărții: „N-ați avut cu ce vă mândri,/ mi-am ocupat fiecare anotimp cu lucruri mărunte,/ au fost ocazii pentru viitor./ Azi stau în casă, ieri am stat în casă, mâine în casă./ Îmi pare rău că urcați pe scăunel,/ schimbați lumina./ Ar trebui să urc eu, să schimb lumina./ Într-o după-amiază cineva a bătut la ușă,/ venise în grabă,/ câte două trepte, îi auzeam respirația din fotoliu./ Nu m-am ridicat, o șansă ratată, mi-ați zis.// O
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche mai cred în sentimente, dar majoritatea sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
ce-i prisosea, nici măcar o jumătate de chiflă, pe care putea foarte bine să o mănânce la următoarea masă. Se spăla încălzind apă într-o oală și turnându-și puțin câte puțin pe corp, după ce se săpunea, așezată pe un scăunel de plastic lângă sifonul din podea. Cum o amesteca întotdeauna cu apă rece, o oală de apă fierbinte îi era de ajuns. Iar vara, ca acum, nici nu trebuia să încălzească apa prea mult, era bună așa, doar călduță. În
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
ghidează prin poveste. Dar aceasta nu e lineară (spuneam că planurile se întretaie), iar personajul, chit că nu se pretinde omniscient, pentru că narează în retrospectivă, îți aruncă nade anticipative ca să te țină în priză, plus că sînt anumite indicii vizuale - scăunelul - redundante care îți induc senzația că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
atinge greutatea impusă, înainte de cântar trebuie să bea jumătate de litru de apă. Cum greutatea bărcilor, din lemn la acea dată, nu era standardizată lupta se dădea pentru ușurarea lor, în vederea scoaterii unui timp cât mai bun. Se renunță la scăunel (înlocuit cu un carton) și spătarul cârmaciului. Schifistele noastre pleacă tare, la îndemnul spontan al Didei „Haide zmeoaicelor! ”, și mențin un stroc ridicat, fără a mai ține cont de tactica stabilită pe mal. Fiind pe primul culoar, în vâltoarea cursei
Agenda2004-41-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282957_a_284286]
-
în portul Ismail știind cămi aduce ciocolată care-mi plăcea foarte mult la acea vreme. Am avut și un accident cu trăsura. Pentru mine, copil fiind, mai neastâmpărat decât fratele meu, era o plăcere plimbarea cu trăsura, în special pe scăunelul din față. Din nu știu ce motiv, la un moment dat, caii s-au cabrat și eu de la locul meu am căzut în cap. Ulterior am aflat că m-a vindecat un medic rus, care mi-a aranjat la loc oasele capului
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul de afară. Oana Pellea-Bătrîna și Răzvan Vasilescu-Bătrînul. Cățărați fiecare, dreapta-stînga, pe cîte un scăunel de bucătărie, așa cum spune autorul. În mijlocul scenei îi așteaptă două scaune, unul lîngă altul. M-am săturat de istoria Franței, căcăreaza mea. Vreau să mă uit; bărcile de pe apă sînt ca niște pete pe discul soarelui." După această replică de
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
sunt pedeliști, înseamnă că știu cum i se spune lui Boc la partid. Da, așa e, colegii l-au poreclit Ștefan Cel Mare. Atunci, revoluția pe care o s-o pornească nu poate însemna decât că o să se urce pe un scăunel și o să-i zică vreo două în față Sultanului. Gândul ne șoptește și ” Cifra secretă a Guvernului”, adică inflația pe 2010. Atât e de secretă încât mai mulți miniștri le-au declarat-o celor de la ziarul lui CTP: între 6-7
Ziare, la zi: Ghici la ce apă plată face reclamă Băsescu? () [Corola-journal/Journalistic/28045_a_29370]
-
care folclorul așterne un strat subțire de umor. în jalea ei, Hecuba ridică neputincioasă brațele spre cer plîngîndu-și odraslele ucise. Capra, mama Capră, e, în specificul ei, o femeie lucidă, metodică, pregătin-du-și gospodărește revanșa. Aranjează groapa cu jar. Face și scăunelul de ceară. Gătește și sarmalele și îl invită pe cumătrul lup la parastas (aici trebuie să ne amintim și de Vitoria Lipan). Atunci lupul nostru începe a mînca hlpav; și gogîlț, gogîlț, gogîlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gît. - Dumnezeu
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
Retorica absoarbe viața și o redistribuie după un anumit ritm interior: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/ avea ochii mari negri era serioasă așa/ de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scăunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/ rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/ mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/ noi tăceam noi o priveam curioși căci/ nu știam chiar deloc
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
să nu iasă la lumină Flori și fructe moi Și din ele aripile lipicioase Ale păsărilor. *** Uneori, De ce nu recunosc, Mai vorbesc singură pe stradă închipuindu-mi că am alături Persoane importante Cărora le arăt locurile. Și atunci, așezați pe scăunel în fața porții Sau în ușa vreunei prăvălii, Oamenii orașului meu își întorc capul către mine Și tac și mă ascultă Pentru că eu zic mereu Lucruri frumoase. Numai acasă femeile vorbesc prea tare Chiar și când îmi fac loc printre ele
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu, copilă, cînd erai mică mai pricepeam, da' acuma normal nu mai pricep nimica. Ne puneai normal să stăm pe scăunele cu mîinile la spate - și io și al meu și ai tăi - n-aveai mai mult de patru ani, ne-nșirai așa normal și ne ziceai poezii: Semaforul: Colo-n colț la strada mea/ Semaforu' zice-așa... Le-am zis
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Lavinia Braniște Toamnă M-am trezit cu raza de soare înăuntru, Ca o lamă de cuțit, Galbenă și plină de praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele care cad și lumina bătând din spate Pare că e dintr-un
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
se umflă venele pe frunte și-mi aduc aminte de mama cum orînduia musafirii la perete după înălțime, e poate o amintire inventată dar le văd fețele mirate și-ndulcite abia de vestita cafea la nisip care le era servită pe scăunele turcești octogonale, negre ca niște cutii cu pereți ajurați. Prin soarele de-afară văd trecători și tramvaie, umbrele lor sunt desuete ca sugativele din copilărie pe care ni le furam unul altuia în recreații, este o pulbere care stăruie în
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe pereți era un tapet galben cu pătrate și cercuri maro care se înșirau frumos în sus și în jos. Nimeni din Gouripur nu avea așa ceva. O făceau să se simtă mîndră. Tatăl
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
sfârșitul Epocii de Aur. Într-un mod economicos și într-un stil sobru, autoarea pune o oglindă necruțătoare în fața acelor ani de incredibilă degradare a vieții - a supraviețuirii - în comunism. Bătrânii ieșiți la 5 dimineața după pâine și lapte, cu scăunele pliante pe care să se așeze la cozile infernale, procurarea de oase afumate, văzută ca o mare victorie a familiei, dispariția din comerț a chibriturilor, brichetelor, șampoanelor, săpunului, rujurilor și fardurilor, mizeria alergăturii disperate după un pachet de vată medicinală
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
cea succesivă. Deci, aici, experiențele mele cu tanti Zoe au fost religioase, edificatoare, educative. Mă ducea de pildă la Joia Mare. E joia celor douăsprezece evanghelii. Ea avea prima strană, fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cu tanti Zoe au fost religioase, edificatoare, educative. Mă ducea de pildă la Joia Mare. E joia celor douăsprezece evanghelii. Ea avea prima strană, fiindcă era ctitor. Și lângă prima strană mi-adusese un scăunel, un taburel. Stăteam pe un scăunel de la început. Aveam vreo trei-patru anișori. Și îmi dădea, îmi cumpăra, pe vremea aceea se făceau niște coșulețe de ceară. Niște buchete de ceară, foarte frumoase, cu culori, care se desfăceau, ceara era foarte subțire și se desfăcea. Pe măsură ce evangheliile
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în el/ atîtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
făcut de rușine ideea de intelectual și de român el ocupă de pe acum un loc de frunte. Dacă se străduie, va putea ajunge poate cel dintâi dintre cei dintâi. Pentru că e tânăr și calități are din belșug. Are chiar și scăunelul asigurat. Îi lipsesc doar funia și săpunul.
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
de "aplecător". Din acoperișul casei mari, se lasă în pieziș un alt acoperiș sub care se afla aplecătorul. Acel aplecător era și bucătărie, dar și dormitor, sufragerie, plită, polonic agățat în perete, ardei iuți pe sfoară, masă pe trei picioare, scăunele mici, loc de primire pentru vecinii ocazionali, într-un cuvânt aci se adunau adulții, dar și copiii, laolaltă, vraiște, mai ales în timpul iernii ca să nu se ardă lemn mult la sobă. în casa mare în mai toate camerele nici nu
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]