733 matches
-
Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mâini. Ana stătea dreaptă, cu mâinile lipite de-a lungul trupului, statuie în viitorul amintirii. La câteva minute căruța începu a străbate marea câmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tânăr și Lung, care întorcea din când în când capul spre mine întrebându-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! îi răspundeam invariabil; îl priveam și mi-aduceam aminte de el în tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un tricliniu acoperit cu mătăsuri și blănuri, însuși imperator-ul. Pentru a-și sublinia importanța, poruncise ca lui să i se aducă tricliniul, iar pentru ceilalți - câte un scăunel. Antonius stătea drept și privea în jos, fără să învrednicească cu vreo privire masa pe care, printre buchete de trandafiri aduși de la Marsilia, tronau vase pline cu mâncare și cupe de aur pe care sclavii continuau să le umple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi cânta imnuri. întregul tablou avea vreo șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase totul. Ardea în bolul de piatră de sub mica platformă pe care se desfășura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu pleoape grele, străpungea până și întunericul lugubru al templului. — Așadar, Născut-din-Moarte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voi distruge dacă o să pot. Axona a râs și hohotele ei au răsunat în încăpere. — Te condamni cu propria-ți gură, Născut-din-Moarte! a strigat ea. Și vei muri de propria-ți mână. Când ea s-a așezat din nou pe scăunel, adoratorul, care stătuse tăcut în timp ce ei doi vorbeau, s-a răsucit și și-a aruncat mantia. Stăpânirea de sine a lui Vultur-în-Zbor a primit din nou o lovitură puternică. Se privea în ochi pe el însuși. Ochii lui - dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
masterandul Își va freca mâinile de bucurie și va scoate arzând În vâlvătăi un ultim strigăt de triumf. În sfârșit, materia lui cenușie, prin intermediul focului, se va contopi cu adevărul ultim aflat În eter... „Atunci”, zise profesorul, ridicându-se de pe scăunelul lui, „eu zic să-l lăsăm În pace. Oliver știe și singur ce are de făcut...” Pe moment, masterandul se arăta a fi satisfăcut de tactica adoptată. De data aceasta, nici profesorul, nici studenții, nici infirmierii care-și vârau nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-a-nvățat. De-aceea am un ciot de coadă Și sunt tare supărat... Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-acum te-ai schimbat, După ce peștele vom termina, Te invit la palat Căci mare chef am de dansat. Prezentatorul 4: Și-acum să vedem fetița
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când amintise de furtuna salvatoare și se ridicase de pe scăunel, lovise cu piciorul un vas de tablă cu care se scotea de obicei cenușa, crezuseră cu toții că aud tunete nu departe de ei. Ipoteza s-ar fi susținut oricum căci cu numai două zile În urmă chiar fusese o furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin cap întrebări la care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului. În clipa următoare, însă, s-a așezat pe scăunel ca trăsnit! „Da’ dacă îl... de unde mai primesc eu galbeni? Și nu pot spune că nu-mi trebuiesc. Să pun și eu un ban de-o parte, că nu se știe ce vremuri or mai veni... Ce să-i fac
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și câteva femei din lumea artelor, unele bătrâne, altele bătătoare la ochi, și mai erau și elevii lui. Mini se nemerise pe o banchetă făcând față lui Greg. Nu departe, pe un scăunel de atelier, fuma cu aere familiare Adolf Bunescu. în alt colț, rezemată de o pânză, sta Mika-Le în chip de icoană. Mini o putuse vedea modernizată. Cu părul ei negru mai tras în sus de piepteni, acoperind numai urechile cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost o cină la Lochinverarie. Ați fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plec. Pentru a mă pedepsi, astrologii îi spun Marii Împărătese o previziune cumplită: dacă nu voi sta întinsă, perfect liniștită, după apusul soarelui, cu ambele picioare ridicate, voi pierde copilul. Sunt legată de pat și sub picioare mi se pun scăunele. Sunt necăjită, dar nu pot să fac nimic. Soacra mea crede foarte mult în astrologia pa kua. — Doamnă, mă întreabă An-te-hai băgând de seamă că sunt într-o dispoziție posacă, de vreme ce aveți timp, n-ați vrea să aflați câte ceva pespre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voiați dumneavoastră. La final, Majestatea Sa a fost de acord să vă ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu mătasea în jurul gâtului și pe Su Shun împingând scăunelul cu piciorul. Înainte ca trupul meu să se răcească, mi-ar turna pe gât argint lichid, ca să mă modeleze în postura pe care o dorește. — Doamnă, faceți ceva până nu e prea târziu! An-te-hai se aruncă la pământ și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
compus, l-am declarat „abominabil, de neiertat și de nerăscumpărat“. Prințului Yee i s-a „acordat“ o funie și i s-a „permis“ să se spânzure. A fost escortat într-o cameră specială, unde îl așteptau o bârnă și un scăunel. În cameră se afla servitorul care avea să-l ajute pe Yee să urce pe scăunel, în caz că îl lăsau picioarele. De asemenea, servitorul trebuia să împingă scăunelul la o parte de sub prințul Yee, după ce acesta își va fi pus capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o funie și i s-a „permis“ să se spânzure. A fost escortat într-o cameră specială, unde îl așteptau o bârnă și un scăunel. În cameră se afla servitorul care avea să-l ajute pe Yee să urce pe scăunel, în caz că îl lăsau picioarele. De asemenea, servitorul trebuia să împingă scăunelul la o parte de sub prințul Yee, după ce acesta își va fi pus capul în laț. Mi-a făcut rău să ordon o astfel de sentință, dar mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost escortat într-o cameră specială, unde îl așteptau o bârnă și un scăunel. În cameră se afla servitorul care avea să-l ajute pe Yee să urce pe scăunel, în caz că îl lăsau picioarele. De asemenea, servitorul trebuia să împingă scăunelul la o parte de sub prințul Yee, după ce acesta își va fi pus capul în laț. Mi-a făcut rău să ordon o astfel de sentință, dar mi-am dat seama că nu aveam de ales. În următoarele câteva zile, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că vă putem ajuta. V-ați purtat foarte bine și știm să fim recunoscători. Sunt sigur că soția mea va Încuviința să acorde, așa, niște lecții private, tânărului fără experiență...” „Păi, atunci ne-am Înțeles”, zise șoferul ridicându-se de pe scăunel, „În seara asta dormiți la noi, doamna intră Într-o odaie, mata În alta și asta e...” Boscarul se făcea că admiră ultimele luciri roșiatice ale soarelui. „Da, domnule! Nimic nu se compară cu neliniștea amurgului!” Șoferul, care plecase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să-i găsim pe toți cu burta-n sus!”. Gazda se ferise să-i Întoarcă vorba și adusese niște lumânări frânte pe care mamă-sa le primise laolaltă cu vasele și mâncarea de pomană. Le lipiseră cu grijă de marginea scăunelului și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sârmă de balot. În loc de săpun, cum am auzit că-i obiceiul, am folosit pentru ungere o mână din vaselina căpătată În urmă cu o săptămână de la un tractorist beat contra unei jumătăți de tescovină. Sub laț am pus un scăunel cu trei picioare - nou și el, ca și frânghia - cioplit de tatăl lui Lică, prietenul meu din copilărie, mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am luat și unele mici măsuri de protejare a celor ce mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Când Shojumaru veni lângă el și îngenunche Kanbei se mișcă ușor. — Ai primit permisiunea stăpânului tău de a veni? — Da, și am venit imediat. — Bine, atunci, așează-te puțin pe scăunelul meu de campanie. — Am înțeles. — Privește Castelul Miki. Stelele nu strălucesc, în castel nu arde nici o lampă, așa că probabil nu vezi nimic. Dar castelul se va contura vag din golul acela, pe măsură ce ochii ți se deprind cu întunericul. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu armata a treia. S-ar cuveni să spunem că avea cartierul general amplasat unde se nimerea să se afle, iar, de astă dată, se oprise la Horikawa. Era înconjurat de membri ai clanului său și i se pregătise un scăunel de campanie, dar nu se așeza nici o clipă. Întreaga ființă i se concentra asupra glasurilor din nori și a țipetelor din ceață, pe când privea neîntrerupt cerul, spre Nijo. Din când în când, ochii i se umpleau cu roșul norilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi, traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, pe mal. Nu intrați în panică! Luați-o încet! striga el; părea să fie complet netulburat de ploaie și vânt. Dacă un om se îneacă, inamicul va spune că am pierdut cinci sute; dacă pierdeți un bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în umbra unor copaci. Instalându-și scăunelul de campanie, reuși să-și ascundă tensiunea rigidă, ca și pe aceea a subordonaților săi. Îl invită pe emisar să se așeze. — Ai un mesaj? Pesemne sunteți frânt de oboseală, după lungul drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]