54,049 matches
-
său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar renunță la unele scene care constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea ochilor dintre Anna Andreevna și fiica ei; în actul al patrulea, din șirul scenelor în care fiecare funcționar în parte îl mituiește pe Hlestakov, Gogol scoate scenele similare care îi au ca protagoniști pe Rastakovski, un slujbaș la pensie, numărându-se printre notabilitățile orașului și alta pe Ghibner, medicul neamț ce nu știe o
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea ochilor dintre Anna Andreevna și fiica ei; în actul al patrulea, din șirul scenelor în care fiecare funcționar în parte îl mituiește pe Hlestakov, Gogol scoate scenele similare care îi au ca protagoniști pe Rastakovski, un slujbaș la pensie, numărându-se printre notabilitățile orașului și alta pe Ghibner, medicul neamț ce nu știe o boabă rusește. Este, de asemenea, receptiv la o obiecție auzită de la un spectator
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Un an mai târziu, în volumul IV, din seria de Opere, Revizorul este din nou revizuit de autor, prezentându-se, de această dată, versiunea definitivă, prelucrată acum la un nivel mai adânc: minciuna lui Hlestakov capătă un caracter inspirat, hiperbolic, scena finală este modificată, se adaugă în monologul primarului apostrofa către public: "De ce râdeți? De voi înșivă râdeți!..." Teatrele nu vor ține cont de această revizuire și piesa va fi jucată până în 1870 după versiunea primă din 1836. Odată atinsă expresia
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Teatrele nu vor ține cont de această revizuire și piesa va fi jucată până în 1870 după versiunea primă din 1836. Odată atinsă expresia deplină a textului, din punct de vedere literar, rămânea ca acesta să fie și bine pus în scenă de către regizori și actori, de aceea Gogol scrie în 1842 un Avertisment pentru cei care ar voi să joace cum se cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
cuvine piesa "Revizorul", unde lămurește trăsăturile fiecărui personaj în parte și modalitatea în care trebuie să fie jucate acestea, subliniind faptul că "Actorul trebuie să prindă mai întâi sufletul rolului, iar nu haina lui"; dă indicații precise și amănunțite asupra scenei mute din finalul piesei și respinge argumentat orice tendință regizorală de caricaturizare, de exagerare, de trivializare și chiar de comicizare a jocului actorilor. Și această tentativă va fi sortită eșecului căci Avertismentul va vedea lumina tiparului de-abia în 1886
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
instaurase deja. Mai rămânea receptarea, atât în rândurile publicului larg, cât și în cele mai restrânse, ale literaților. Pentru aceștia Gogol a scris în 1846 Deznodământul "Revi- zorului" și l-a trimis ca anexă la piesa ce se juca pe scenă de zece ani, deznodământ imaginat ca o discuție lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit, tot postum, în 1856
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Derjimorda, căci și el mi-e drag". ...de traducătorul Nicolae Iliescu Prima traducere în limba română a piesei lui Gogol datând din 1874 a fost o prelucrare de Petre Grădișteanu intitulată Revizorul General, dedicată lui V. Alecsandri și montată pe scena Teatrului cel Mare din București (cu M. Pascaly în rolul lui Hlestakov). "Autorul român - preciza Tatiana Nicolescu 1) - a localizat comedia rusească, adaptând-o moravurilor și realităților românești de la mijlocul secolului trecut. O anumită înrudire de atmosferă și principii între
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
anilor ’50 sunt editate la Cartea Rusă Operele lui Gogol în șase volume purtând semnătura unui colectiv de traducători. Primele traduceri suferă - firește - de cunoscutele stângăcii ale începuturilor. Versiunea lui Sică Alexandrescu tradusă cu intenția de a fi pusă în scenă în 1952 (cu Radu Beligan în Hlestakov) se resimte de o oarecare neglijență în traducerea detaliului, precum și de un reducționism, în sensul traducerii libere, pe înțelesul spectatorului, a unor sintagme ce ar fi necesitat note explicative. Firește, unele din aceste
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
jocul actorilor, ne aflăm într-o lume de turtă-dulce, de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația spontană" cu urale și
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația spontană" cu urale și pancarte, cu care Hlestakov este primit de săteni, este "instrumentată" de agenți ai poliției) sau cu iz rusesc (versiunea caricaturală a celebrilor pași de balet ai celor patru lebede mici din Lacul lebedelor
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Rizea o execută admirabil. Bobcinski și Dobcinski, în schimb, sunt - în această montare - cele mai modificate personaje, în sensul depărtării lor de original, în construirea cărora regizorul a mizat doar pe latura lor exagerat comică. (Să ne gândim doar la scenele VIII - X din actul al doilea în care s-a pierdut enorm prin eliminarea insistenței cu care curiosul Bobcinski încerca zadarnic să ia parte la evenimentele din camera lui Hlestakov, partitura acestui personaj fiind limitată, în spectacolul lui Cerkasski, la
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Deznodământul la "Revizorul" - dincolo de impresia de misticism pe care i-au atribuit-o contemporanii și au exagerat-o criticii realismului socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre și spre râsul purificator prin care să putem stârpi oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
râs cu care râdem în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre și spre râsul purificator prin care să putem stârpi oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm ca pe ceva care ne țintește ca și cum ar fi fost scrisă pentru noi, căci de toate vom găsi în adâncul sufletului nostru, numai să nu coborâm într-însul
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Greciei". Bineînțeles, cultura epocilor care au urmat nu se reduce la Homer, oricât de importantă îi va fi fost influența. Spirite imaginative, grecii inventează noi toposuri pentru a da expresie reflecțiilor lor asupra lumii: vechi legende sunt scoase la lumina scenei și devin motive emblematice asemenea celui al lui Edip, al lânii de aur, al lui Prometeu; personaje istorice pătrund în literatură și capătă astfel dimensiuni legendare, spre pildă Socrate, Pericle, Alexandru Macedon; altele sunt pur și simplu produsul imaginației, Lizistrata
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
fabulosului lor copleșitor datorat referirilor directe la documentul de epocă. Un exemplu. Ele sunt multe, dar pentru a evita încărcarea cronicii cu exemple, mă opresc doar la episodul Ion Creangă ca diacon, adevărat scenariu pentru o punere vie într-o scenă populată cu personaje contradictorii, urmărite savuros de Dumitru Furtună, fără să se fi gândit că o face, atunci când reconstituie drumul sentinței, al aplicării ei, drumul "întâmpinărilor" lui Ion Creangă, printre ele, răspunsul la învinuirile că a părăsit "semnele de cleric
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
dubiile învățaților, ei s-au străduit să pună în tolba geniului tot ce se găsea primprejur. Regizorul Dragoș Galgoțiu e sensibil și la diferențe și la asemănări, iar spectacolul confruntă meschinăria, cruzimea, ipocrizia oamenilor cu dimensiunea shakespeareană a lumii. Pe scenă funcționează semnele unui univers care se naște, schelăria imensă a decorului imaginat de Vittorio Holtier, în permanentă mișcare, sugerează o structură copleșitoare, alimentată de trăirile și gesturile inșilor ce foșgăie la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Andreea Bibiri, tînără actriță a Teatrului Bulandra, a fost nominalizată anul trecut pentru rolul Sonia din Unchiul Vania, alături de Valeria Seciu și Rodica Negrea. Oana Pellea avea treizeci de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
de la Budapesta, să ofere premiul pentru cel mai bun actor, cînd era extrem de previzibil că laureatul va fi Florin Piersic jr. O rocadă cu oricine altcineva ar fi fost simplu de făcut. Gafe: gluma absolut nereușită de a aduce pe scenă, pe ideea contrastelor, o duduie frivolă, fără legătură cu spațiul cultural, numai pentru simplul motiv că măsoară doi metri, cu mult mai mult decît Horea Popescu, cel care a primit premiul pentru întreaga activitate de regizor; omiterea de pe lista invitaților
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
nu în ultimul rînd, spectacolul-bijuterie Cerere în căsătorie al lui Claudiu Goga actualul și tînărul director al teatrului. Aici, la Brașov, a fost pentru el locul cert al afirmării și al lansării, dar și teatrul în care punerile sale în scenă, mai puțin ultima, după părerea mea, au avut vînă, rotunjime, au născut discuții, au fost prezente în festivaluri, au conturat profilul unui regizor ambițios, care știe ce vrea și care situează valoarea la rangul cuvenit. De aceea, mă mir, într-
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a apelat insistent uneori la soluții ce vin la prima
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
-și așeze personajul și să-l facă credibil în ipocrizia lui, cu un joc dibaci, pe muchie de cuțit, vegheat atent pentru a nu-i da în vileag veninul. Pe Viorica Geantă Chelbea am văzut-o în aceeași seară, pe scena mare, unul dintre pilonii music-hall-ului amintit la început și realizat de balerina și coregrafa Felicia Dalu. Tentativa mi se pare, în principiu, curajoasă, din toate punctele de vedere. Pentru repertoriul unui teatru, înscrierea pe afiș a unui spectacol muzical poate
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de neprivit, pur și simplu; la urma urmelor, Felicia Dalu nu este nici regizor, nici scenograf) pînă la aparițiile unor actori, probabil nou sosiți în trupă, pe care nu i-am mai văzut și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor tinere marchează cu greu deosebirea între figurant și actorul profesionist. Nu mă îndoiesc că montarea are în spate ore de travaliu, pentru că, așa cum spuneam, nu există o pregătire specială pentru genul acesta. Rezultatele sînt de notat pentru cîțiva
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
a fost o adevărată glorie și o mare avuție a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei personaje: domnișoara Iulia fiica contelui; Jean valetul; și Cristina bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sînziene, domnișoara Iulia, aristocrată, cu o mare putere de seducție se amuză să răpească bucătăresei logodnicul și i se dă acestuia, urmînd de aici o serie de complicații." În fragmente nu am intervenit deloc, deși
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]