20,360 matches
-
și rău: în războiul rece, nici rușii, nici americanii, nu dețin integritatea morală, iar personajele sunt la fel de ambigue. Evenimentele, tocmai din cauza narațiunii frenetice, nu sunt suficient motivate: vezi acțiuni planificate în detaliu, care apoi eșuează spectaculos. Apar contradicții la nivelul scenariului: Cross îl învață pe Scorpio să nu aibă încredere în C.I.A., care-l utilizează doar pentru că nu poate comite direct crimele. Iar apoi un șef C.I.A. este înfățișat ordonând o crimă în maniera lui Don Corleone?! Mai mult, filmul pare
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
a "machia" trecutul glorios al lui Shaw, pentru a-l propulsa pe scena politică; el are să fie președintele care să acționeze conform intereselor companiei Manchurian, care, cu asentimentul și ajutorul mamei sale, senatoarea Prentiss Shaw (Meryl Streep), îi controlează psihicul. Scenariul a fost simplificat pentru a face loc acțiunii, care e atât de multă, încât e greu să te prinzi de identitatea tuturor personajelor, mult mai clar delimitată în filmul original. Ambițiile primelor două filme, ca intertextualitatea genurilor sau refuzul simplificării
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
un joc de-a prinselea: între agentul F.B.I. Scott (Angelina Jolie) și un criminal în serie care trăiește viețile victimelor sale. Trebuie să reiau afirmația lui Alex Leo Șerban: lungmetrajul e atât de dureros de previzibil! Nu doar la nivelul scenariului, ci și ca unghiuri, mișcări ale camerei, compoziția cadrelor... Iar predictibilitatea e sărutul morții pentru acest gen. Mă rog, poate fi interesant pentru cineva aflat la prima vizionare a unui thriller, dar cum genul e atât de uzat și abuzat
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
dureros. Așa, însă... Ana Mărgineanu așază greutatea spectacolului său pe două puncte: cel dintîi este decupajul pe care ea îl operează asupra pieselor cîtorva dramaturgi români și foarte contemporani: Ștefan Caraman, Peca Ștefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga. Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cuțit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie și auto-ironie, cu tente parodice de primă clasă, cu umor acid, tăios, usturător, cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu spectatorii. O formă ușoară de dezinhibare, un deget care zgîrîie delicat conștiința la o autoanaliză. Punerea în scenă este
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
demon distructiv, când de creator demiurgic, pusă mai clar în evidență de povestea apartenenței lui la "un comando spiritual" de doisprezece scriitori, toți scorpioni, convocați și sechestrați într-un loc secret, într-un Defileu și un Lapidarium, pentru a scrie scenarii despre soarta Statului Unitar, adică Global, să realizeze "combinații logice de situații-limită". Erau supravegheați de un Custode, care voia să afle, ca reprezentant al unui Consiliu Mondial, de unde ar putea proveni elementele perturbatorii al unei Ordini Planetare controlate și dirijate
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
musical (gen All That Jazz a lui Bob Fosse) la acest mare final iau parte Mandrake și Don Bosco, Big Crosby și Regina Loana, personaje din romanele de aventuri citite cândva, rude și prieteni din copilărie, toate amalgamate într-un scenariu de veselă apocalipsă. Iar în acest scenariu - întocmai ca în 8 și ˝ al lui Fellini sau ca în Amarcord - datele realului se confundă cu ale ficțiunii, imaginația ajunge să se substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar în parte) iraționalul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Bob Fosse) la acest mare final iau parte Mandrake și Don Bosco, Big Crosby și Regina Loana, personaje din romanele de aventuri citite cândva, rude și prieteni din copilărie, toate amalgamate într-un scenariu de veselă apocalipsă. Iar în acest scenariu - întocmai ca în 8 și ˝ al lui Fellini sau ca în Amarcord - datele realului se confundă cu ale ficțiunii, imaginația ajunge să se substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar în parte) iraționalul istoriei. Aș îndrăzni chiar să împing ceva
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
un unic defect: nu e clar de ce Enrique refuză cererea lui Juan de a-l interpreta pe Zahara, mai ales că, așa cum îl vedem imaginându-și filmul, chiar el îi atribuie rolul. Structura e însă bine articulată, firesc pentru un scenariu a cărui creație a durat - mărturisește realizatorul/scriitorul - cam zece ani. Cinematografia flamboaiantă specifică lui Almodovar nu dezamagește nici de această dată (colaborează din nou cu operatorul de imagine José Luis Alcaine, cu care filmase Leagă-mă!): există și un
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru a
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
actori: Carrey face aici un rol discret, de introvertit autocritic, iar obișnuita lui mimică fluctuantă e preluată de Winslet, al cărei personaj e volubil, excentric și foarte emotiv. Oricum, principala dificultate e finalitatea filmului, impusă de Gondry: cu un asemenea scenariu, el țintește către o poveste de dragoste realistă...
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
acest concert nu lipsește nici... Numele nu e scris nici măcar pe hîrtia jurnalului intim, dar se poate ghici: Aflu cu stupoare că nu se mai permite nici o aniversare! Un singur om are dreptul la toate!" "La filmul Martori dispăruți (după scenariul lui E. B. și Mihail - nota Cronicarului) numele actorilor sînt scrise cu litere ilizibile. Adică avem un singur om pe lume. Restul..." Cum să te mai miri în aceste condiții că dușmanii regimului sînt și dușmanii lui Barbu? Coloana a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
ora petrecută împreună. Prezidentul m-a avertizat, el, să pun capăt relațiilor cu indivizi "dubioși" - îmi amintesc perfect adjectivul - precum Augustin Buzura, Livius Ciocârlie și Andrei Pleșu. Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare de protest a lui Mircea Dinescu. Pretextul fusese rugămintea mea de a mă ajuta să transport cu trabantul lui un calorifer electric. Vorbisem ce aveam de vorbit
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
Constantin Țoiu Literar vorbind, Vechiul Testament este proză, Noul Testament, ideologie. Întâia Carte a lui Moise reprezintă scenariul Creației lumii multimilenară, dacă nu luăm în seamă celelalte construcții ale Univeresului înregistrate de istorie... Recent, filmul american despre Patimile lui Isus a făcut vîlvă, stârnind polemici aprinse. Interesul laic îl depăși pe cel religios. De la marea schismă din secolul
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
semnul Bibliei ...și l-aș aminti aici în primul rând pe Faulkner, - înrâurire structurală, stilistică, mai degrabă, nu metafizică așa cum întâlnim la marii prozatori ruși ai secolului al XIX-lea ; ...vreau să spun că o astfel de întreprindere literară, ipoteticul scenariu al Facerii nici nu ar fi greu de înfăptuit, bineînțeles nu în felul propagandei cunoscute... Forța, expresivitatea Cărții Sfinte fiind copleșitoare. Exemple?... Deschidem Biblia Cap. 1 lumii. 1. ...La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul 2. Și pământul era
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
pentru cei trei e autoimpus, dar involuntar pentru Aldo Moro) este Chiara (Maya Sansa), care-și păstrează slujba de bibliotecară și care e supusă deopotrivă tensiunilor din afara (vânătoarea de vrăjitoare care se soldează cu arestarea unui coleg care scrisese un scenariu despre răpirea politicianului) și dinăuntrul apartamentului. Filmul adoptă perspectiva ei pentru a nara evenimentele, deoarece e o perspectivă marginală (ea nu face decât să gătească și să spele, nu pare să aibă dreptul celorlalți de a conversa cu Moro) și
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
un buget mic. Și totuși preferințele juriului s-au îndreptat către mai puțin faimosul În acel moment... Rebeca; e drept, și acesta e un film laureat - a luat Premiul (III) Cinefondation (adică secțiunea de scurtmetraje realizate de studenți) la Cannes. Scenariul aduce puțin cu Metamorfoza lui Kafka, doar că, în loc să devină insectă, Rebeca ajunge, inexplicabil și fără a părea obeză, să cântărească enorm - cade prin câteva etaje de bloc. Morala? Hmm, foarte feministă: dacă nu ne conformăm cu standardele acceptabile social
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
ne pierdem statutul de "persoană", devenind "obiect" în ochii celorlalți (vezi imaginea în care Rebeca e lăsată să atârne în chingi în fața blocului). Au mai concurat și Accident, realizat de James Leech (impresionant prin filmarea exclusiv manuală, dar dezamăgitor prin scenariu) și Triptikul regretatului Cătălin Cocriș: trei scurtmetraje, surprinzătoare prin originalitate (nu au aerul auto-condescendent propriu multor filme românești, vezi Filantropica, Occident) și prin modul în care jonglează cu genuri de largă respirație pe care le adaptează scurtmetrajului (tragedie, farsă etc.
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
să afle ce e cu acest Vespasian... Politicienii încearcă să profite de capitalul de simpatie al neocreștinilor, confruntările stradale sunt transmise live la televizor, analiștii, oamenii de știință și conducerea BOR comentează evenimentele și ideologia grupărilor. Totul pe fondul unui scenariu cvasibiblic în care au loc profeții, viziuni, convertiri, trădări, judecări și, în cele din urmă, o tentativă de răstignire valahă: tragerea în țeapă a profetului. Acest suprascenariu mistico-naționalisto-xenofob imaginat de Bogdan Suceavă nu este, în fond, atât de fantasy pe cât
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Elvira Sorohan Paradigma esențial-umană desemnată de biblicul Iuda nu e simplu reductibilă la ideea de trădare. Ea indică o categorie umană ce relevă, prin opoziție, divinitatea christică și se complică prin amănuntele dramatice ale scenariului, obiect generos pentru hermeneutică. Atât de generos încât scriitorii l-au adaptat, imaginând plauzibil întâmplarea, spre a lumina un detaliu sau altul ale naturii umane. Prin fapta lui Iuda se afirmă o necesitate imanentă lumii. Necesar este ceea ce nu poate
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
inconștient la zămislirea credinței în zeul ucis chiar în efigie (statuie), ca să rămână ideea. Este și un altul, meșterul cioplitor al statuii și care înțelege necesitatea când arată să fi priceput, liniștitor, că "tot ce este trebuie să fie". în scenariul imaginat de Papini, diavolul sau îngerul negru îl poate manipula pe Iuda iscarioteanul pentru că îi știa toate slăbiciunile. îl umilește tactic, îl șantajează insinuant, șfichiuitor, apoi îl ațâță flatându-l și astfel îi controlează total voința. Iar Iuda, ambițios, tace
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
dramă (protagoniștii sunt nesatifăcuți de viețile lor, dar nu se sinucid din cauza asta!), nici thriller (cum ar putea fi, dacă e anti-climactic?!), ci mai degrabă melodramă masculină (ŕ la Kramer vs. Kramer, Searching Forrester). Am vorbit atât de mult despre scenariu și rolurile protagoniștilor, pentru că aceste două elemente fac miza filmului. Nu-i de mirare că, la un moment dat, Milan discută despre Balzac cu un elev de-al lui Manesquier; Leconte preferă să regizeze discret (doar sfârșitul filmului e experimental
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
situație din final e tot clasică, singurul motiv pentru care n-o anticipezi e acela că ai văzut-o în prea multe filme (notabil în Fight Club). Da, camionagiul e o altă personalitate a lui Marie și, odată ce afli asta, scenariul devine ilogic, neexplicând deloc de ce comite ea crimele, de ce o cruță pe Alex pentru ca apoi să încerce s-o ucidă etc. Ironic, există o aluzie la potențialul lesbianism al eroinei, la atracția reprimată pe care ea o resimte față de colega
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
ei. Care suferă de complexul paternal - al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor - ca într-un scenariu hollywoodian. Filo scrie manifeste în genul La Familia, se ia de piept cu "copilul de mic burghez", îi scuipă în față amănuntele dure, înduioșătoare sau rizibile ale biografiei sale: "N-am stat cu tăticu� și cu mămica la bloc, fără
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
punea problema să dramatizeze romanul lui Wilde. Găsesc că în această montare, intelectualul rafinat din Dragoș Galgoțiu l-a așezat pe un loc secund pe regizor. Nu i-a dat pace să lucreze pînă la capăt. În loc să simplifice demersul în scenariu și să-i dea o coerență pe scenă, o idee mult mai tare, mai pregnantă, mai vizibilă, să adune tensiunea și miza pe care a contat, Dragoș Galgoțiu s-a complicat, sedus fiind de roman și de Oscar Wilde, aglomerînd
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]