732 matches
-
lucrările lui Georges Dumezil, care ne arată, de pildă, că pentru a înțelege bine ce a fost Roma antică, trebuie să vedem rolul important pe care 1-a jucat opoziția dintre imaginea eroului Romulus latinul, ținînd în mînă acel lituus, sceptru și totodată simbol profetic, și aceea a lui Quirinius sabinul, garant al bunurilor lent acumulate, protector al fecundității, al bogățiilor pămîntului 33... CRIZE DE LEGITIMITATE, CRIZE DE IDENTITATE Oricît de greu am accepta să raportăm mitul politic la o perioadă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe care societatea acelor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De asemenea, recunoaștem o zbatere în nesfârșire a ființei în Făutare și întru aventurare în inima cuvântului. și ca o replică la: „Ah, râsu’plânsu / în ochiul lucrurilor reci / și-n dintele mușFător ca și sceptrul / nevinovaților regi...” (imaginar nichitian), vizualizăm o cadență spiralată, precum: „Râsu............................. plânsul............................plimbă ursul și pe maluri șobolanii joacă zaruri bându-mi anii trei femei aprind scântei oarba de grâu cade în râu surda de dor calcă prin nori muta din
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să discuți despre Noica cu juna profesoară de socialism științific merită toți banii! Nu râd de tine, și eu am pățit-o cu profesorul de la disciplina asta! Era în 1974, iar Ceaușescu tocmai primise o funcție nouă, cea însoțită de sceptrul republican, după formula inspirată a lui Dali. Profesorul de socialism, Dumnezeu să-l ierte!, ne-a povestit la curs ce important este acest lucru pentru România. N-am avut ce face și am cerut permisiunea să pun o întrebare. Primind
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la Tomis. La un moment dat (v. 21-24) pare să-l apostrofeze ca pe un rege: Dar tu, rege, cel mai viteaz din epoca noastră, să poți ține mereu sceptrul cu o mână victorioasă. Și fie ca ce ți-aș mai putea ura? Roma Marțială și marele Cezar să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asta spiritualizîndu-le. În corespondență i s-au găsit numelui înțelesuri demne de divinitățile suspuse, semn că ascensiunea lui se afla în continuă creștere. „Egiptenii îl figurează pe Osiris, ca domn și rege al lor, printr-un ochi și printr-un sceptru. Numele lui, ascultîndu-i pe unii interpreți, înseamnă cel cu mulți ochi. Os, în limba lor, vrea să însemne mulți, iar iris ochi”. Mitizarea a fost favorizată și de opinia comună că zeul sacrificat și-ar fi găsit adăpost într-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pregătită de mult timp, și care îl surprinse atât de tare pe cel desemnat încât acesta nu voia să creadă în ea. Când fu anunțat despre aceasta, era la cafea; mare fu uimirea sa văzând cum destinul transforma într-un sceptru tacul pe care îl ținea în mână. Candidații dezamăgiți merseră imediat în străinătate. Ei spuseră acolo că numirea domnului fusese efectul unei luări prin surprindere în Moldova, cel al unei presiuni demagogice în Valahia. Presa occidentală se făcu ecoul lor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cumpătați. Orfeu sta în picioare încordat, înalt și palid cu ochii flacără adâncă. Marele preot luă cuvântul cu glasul împăcat. Afară ecoul furtunii reverbera din stâncă. Orfeu tu ești fiul lui Apolon, acum pontif și rege. Ți-am dat chiar sceptrul mistic al fiilor lui Dumnezeu. Domnești în Tracia ca sacerdot în lege. Tu ai construit temple și ai făcut să-ți strălucească aura de zeu. Știi că amenințarea în primejdie ne paște? Tu care cunoști grozave taine când prezici viitorul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
soluție. -Nu armele, cuvântul viu trebuie să apere zeii. Nu șefii tracilor trebuie loviți, ci întunecatele bacante. Voi pleca singur fiți liniștiți, chiar mâine se vor îmblânzi ca leii. Nelegiuiții nu vor intra aici cu gânduri intrigante. Iată îți las sceptrul de pontif și coroana sacră de hierofant. -Ce ai de gând să faci, întreabă bătrânul preot înspăimântat. -Mâine domnia sângeroaselor bacante va înceta. Zeii cerești vor triumfa și vor învinge, și bine știți, voi ce tremurați în robele hierofante. Bătrâne
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tăi mari albaștri, Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș sfărma soarele în țăndări de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare {EminescuOpIV 109} Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș sfărma soarele în țăndări de-aur, L-aș presăra-n cărarea ca de neauă: O închinare l-a tale picioare {EminescuOpIV 109} Mici, dulci și albe. O, Odin, Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul mării, Pe fruntea ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și nemișcat. {EminescuOpIV 153} Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase, Pletele argintoase pe umerii-i cădea Și barba lui cea lungă pe piept îi cădea deasă, Dar ochii, stele negre, întunecați sclipea; Sprîncenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase, În mână sceptru de-aur, povara lui cea grea, Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem - Părea c-așteaptă-a morții întunecos problem. Boerii dimprejuru-i pe scaune de-onoare Păreau că-s zile stinse pierdute în trecut, Cu fețele lor palizi ca raza cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-mi cer coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi place-oricărui. La ce-aș mai cere-o țară, în care nu-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel! făcuși din sceptru unealtă de ocară "Ș-ai dat tu însuși pildă din om să fie fiară "Eu lumii trebuit-am, dar ție-ți trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ia-mă.! ". Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă tine, De-i trece, -n jos pleca-voiu a ochilor lumine, Desmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămînă-n minte de cât un singur gînd: C-am aruncat un sceptru, cu dânsul lumea-ntreagă, Păstrîndu-mi pentru mine durerea că-mi ești dragă Înamorați de tine rămână ochi-mi triști Și vecinic urmărească, cum, marmură, te miști. În veci dup-a ta umbră eu brațele să-ntind, De-al genei tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din umbra-i moartă eu văd un chip senin, O raza ce mă-nneacă, un gând ce urăsc eu, Cum demonul urăște un gând de Dumnezeu? Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată, tu suflet! tu, un vis! Au vrei să-mparți cu mine, al spațiului abis? Un gest îmi trebue mie, să fac din lume-un nor... Și ce-mi trebue oare ca visu-ți să-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali de suverani! Vezi ce splendid cortej și ce larmă haotică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suprema instanță judecătorească, bate monedă și instituie sistemul de impozite, inițiază politica externă și semnează tratatele, numește și revocă dregătorii, puterea sa este Îngrădită de marea boierime cu asentimentul căreia deține autoritatea supremă În stat. Însemnele puterii domnești erau: coroana, sceptrul, stindardul. În Țările Române domnia se considera de drept divin, de unde și formula consacrată:“cu mila lui Dumnezeu”. În exercitarea lor, atributele de suveranitate erau divizibile. Întâiul sfetnic al domnitorului a fost Întotdeauna Mitropolitul. După instalarea dominației otomane, domnul era
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
naturii lui și a facultăților sale, translația în verb a Forței cosmice care îl însuflețește și îl face unic. Într-adevăr, iutele Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sau pe axa est-vest a parcului St. James, ajunge la o piață imensă (Memorial Gardens) în mijlocul căreia, pe un piedestal foarte înalt, înconjurat de șase grupuri statuare, tronează în marmură albă statuia Victoriei (Victoria Memorial); regina, stînd pe tron, ține sceptrul în mîna dreaptă și globul (engl. orb) în mîna stîngă, iar pe soclul statuii este gravată inscripția "Victoria Regina Imperatrix". Monumentul, opera lui Sir Thomas Brock, este nereușit și, în plus, închide perspectiva spre palat pe care, în funcție de unghiul din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
opera lui Sir Thomas Brock, este nereușit și, în plus, închide perspectiva spre palat pe care, în funcție de unghiul din care privești, îl acoperă parțial și îl taie în două. O altă statuie din marmură albă, înfățișînd-o pe Victoria tînără, cu sceptrul în mîna dreaptă, se află în fața palatului Kensington. Vizitatorul răbdător și cu mult timp la dispoziție pentru a înfrunta cozile interminabile de la palatul Buckingham cu scopul de a vedea colecțiile regale (Royal Collection), poate admira tablourile semnate de Charles Robert
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
e.g. toiagul pustnicilor și pelerinilor, cu rol utilitar), puterea și autoritatea supremă a ocîrmuirii: exemplele ne sînt la îndemînă: toiagul lui Moise, Aaron și Gandhi, bastoanele membrilor Adunării Înțelepților (Areopagul) din agora ateniană ce exercita funcția de Tribunal Suprem, apoi sceptrul suveranilor, buzduganul comandanților, cîrja episcopală etc. Trestia pusă în mîna lui Hristos era un semn al suveranității ("Iisus Nazarineanul, regele iudeilor", INRI) folosit însă în bătaie de joc (v. Evanghelia după Matei 27:29). Numai cei neputincioși nu purtau baston
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
odinioară la ei." Când tradiția nu este respectată, piesa, din cauza neverosimilului său, nu poate căpăta adeziunea publicului. "[Autorul de tragedii] nu ar avea amabilitatea să ne facă (...) un Alexandru galant, și încă mai îndrăgostit de farmecele încântătoarei Ipsicrate, decât de Sceptrul soțului ei și de bogățiile Persiei? Un Scipion affété (plin de afectare) și mai capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și sângele Cetățenilor săi? Un Marc-Antoniu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi îndurate, dar, recunosc, sunt amănunte care descumpănesc în Mexic un om înclinat, mai degrabă, să evite gândul că într-o zi va muri... Nu sunt, se pare, puține bisericile unde scheletul morții e expus pe un tron, cu un sceptru în mână. Și cum să consideri prăjiturile funebre care se pun peste tot în vânzare înainte de sărbătoarea morților? Sau un afiș în geamul unei brutării pe care scrie " Aici pâine adevărată a morților". Ori gestul incredibil de a trimite ființei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]