623 matches
-
o carte de grosimea unei broșuri, nu mai mare și nici mai groasă decât urmau să fie opusculele intitulate " Din gândirea Geniului Genezei Naționale". Era vorba de micro-narațiunea construită pe baza unui savant contrapunct între eseuri și conexiuni diegetice abia schițate. Ne-a citit primul fragment ales, Despre sinucidere. L-am scris după dictare, contrariați de cele auzite, deși cartea era la modă (fusese premiată de Uniunea Scriitorilor). Am început apoi să lucrăm, pas cu pas, timidul prof din fața noastră nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
acest gen posedă un status (stare). Accesul la demnitatea de "stare" rezultă din recunoașterea zonei juridice exact corespunzătoare unei condiții, unei funcții, unei comunități sau unui oarecare grup social. Aici este evidențiat aspectul social și regula juridică de delimitare contractuală, schițată mai sus. Fiecărei condiții sociale îi corespunde o sferă juridică determinată. Nu este vorba de dreptul comun, ci despre o serie de drepturi suprapuse. Unui regim politic în care totul se definește prin cucerirea libertăților sau prin delimitarea cutumiară a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
alte trupuri, gânduri, iubiri, neliniști și sentimente aidoma celor pe care le-am trăit și noi..." Complicatelor ritualuri de purificare biologică și spirituală le iau locul, în Imagini de pe strada Kanta (Tracus Arte, București, 2011), câteva Reverii din întuneric abia schițate, mici fabule identitare, crochiuri sumbre ale orașului surprins într-o mișcare browniană. Poemele chiar și cele mai scurte și mai nervoase revin totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul subteran în funcție de care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și vajnic gardian lumii: "Trăiesc pe spinarea mea sar din mine/ am casă la aeroport
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și grație stilului sau original Quasimodo începea să fie tot mai vădit exponentul unei poezii inexistente până atunci. Salvatore Pugliatti vedea pulsând în el energia noilor tendințe: Dacă ar trebui să conchidem revenind la comparația dintre Ungaretti și Quasimodo numai schițata în rândurile de mai sus (...) credem că suntem îndreptățiți să considerăm că rafinamentul ungarettian împins până la extrem conține o inspirație subtilă tot mai sterilă, destinată să se stingă; că forța lui Quasimodo, tânăra, atentă, măsurată, deține cele mai alese atribute
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, o literatură îndoctrinată, idilică și festivă. Literatura subversivă reprezintă o deviație de la linia oficială, deviația aceasta fiind mascată, însă, în metafore și parabole, cu un fel de protest abia schițat, o dizidență, pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Dintre reprezentanți, îi putem numi pe Marin Preda o parte a prozei, Augustin Buzura, Ion Caraion, Marin Sorescu, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2. A doua dintre ele, literatura subversivă, și-a putut perfecționa strategiile estetice numai după 1965. Este o creație a epocii Ceaușescu. Ea reprezintă o deviație de la linia oficială, deviație mascată în metafore și parabole, un fel de protest abia schițat, o dezidență pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Pot fi incluși, aici, Marin Preda o parte a prozei -, Augustin Buzura, Ion Caraion, Marin Sorescu, Nicolae Breban. Nu poate fi ignorat nici rolul de a sparge canoanele estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Contour Flange și în mediul ordered. - apelăm butonul Sketch, selectam planul XOY pentru schițare, îl poziționam corespunzător și trasam un segment de 10mm, conectat la muchia frontală a carcasei. Close Sketch, Finish și apoi apelăm comandă Contour Flange. - selectam segmentul schițat, pentru a constitui profilul generator, validam și apoi precizam calea, bifând butonul Chain din bară de lucru și apoi selectam muchia după care vrem că segmentul nostru să fie translat și să genereze îndoitură La finalizarea modelului putem realiza desfășurată
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
obiectivă de a recunoaște failibilitatea paradigmei și de a urmări rafinarea și perfecționarea acesteia. Se considera că omul dispune în orice moment de o serie de forțe motrice, numite chiar disturbatoare, care nu îl încadrează pe individ în tiparele deja schițate anterior. Aceste forțe disturbatoare, precum cele venite pe filiera conștiinței individuale, compasiunii și moralei religioase, depășesc sfera îngustă de manifestare a ipotezelor marginalismului neoclasic. De aceea mintea umană este supusă erorii în cadrul proceselor de judecată. Principala sa lucrare se intitulează
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
oferită de ideile celor doi autori va prilejui atât o trecere în revistă a principalelor tipuri de instanțe performative, cât și discutarea posibilității de a considera manipularea și seducția drept performanțe sau limite discursive, aparținând unui anumit nivel. Perspectiva rațională schițată va permite astfel o comparație cu structuri și strategii discursive care aparțin altor domenii, în special afective (a se vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra elementului repugnant. Metempsihozele diadei antropice amintite se întind pe mii de ani: în India, în Egipt, în Babilon, în Imperiul Roman, în Germania medievală, în Franța revoluționară și în România modernă. Tablourile de epocă și de moravuri sunt abia schițate, din complexa schelărie epică nerămănând valid estetic decât câte un fragment izolat de spaimă scripturală, cum se întâmplă cu episodul morții eroilor din "biografia indiană". Chiar și aici însă, după cum sugeram anterior, cruzimea gratuită proiectează descrierea mai degrabă pe orbita
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lea. Cele două se află într-o strânsă legătură, bazată pe similarități structurale evidente. Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile comune ale exegeticii, pe care mizează de altfel și Benjamin, îl reprezintă opoziția dintre alegorie și simbol. O serie de considerații preliminare pot demarca această discuție. În capitolul despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
he ge liană, cu care întreține aparente si milarități; el este, dimpotrivă, autentic și decisiv. Nu se suprapune clipei, reorientând-o, ci își găsește locaș în chiar inima ei și, din acest punct, o dislocă. Discursul teologico-politic al lui Benjamin schițat aici este, în structura sa dialectică, o imagine. G. Agamben citește în considerațiile lui Benjamin despre imagine (Bild) din Über den Begriff der Geschichte (1940) și din Passagen Werk o referință ascunsă la I Corinteni 7, 31: „Și cei ce
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
despre Baudelaire; acum, ea capătă un rol teologic, anume de restaurare a ruinei trecutului din pers pectiva unui eschaton interior al clipei prezente. Doctrina pro gresului este tot ce poate fi mai străin de înțelegerea mesianis mului propriu filozofiei istorice schițate aici. Critica acestei noțiuni este în primul rând o problemă de teologie. Ea anticipează venirea lui Mesia și, astfel, o aduce sub semnul unei reprezentări su biective. În al doilea rând, ea presupune o ontologie „tare“, în care logicul este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o modalitate a cunoașterii care „salvează“ lucrul din statutul său de marfă și, concomitent, actualizează po ten țialitățile conținute în memoria colectivă a marilor bulevarde pe care le parcurge. Prin urmare, actul său epistemologic suportă o determinare eschatologică, în sensul schițat mai sus. În plus, prin modul în care aceeași cunoaștere dislocă dominația unor anumite forme sociale, reevaluează marginalitatea și descoperă rebuturile lăsate în urmă de progresul amețitor al epocii îi conferă o funcție politică importantă. Mai degrabă decât a vedea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în același timp lor și punându-le, astfel, în perspectivă. 3.1.2. Momentul politic Dimensiunea politică a experienței urbane a flaneurului decurge dintr-o dublă sursă. Pe de o parte, este vorba de caracterul marginal al unei asemenea figuri, schițat oarecum indirect mai sus. Această poziție a flaneurului îi permite să reveleze peisajul urban în mulțimea formelor sale pe fundalul unor tipare culturale înghețate, să deconstruiască mecanismele mărfii și să transforme mulțimile metropolei în interlocutor. Pe de altă parte, este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prezent. Dacă, din punct de vedere politic, experiența urbană este asumată de figurile marginale ale metropolei, din punct de vedere teologic, ea revine celui care știe să citească, în cotloanele prezentului, povestea trecutului. În cele două momente ale experienței urbane schițate anterior se poate sesiza iar un paralelism interesant, despre care am mai vorbit deja: și într-un caz, și în celălalt, constituirea lumii metropolei se face plecând de la instanțele sale secunde, de la resturile lăsate în urma funcționării sale diurne, de la memoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe care trăsăturile schițate abia-l disting de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de a considera cum pot fi depășite limitele democrației, în practică, prin inventarea unor noi metode instituționale de prevenire a dezvoltării fructelor otrăvitoare proprii ale democrației. Rezolvarea problemei naționalismului prin mijloace democratice este posibilă, dar nu este ușoară. Teza schițată aici este că, deoarece mecanismele democratice (inclusiv societatea civilă) înlesnesc transformarea identității naționale în naționalism, democrația este cel mai bine deservită prin abandonarea doctrinei autodeterminării naționale și prin considerarea unui sentiment comun al identităților naționale ca o formă de viață
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cei ce iau deciziile fie își pierd puterea de influențare, fie inițiază noi dispute privind propriul lor grad de "reprezentativitate". Astfel de controverse referitoare la căile cele mai bune de a reprezenta public opiniile cetățenilor semnalează amplificarea revoluției democratice moderne schițate inițial de Tocqueville; contrar opiniilor multor observatori din Vest, înfrîngerea Imperiului Sovietic, principalul dușman al democrației parlamentare, duce nu la izbucniri spontane de automulțumire în cadrul vechilor democrații, ci la vociferări puternice privind legitimitatea și eficiența procedurilor înrădăcinate ale democrației liberale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
educațional. În rolul de mediere pe care îl exercită, profesorul nu este neutru, deoarece este implicat în situația respectivă prin tot ceea ce spune, ceea ce crede, ce face, cu întreaga sa personalitate. După tonul pe care îl adoptă, privirea aruncată, gestul schițat, mesajul său ia o valoare specifică pentru toți elevii și are rezonanțe particulare pentru unii dintre ei (S. Marcus și colab., 1999, p. 11). O discuție pe tema autonomiei elevului nu poate să nu țină seama de relația pedagogică, de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes pentru a aduce o clarificare asupra raporturilor dintre gen, text și secvență. Întregul capitol 2 "De la frază la text(e)" vine cu o completare și o revizuire a teoriei nivelurilor de organizare, schițată doar în capitolul 1. În schimb, în capitolul 7, consacrat genului monologului narativ din teatrul clasic, sunt introduse întocmai toate teoriile din Linguistique textuelle. Capitolele 2-6 ale prezentului studiu trebuie acum considerate ca o completare a paginilor 65-68 din capitolul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie ele destinatarii Tristelor sau ai Ponticelor 163. Din punct de vedere practic, rămâne însă fără rezolvare problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
649 și urm.). La început Ovidiu trebuie să fi avut intenția ca pornind de la origini răspândite peste tot să ajungă încetul cu încetul, urmărind marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei Fabia, până la epoca contemporană. Pe lângă diversele legende schițate, amintite, dezvoltate, legate de originea casei Fabia, pe care le-am trecut în revistă, Sulmonezul ne prezintă și alte pasaje importante pentru reprezentanții stirpei Fabia. Vrem să mai scoatem în evidență două elemente, după părerea noastră, foarte semnificative: primul îl
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]