638 matches
-
primei sale soții, Marcela Petrea: "Pe această am iubit-o într-adevăr. De umbra ei poți fi încă geloasa, mica și dragă Georgetta. Poate, vezi, e crud ce-ți spun, în tine o caut pe dînsa". În unele pasaje e schițata o "filosofie" cinica a amorului, amenințător la adresa statutului de creator: "Femeile, iubind, de cele mai multe ori se depășesc. Bărbații de cele mai multe ori coboară. Putea să se întîmple și cu mine așa, acum cînd m-a ajuns ale demon du midia a
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
în față pare eviscerat de orice emoție. Absența empatiei ne atrage atenția numaidecât, în orice contact uman, Viorel se străduiește să evite atingerea, se separă aproape sanitar, reduce la minim suprafețele de contact, sugerând o mizantropie profundă. În background avem schițată o înșelătoare motivație, lucrătura colegilor pentru a-l da afară din serviciu, divorțul, un copil de care este separat, încredințat mamei și socrilor spre creștere. Un alt contrast subtil, monotonia acțiunilor întreprinse de Viorel este dublată de precizia și calendarul
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
de la Tudor Arghezi la Zaharia Stancu și Eugen Barbu. Acest fel scormonitor-malițios de-a vedea lucrurile i se înfățișează drept o fatalitate a locului: "Nu poți scăpa de (...) indiscreții, cleveteală, într-o țară clevetitoare". Pe un astfel de temei e schițată un fel de filosofie literară, care, adoptînd principiul efortului continuu, indică prelucrarea materiei impure, în starea sa de maximă eterogenitate ce intră în "fermentație", spre a ajunge, în consonanță mateină, la pasionala decantare ultimă, formală: "Metoda mea de lucru literar
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
ființe fantastice precum piticii, uriașii sau animalele nobile, ci o țară aparent obișnuită, numită Kukunia (denumire amintind Kakania lui Robert Musil, despre care autorul însă n-avea cunoștintă, sau Jormania lui Ioan Petre Culianu din anii ´80). Începând cu expoziția schițată încă din primele pagini, un conflict puternic se accentuează între cele două părți componente ale narațiunii: pe de o parte se află Gulliver, intruchipând raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
devenit editorul unei noi reviste, "Idei în dialog". Lansarea pe piață s-a bucurat de interesul entuziast al publicului (în doar câteva zile s-au vândut douăsprezece mii de exemplare), de o bună reclamă la televiziune - și de saluturile abia schițate ale colegilor din presa culturală scrisă. Deși revista a circulat în mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât și negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inșiruit, în ordine alfabetică
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
nici frăgezimea de auroră a unui tablou de Botticelli, nici misterul - atât de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu știu dacă ați avut vreodată această impresie”, suspină junele Aspru la unison cu Ragaiac, „dar ori de câte ori am văzut o femeie frumoasă într-o dimineață de
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
cel puțin de departe, familiar din reviste online, din publicații tipărite sau din tabăra de creație Prometheus. Ce știm însă despre autorul romanului Tavanul ipotetic, Valentin Ursianu? Apărut parcă de nicăieri și de nicicând, având în spate o biografie abia schițată, el devine imediat un foarte interesant caz contextual. Un fel ciudat de undergound pe care nu-l generează și nu-l motivează mai nimic, dar spre care ne conduc aproape toate datele. Născut în 1956, absolvent al Facultății de Zootehnie
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
de care au fugit reapar în cu totul altă ipostază aici, unde legile permit ca părinților să le fie luați copiii pentru a li se oferi o spartană educație nemțească întrun fel de colegiu. Și acest episod este schițat, cum schițată este și relația Aglajei cu sora sa mai mare. Visătoare, fata pare să fixeze lumea într-un fel aproape autist și albumul cu fotografii este în grabă răsfoit: Aglaja privind cerul, Aglaja în mijlocul drumului uitându-se după mașina în care
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
cu vederea. Impostura, incompetența, incultura, proasta educație, agramatismul, lipsa de caracter, grobianismul verbal și comportamental au devenit cele mai sigure "valori" ale societății românești de azi, iar exponenții lor, modelele spre care sunt atrași irezistibil tot mai mulți tineri. Tabloul schițat este pe cât de realist, pe atât de tragic: "Idolii, modelele de viață ale tinerilor de azi scoase în față de mass-media, n-au grețuri nici cu matematica, nici cu româna. Credeți că Ťsuccesurileť Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
de notații și stări, ca și lipsită de metafore, înscriind mereu în fragmente de peisaj, în jocuri de lumini și de umbre, în gesturi dintre cele mai simple și familiare, câte-o frântură de amintire, o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
Trei scaune aliniate cu spatele la zid o femeie la mijloc și doi bărbați de o parte și alta a ei așezându-se în tăcere cu un aer ușor mototolit și psihopomp. cei doi o salută în același timp cu o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
ceilalți securiști, cei câțiva nepatrioți și nevizionari, erau proști, nu înțelegeau nimic din ce făceau, aveau idei rudimentare și mai mult încurcau lucrurile. Să recunoaștem, Opis-ul ne furnizează și câteva exemplare din această categorie de �păguboși". Dincolo de atitudinea generală schițată mai sus, cartea greșește în destule cazuri specifice. Greșește atunci când vrea să reabiliteze niște oameni. Flagrante sunt cazurile Mihai Botez, Virgil Tănase, Aristide Buhoiu și, nu ultimul pe listă, Iosif Constantin Drăgan. E o greșeală oricum am lua lucrurile: și
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
istoria literaturii române în orizontul celei europene. Caraion își începe și își încheie cariera cu reviste dedicate lumii europene. Steinhardt, pînă și în predicile sale maramureșene, se referă la teatrul francez din secolul XIX. Răspunsurile, fie ele chiar și numai schițate, pot fi realmente descoperite în operele categoriei culturale discutate de noi aici. Să deschid aici o paranteză din motive contrastive. Nu încape îndoială că în jurul lui 1930 (cu 10 ani înainte și cu 10 ani mai tîrziu) scriitorii și oamenii
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
l-am văzut pe orgoliosul Camil Petrescu de odinioară, devenit între timp ătovarăsul Camil", lăsându-se luat la refec în umilitoare conclavuri de prelucrare ideologică. (v. în acest sens documentul publicat în Biblioteca Apostrof). Ceva trebuie să spunem, în contextul schițat, si despre Lucian Blaga. El este considerat un simbol al rezistenței intelectuale, uitându-i-se abdicarea din anii târzii, când a scris acel Profil de epocă în Contemporanul și încă vreo două articole în Tribună în care, la fel, elogia
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît despre punctualitate, Proștii lui Rebreanu e ceea ce modernitatea pare să aibă de zis. Franchețea ei, cu superiorități abia schițate înainte, se arată tot acolo: "semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i mai slab decât dânsul..."
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
lucrări (fie că este vorba despre opere, simfonii, cvartete ori lieduri, fie că ne referim la studiile muzicologice) erau relativ reduse. După aceea vocea creatoare a lui Bentoiu a cântat aproape exclusiv aria reconstituirii unor opusuri enesciene (neterminate sau abia schițate). Există o perfectă unitate de ton a operei sale, chiar dacă această operă inspiră reacții diferite. Care este explicația? Poate că susținuta cadență creatoare, alături de quasiegalitatea în ordine calitativă a lucrărilor, a conferit, paradoxal, nu o stare de saturație ci una
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
născut din spuma Alianței Civice nu e tocmai omul de care aveam nevoie. Orgolios nevoie mare, dl. Constantinescu și-a imaginat că simpla descindere la Cotroceni îi va netezi miraculos căile și va dărâma voinicește obstacolele. Prin autohipnoză, portretul abia schițat în cărbune s-a metamorfozat într-o statuie monumentală. Mi-l imaginez trecând val-vârtej prin sălile (cam kitsch, după gustul meu, dar asta e situația!) ale Cotroceniului, urmat de o cohortă solemnă de consilieri, sepepiști, chelneri și scribi, perorând sonor
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
modalității de detașare lucidă exersat magistral de Terrence Malick - izbutește să-și conducă personajele pe linia subțire dintre viață și moarte, dintre patetic și ridicol, dintre dramatic și ironic. Fiindcă - la urma urmei, frondă este orice sinucidere, împlinită sau doar schițată, reală ori simbolică. Un gest tragi-comic de inconștiență, săvîrșit fără a-i realiza consecințele implacabile, caracterul ireversibil. Mai întîi mezina - suava Hanna Hall - după o tentativă eșuată se aruncă pe geam tocmai în timpul unei petreceri - penibilă, e drept - organizată la
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
nu intră mai pe larg, dacă nu în polemică, atunci în dialog cu comentariile lui Maiorescu și Gherea despre Caragiale. Dovedește o foarte precaută angajare problematică în subiecte ca moralitatea în artă, arta cu tendință, caracterul național al operei, abia schițate. În schimb, stăruie pe un subiect la modă, scepticismul lui Caragiale, supralicitat după modelul sociologic-gherist al decepționismului lui Eminescu. E interesant că în concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de Ioan Derșidan), își exprimă
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
cercetări și analize ale criticului (tirajele ante- și post-revoluționare, autorii introduși în manuale, cărțile premiate de Uniunea Scriitorilor, după vechiul și noul regulament, inflația de poeți mediocri, de reviste proaste și de analiști impovizați), intră în același cadru problematizant deja schițat. Ion Simuț are câteva teorii la care ține și pe care le susține cu fiecare prilej, indiferent de subiectul dat. Să le iau pe rând. Prima, în ordinea statistică a referințelor, este cea legată de "criza poeziei". Centralitatea poetică a
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
Eliot ( Graalul în The waste land). Românul Ce mica-i lumea (Small world) se bazează pe paralelă dintre lumea academică modernă și cavalerii medievali, Meserie! (Nice work) "reciclează" subiectele romanelor victoriene industrializante etc. Posibilă paralelă cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
purtătorul de cuvînt al comunității evreilor etiopieni, care, rămas fără familie în împrejurări tragice, joacă rolul unui părinte spiritual pentru tînăr. Existența unor personaje prea puternice și focalizarea lor prezintă riscul ca o altă serie de personaje să fie abia schițate. Este cazul cu cei doi copii ai familiei adoptive. De asemenea, salturile în timp, - creșterea lui Șlomo este urmărită pe sărite -, riscă pierderea tensiunii și legăturilor între personaje, însă regizorul știe să mențină o priză constantă asupra protagonistului cu o
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]