693 matches
-
o mai lăsa și-l asculta pe nenea Dode.) După cum mulți copii știu, bătrînii (nenea Dode nu era un bătrîn, cu toate că avea mustață mare, care îl fascina mereu ; niciodată nu a îndrăznit să se joace cu mus tața, deși cu schija o făcea oricînd avea chef) poves tesc mult și mai tot timpul se repetă. Așa făcea și nenea Dode. știa și cum l-au prins rușii și cum l-au închis împreună cu mai mulți într-un laborator de naturale din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doilea l-a luat la ochi și pe al treilea l-a împușcat - bine că nenea Dode a fost al doilea ! - și multe altele. Dănuț le știa pe toate și stătea să le asculte, numai să se poată juca cu schija. Dănuț, de fapt Abagiu Daniel, cum i se va zice la anu’, cînd va merge la școală, era un copil tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
va arăta și el - ca să fie chit -, dar Mirabela nu voia ca el să-i arate și întotdeauna numai ea era bolnava. Dănuț se juca în multe feluri, dar, dintre toate, nimic nu-i plăcea mai mult ca jocul cu schija, așa că astăzi, după ce a urmărit toată dimineața pisica (nu o suporta de cînd Irinel, vecinul de la bloc, îi povestise că tatăl său adormise odată cu o pisică și i-a intrat atîta păr de pisică pe gît, încît a trebuit să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imediat orice lucru și-și dezvelea brațul. Dănuț nu se descurajă și se duse direct să pipăie locul cu pricina. Fu mirat însă cînd îl auzi pe nenea Dode spunîndu-i că degeaba caută, tot nu va găsi nimic. Cum așa ?... Schija dispăruse și nenea Dode credea că se deplasase și că trebuie să fie pe undeva prin corp. Cum adică ? S-o ia la plim bare așa, de capul ei ? Că ea se mișca doar cînd voia nenea Dode, cînd își
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mustața și-o mîngîia cel mai des, ar fi dat de ea... „Uite-o că nu e !“ - și nenea Dode își descoperi demonstrativ mușchiul care altă dată găzduia bucata aceea neagră. Într-adevăr, brațul era curat, fără nici o urmă de schijă. Dănuț plecă descumpănit și, ajuns în curte, o văzu iarăși pe soră-sa degustînd un găinaț proaspăt. Dă-o - ncolo, nici nu mai avea chef să o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înfometate ce făcuse. În ceea ce-l privește pe Colț Alb, cîinele pe care chiar el îl botezase așa, dacă acesta nu se grăbea să-și mănînce imediat bucățelele, rămînea cu buza umflată, căci găinile terminau totul foarte repede... Nu, că schija asta era prea de tot ; nu se aștepta să-i facă lui una ca asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers de-atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din război, dar degeaba, Dănuț era de neîmpăcat, mai ales că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se zicea în sat, nu mai putea să-i intre-n voie băiatului. Dănuț își făurea în minte tot felul de scenarii în care schija, asemeni unui explorator, străbătea teri torii neumblate și, cu ocazia asta, își închipuia cum trebuie să fie, văzut pe dinăuntru, corpul lui nenea Dode... Toată imaginația lui însă nu putea suplini schija reală, care întîrzia, din păcate, să-și facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în minte tot felul de scenarii în care schija, asemeni unui explorator, străbătea teri torii neumblate și, cu ocazia asta, își închipuia cum trebuie să fie, văzut pe dinăuntru, corpul lui nenea Dode... Toată imaginația lui însă nu putea suplini schija reală, care întîrzia, din păcate, să-și facă apariția. Pe scurt, Daniel Abagiu nu mai avea s-o vadă nici odată. La un moment dat, cînd a venit într-o vacanță (în vara dintre a treia spre a patra), nenea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-și facă apariția. Pe scurt, Daniel Abagiu nu mai avea s-o vadă nici odată. La un moment dat, cînd a venit într-o vacanță (în vara dintre a treia spre a patra), nenea Dode i-a spus că schija a apărut (s-a sculat într-o bună dimi neață cu ea acolo unde o știa dintotdeauna, de parcă nimic nu se-ntîmplase), dar apoi a dispărut iarăși, după cîteva zile. De atunci nu a mai auzit nimic de ea. După cum e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întîmplătoare“ (s-a făcut de nenumărate ori chestia asta). Personajele din relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
E adevărat, relatarea unor întîmplări reale cu personaje reale poate să-ți aducă nenumărate neplă ceri. Unii cred că, printre acestea, ar mai fi vorba și de ceva plăceri. Așa a fost maică-mea, care, după ce am publicat textul cu schija, s-a dus la Nenea Dode și i-a spus, radioasă, că fiul ei a scris o povestire în care el, Dode, e personaj principal și în care se vorbește și despre Tia, soția lui, și despre cașul pe care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și Păsărescu, de fizico chimice, probabil la vreun liceu. Acesta din urmă are toate datele unui „personaj”. Își amintește uneori, cu zîmbet, de luptele politice studențești de la sfîrșitul deceniului IV. A făcut apoi frontul și poartă încă în trup cîteva schije. E calm, discret și plăcut în conversație. Nu o dată, îmi amintește, prin statura robustă, prin linia feței, prin poziția mîinilor, prin felul de a purta ochelarii, de Eusebiu Camilar. Are, totuși, o „manie”: se preocupă excesiv de propria-i sănătate. Ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În vremea asta eu am luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți de cârnați și chișcă, care înotau în tigae în multă untura și înghițeam cât puteam eu și ei se băteau de eșia fum. Și eu am nimerit-o bine în acea zi. Într-o vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tele prins. Când ne vedea mama că ne întoarcem acasă, și cu traistele pline, devenea foarte bucuroasă. Îndată ne lua traistele, le deșerta, chibzuia ce are de făcut, curăța moinele și țiparii, pregătea vasele și zarzavatul, punea în oala de schijă în special mărar și foi de ceapă, după un anumit tipic care nu scăpa observațiilor mele. Punea în oală un rând de pește, unul de zarzavat, până c e umplea oala. Apoi o băga în jăratic, aștepta fierberea înăbușită a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pare extrem de bună. Alături de mine, mama care între timp a apărut nu știu de unde, bine că nu m-a văzut ce am făcut, că zeama bureților dă gustul preparatelor sale, curăță restul bureților, îi toacă șiăi pune în oala de schijă cu buruienele necesare ca să iasă tocănița așa cum numai ea știe să o pregătească, să te lingi pe bot, nu alta, când o mănânci. Și cum mama are treabă destulă, nu-i dă mâna de vorbe, gândurile îmi zburdă haotic. Altădată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
să nu fie chemat, așteptat cu nerăbdare și cu sfințenie ascultat de toată suflarea satului. Se spune că în război, în focul luptelor cu dușmanul, el cânta îmbărbătându și camarazii. Cică în perioada în care a fost spitalizat după ce o schijă dușmană i-a betejit ambele picioare, acolo în lazaretul de campanie potolea cu cântecele lui, dorurile de plaiuri natale, suferințele tuturor camarazilor, vremelnic internați cu el. Când Lae Nițului începea să cânte, nici-un rănit nu se văieta, pentru că frumoasele lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Nicodim, soldat, n. 1874. căzut în Galiția. 18. Căpățână Gheorghe, al lui Breniță, soldat, regimentul 31 Infanterie, căzut la Zwolen Polonia la 03.08.1915, în vârstă de 30 ani. 19. Căpățână Nicolae,(Bușu), soldat, mort acasă lovit de o schijă de obuz tras de unguri din dealul Noul Român, în 1916. 20. Cânduleț Gheorghe, soldat, regimentul 31 Infanterie, sa întors bolnav de pe front și a decedat imediat acasă, în vârstă de 27 ani. 21. Cismaș I. Gheorghe, soldat, n.1887
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mondial încă alte multe sacrificii, pe care memoria documentelor le-a păstrat și care, apreciem noi că merită a fi menționate. Invalizi de război : 1.Frâncu Nicolae, locotenent, piciorul stâng amputat. 2.Budac Emilian, plutonier, brațul stâng rupt de o schijă. 3.Căpățână Trandafir, soldat fruntaș, rănit la brațul stâng. 4.Blendea Andrei, soldat, genunchiul drept rupt. 5.Blendea Nicolae, soldat, degetele piciorului stâng amputate. 6.Budac Nicolae, soldat, vine de pe front bolnav psihic. 7.Căpățână Haralampie, soldat, a pierdut ochiul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
11.Dancu Ilie soldat, rană la cap. 12.Grovu David, soldat, coloana vertebrală defectuoasă. 13.Grovu Ioan, soldat, rană la piciorul stâng. 14.Mitea Constantin, soldat, rănit la palma stângă. 15.Schiopu George, soldat, umărul și brațul drept lovite de schijă. 16.Stoica Trandafir, soldat, mâna dreaptă paralizată. 17.Trântor Constantin, soldat, lovit de un glonte la nivelul capului vine suferind de hipoacuzie stângă. Oameni ai satului care s-au refugiat în România și luptat în armata română, reveniți valizi după
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Dorobanți, căzut în luptele de la NanaZelovka, Ucraina în 19.08.1941, în vârstă de 27 ani. 7.Grovu Gheorghe, sergent, fiul lui Gheorghe și Ecaterina Grovu, regimentul 85 Infanterie Ineu, căzut în luptele de la Privolsk -U.R.S.S., lovit de o schijă de grenadă în 1942, la vîrsta de 30 ani. 8.Guia Nicolae, sergent, n.1918, fiul lui Francisc și Ana, comandant de tun în regimentul 14 Artilerie Craiova, căzut la trecerea Nistrului, după ce fusese luat prizonier, în iulie 1941. 9
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spunea ostașilor că „o să ne întoarcem sănătoși la casele noastre” și să nu dispere. Numai că, în timpul tragerilor, cel care a ieșit să vadă cu ochii lui tirul proiectilelor era însuși tânărul preot, cum a scos capul deasupra parapetului o schijă rebelă l-a lovit drept în cap și a căzut la pământ. Cu lacrimi curgând, ostașii au și săpat, cum au putut, o groapă, l-au învăluit cu vestoanele lor și l-au îngropat singurel, lăsându-l acolo, ei luând
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Infanteria germană a pornit la atac în dimineața zilei de 24 iulie 1917 în zona Movilenii de Jos de pe Siret și calea ferată Focșani - Mărășești. Locotenentul Nicolae Ianculescu a reușit să oprească ofensiva inamică, dar a fost lovit de o schijă de grenadă și a murit la Iași. Locotenentul Ioan V. Drăguleț s-a născut la Huși la 7 ianuarie 1889. A urmat școala din orașul natal (Școala Nr. 2 și apoi Gimnaziul „Anastasie Panu”) și Facultatea de Drept din Iași
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre marea noastră surprindere și indignare, că ploaia de prepeliță în loc sa fie de plumb masiv era de schija găurită, încât încărcătura, neavând greutatea trebuitoare, cădea jos la un metru departe de buza puștei, ca și cum aș fi încărcat pușca cu hapuri 46 de pâne. Furios, m-am dus la bacalul 47 de la care îmi cumpărasem munițiunile și puțin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părinți care i-au crescut până la acea vârstă, ca apoi să-i piardă. Noroc că nu s-a dus de tot și al patrulea, Mihai Câmpianu, frate cu cei trei menționați mai sus, care a venit și el cu niște schije prin picioare, colectate de prin munții Tatra, din Cehoslovacia, în 1945.A fost una din familiile care au suportat prea dureros urmările acelui război blestemat. Cu prilejul unui spectacol, la sfârșitul unei convocări, cum obișnuiam noi să facem, am încercat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]