88,416 matches
-
literelor. "Domnul François Mauriac și libertatea", iată titlul unui text celebru care a bulversat cerul și pământul literelor. Când privim de aproape acest text, ne dăm seama că textul primitiv era "Domnul François Mauriac și libertatea romanescă". Apoi, autorul a schimbat titlul suprimând un cuvânt și scriind în final " Domnul François Mauriac și libertatea". Șiretlic ce ne făcea să alunecăm de la libertatea romanescă la libertatea pur și simplu, adică, de la libertatea filosofică la libertatea sartriană. Chiar de la primul cuvânt, eram prinși
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
am avut oaspeți în Basarabia). Aceste volume nu se găsesc în librăriile din Chișinău, Bălți, Soroca, Florești, Cahul, Tighina ș.a.m.d. Le aduc intelectualii basarabeni sau tinerii aflați la studii în România, tot ei le citesc și uneori mai schimbă o părere pe marginea lor, la telefon sau la o cafea în redacția Contrafortului. Evident, mai scriem și noi despre ele, dar atâta timp cât marele public din Basarabia nu are acces la aceste cărți, analizele servesc mai mult unor interese particulare
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
au procedat foarte mulți. Dar trăirea aceasta pe două planuri nu a lăsat urme în conștiința oamenilor? - Probabil că au lăsat în foarte multe conștiințe traumatisme, drame, tragedii chiar, fiindcă a trăi ani de zile cu speranța că se vor schimba lucrurile și că vor veni eliberatorii din alte părți înseamnă a te consuma sufletește și intelectual și a-ți pierde echilibrul interior. Într-adevăr, trăirea pe două planuri a produs o ruptură în spiritul și în existența foarte multor oameni
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
această notă când am aflat, de la un "telejurnal", că legea Pruteanu, întoarsă din drum de Președinte, este din nou în discuție la una din comisiile Parlamentului. Deci n-a fost promulgată, dar nici chiar uitată, cum am crezut. Faptul nu schimbă totuși cu nimic esența spuselor mele de mai sus în legătură cu stricătorii limbii.
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
pentru prima oară! M.P.I.: - Da... nu-l mai văzusem în viața mea... Despre el, la Brăila, se vorbea ca despre o legendă... Nici nu știam... nu eram sigură că există în realitate... Nu citisem decît "Chira...". N-am putut să schimb cu el decît cîteva cuvinte... M-a intimidat, nu știu ce-a fost cu mine... eu, care nu eram tocmai timidă. D.T.: - Cîți ani aveați atunci? M.P.I.: - Nu împlinisem încă douăzeci de ani... Peste un an - eu eram la București
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
cu mult mai plauzibil. Din acest motiv, epoca de tranziție dintre 1944-1947, ai cărei scriitori au fost reeditați cu parcimonie și discutați așijderea, a făcut foarte tîrziu obiectul unor studii cît de cît temeinice. După 1989, lucrurile nu s-au schimbat radical, deși au apărut unele cărți de pionerat în materie. Cele mai multe se referă la anumite aspecte ale literaturii din regimul comunist. Între acestea, cenzura a atras îndeosebi atenția și avem acum cel puțin trei studii asupra ei. Dintre perioadele literare
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
petrecea în țările vecine nouă, dictaturi autentice, precum Ungaria, Polonia, Iugoslavia, pentru a nu mai vorbi de Uniunea Sovietică. Deceniul 1930-1940 a însemnat, pentru țara noastră, o evidentă dezvoltare economică, un real prestigiu internațional, o modernizare a infrastructurii. El a schimbat fața României și a făcut din București "micul Paris". Dar a însemnat mai înainte de toate un apogeu al culturii: să întocmim o listă a operelor capitale pentru literatura română apărute între 1930 și 1940, publicate cu banii Casei Regale prin
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas "într-un anumit sens" marxist, nu mai crede - zicea - în utopie și mesianism, nici în revoluția proletară, într-o vreme când contextul social-istoric s-a schimbat profund, realitățile și condiționările au devenit cu mult mai complexe și când, însăși intelectualitatea în definiția ei cea mai exactă a încetat să mai fie solidară în numele unor principii chemate altădată să schimbe lumea, nemaifiind, de altfel, luată în seamă
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
o vreme când contextul social-istoric s-a schimbat profund, realitățile și condiționările au devenit cu mult mai complexe și când, însăși intelectualitatea în definiția ei cea mai exactă a încetat să mai fie solidară în numele unor principii chemate altădată să schimbe lumea, nemaifiind, de altfel, luată în seamă ori contând foarte puțin în comparație cu timpul în care, de pildă, generalul de Gaulle spunea, referindu-se la Sartre cel din 1968, că nu poate, fi întemnițat un Voltaire... Dacă evoc această luare de
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a unei lecturi adecvate realității operei: "el are răspuns la toate, iar dacă te îndoiești de anumite noțiuni ale sale într-adevăr prea elastice (...), e poate pentru că nu ai un cap de filosof. Tot așa, când ființa și neființa își schimbă figurile în așa măsură încât nu mai știi dacă te afli pe pământ ori în cerul conceptelor".) Când abordează, sub forma unui amplu studiu introductiv la ediția "Pléiade", romanele lui André Gide, Maurice Nadeau se arată din nou pasionat de
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
unele recenzii. Era ca și cum autorul nu s-ar fi putut ridică deasupra cotidianului și ar fi reținut mai ales derizoriul din evenimentele la care lua parte. Neuitând să-și consemneze invidiile sau frustrările. O lectură a Agendelor în întregul lor schimba radical această impresie. Dincolo de motivațiile lor psihologice, variate și contradictorii, notele din jurnal uluiesc prin extraordinară lor concretețe, prin exactitatea cu care sunt fixate în insectar cele mai simple întâmplări, gesturi ori cuvinte, prin conștiința că, mai tarziu, toate aceste
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
adevăr, la scurt timp i-am văzut mișunând în jur. Dar nu numai oameni au intrat în casa noastră, ci și multe cărți. Tata nu scotea niciodată cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit ediții critice, sau am scris un număr imens de articole politice. Asta-i situația - n-o mai pot schimba. Am fost un leneș care a muncit foarte mult.
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
politico-mondeno-culturală a capitalei americane. Frecventele recepții date cu generozitate de bulgari constituiau evenimente de la care lipseau puține persoane influente din Washington. Ce se întâmpla, în exact aceleași clipe, la ambasada României? Păi, ce să se întâmple?! Vechii securiști fuseseră - parțial - schimbați cu noi securiști, bișnițărimea cu grade se ocupa cu import-exportul de aparatură electronică, iar imaginea țării era în exterior aidoma celei din interior: a unui teritoriu dubios, devastat de lăcomia noilor stăpâni, de incompetența paranoică la nivel guvernamental și de
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Mulțumindu-se cu numirea câtorva personalități - dar mai ales pe la ambasade de rangul al doilea -, nea "Milică" s-a dovedit un continuator de nădejde al politicii de cadre ceaușeștian-iliesciene. Restaurația de după 2000 - o restaurație care n-a prea avut ce schimba, de vreme ce efectivul securistic era tot la post, doar că ceva mai în umbră - a readus în prim-plan personaje de tristă faimă. Iată, într-o țară din nordul Africii ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
cu mersu-i ușor printre mesele cu cărți expuse, se înființă în dreptul meu, privindu-mă în ochi cu zîmbetul năzdrăvan din zilele ei cele mai bune și, înainte ca eu să pot reacționa, mi-a spus: - Sînt mama ta. Ceva se schimbase în înfățișarea ei, lucru care m-a împiedicat s-o recunosc de la prima vedere. Avea patruzeci și cinci de ani. Adunînd cele unsprezece nașteri, petrecuse aproape zece ani însărcinată și cel puțin tot atîția alăptîndu-și copiii. Încărunțise de tot înainte de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
fără somn, cu mult înainte de a o porni la drum. - Tatăl tău e foarte mîhnit, spuse. Iată deci infernul atît de temut. Începea ca întotdeauna, cînd te așteptai mai puțin și cu o voce liniștitoare ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai lăsat de învățătură. - Nu m-am lăsat, i-am spus. Mi-am schimbat doar profesia. Gîndul unei discuții
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ce n-avea să se schimbe orice s-ar fi întîmplat. Numai ca să respect ritualul, deoarece cunoșteam prea bine răspunsul, am întrebat-o: - Și de ce? - Pentru că te-ai lăsat de învățătură. - Nu m-am lăsat, i-am spus. Mi-am schimbat doar profesia. Gîndul unei discuții serioase i-a ridicat moralul. - Tatăl tău zice că e același lucru, puse. Știind că nu era adevărat, i-am spus: - Și el a renunțat la învățătură ca să cînte la vioară. - N-a fost așa
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
adăugă: Și fără ciorapi. - E mai comod, i-am spus. Două cămăși și două perechi de chiloți: una pe mine și alta la uscat. De ce altceva e nevoie? - De puțină demnitate, a zis ea. Însă și-a îndulcit îndată spusele, schimbînd tonul: Ți-o spun fiindcă te îndrăgim mult. - Știu, i-am zis. Dar spune-mi ceva: dumneata în locul meu n-ai face la fel? - N-aș face, răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
dedicație ieșită din tiparul amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde omul ăsta?" Vorba
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Scoruș, pentru interes. Cei care mă cunosc știu că îmi sunt complet străine "figurile" (nu și amânările, în acestea complăcându-mă de multe ori). Numele meu, la modă? Nu cred și, dacă mă gândesc bine, nici nu vreau. Moda se schimbă des. Convorbire realizată de Ioana Scoruș
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
pentru amîndoi. Era toamna anului 1993. După mulți ani Ion Irimescu și Doamna sa pășeau cu sfială și fericire pe străzile Iașilor. Îi troieneau amintiri, emoții, bucurii. Era o întoarcere în Eden. Nu mai întîlneau oamenii de altădată, orașul se schimbase destul de mult, dar cei doi regăseau acel duh care-i fericise cu peste jumătate de veac în urmă. Erau ei înșiși străluminați de această tîrzie și tonică regăsire. Cumințenia pămîntului Încăperea largă și înaltă din strada Pangratti, atelierul meșterului, are
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de hachițe redacționale, conjuncturale, elitiste" - scrie dl Liviu Ioan Stoiciu în ZIUA LITERARĂ din 2 februarie. În loc să ne laude că avem criterii estetice și de elită, dl S. se supără. Mai bine ne-ar trimite o pagină de poezii. Funcția schimbă declarația După somația pe care președintele Iliescu a adresat-o "agamanilor" din PSD, poetul senator Adrian Păunescu a sărit în apărarea celor care ar trebui să aleagă între politică și afaceri, cum le-a cerut Ion Iliescu. Cităm din ADEVĂRUL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
Bloch și mai ales după Congresul internațional al scriitorilor pentru apărarea culturii, desfășurat la Paris în iunie 1935. Nici Bagatelles pour un massacre și nici Mea culpa, pamflete scrise în 1936 de L.F.- Céline în urma unui voiaj în URSS, nu schimbă prea mult lucrurile. Iar anii 1937-1939, chiar dacă înregistrează reacții din ce în ce mai violente față de uriașa minciună bolșevică - de la Retouches a mon Retour de l'URSS de André Gide (1937) până la Au pays du grand mensonge de Ante Ciliga, L'Ecole des dictateurs
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]