569 matches
-
Regelui nici nu-i era rușine de el. Nu încerca nici să-l ascundă, nici să-l oprească. L-a "lăsat", ca să zic așa, să-l însoțească tot timpul lecturii și în tot acest timp fața nu i s-a schimonosit cu un milimetru. Ca și cum plânsul acesta avea o viață a lui, care trebuia respectată, o viață dictată de viața paginii și acompaniind-o în chip necesar. E singurul plâns la care, asistând, nu m-am simțit stânjenit. Mai mult, era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ridică, își bea berea și se amestecă între privitorii din jur. Apoi unul intră înăuntru, aruncă ceva pe podea și zice: Al cui e leșul câinelui ăsta? GRETE: Lydiii. (Grete se chircește și are o crampă. Strânge pumnii și își schimonosește fața.) ERNA: Viața ne rezervă unora adânci sângerări în această vale a plângerii. MARIEDL: Între timp oamenii încep din nou să se neliniștească pentru că nu se mai întâmplă nimic. Grete s-a îngropat în spatele unui ziar vechi și nu se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
așteaptă mereu. (Herrmann se târăște deznădăjduit în nișa bucătăriei. Doamna Wurm se așază pe pat și începe imediat să moțăie. Herrmann deschide furios radioul. Se aud indicațiile corespunzătoare pentru circulația rutieră. Herrmann închide radioul, se șterge ușurat pe frunte, se schimonosește și năvălește în cameră.) HERRMANN: Mamă, închipuie-ți, chiar acum au transmis prin radio că negrii l-au împușcat pe papă în Africa. Șaizeci și unu de gloanțe i-au găsit în gaura burții, atât de multe gloanțe câți ani
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rol aparte rostirii parodia antică se naște o dată cu actul spunerii, al exagerării prin și de dragul limbajului. Destinul primilor parodiști este legat de anumite "personaje", mimii, unii dintre aceștia reținuți portretistic și de istoria literară, și de modul acestora de a "schimonosi" arta de a vorbi frumos și convingător. În ciuda distanțării temporale, nu lipsesc deci rețelele prin care opera literară se atașează contextului extraliterar, sociologic, după cum nu sunt puține nici referirile la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
bine urechile cu coada rămasă de la mâță, pe care o tai în două pentru amândouă urechile. În tot timpul cât fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doar amintirea civilizației lor. Am fost salvați nu doar de spațiul, care a desenat un relief complicat pentru orice invadator, sau de timpul sub a cărui curgere nemiloasă se macină orice putere. Aceste imperii, care ar fi putut să ne schimonosească chipul și să ne pervertească sufletul, s-au năruit și pentru că fuseseră întemeiate pe nisipuri mișcătoare. Autopsia lor a scos la iveală că reprezentau viziuni limitate la propria voință... De aceea, nu au putut să zidească nimic durabil. Erau incapabile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
borcan de muștar gol. Markovic l-a luat și, cu țigara În gură și borcanul În mână, s-a așezat pe celălalt scaun, În fața gazdei. - Cum ți se pare istoria? a Întrebat firesc. - Teribilă. - Nu chiar așa - croatul s-a schimonosit, obiectiv. Firește că-i teribilă. Dar mai sunt și altele. Unele-s chiar mai rele. Istorii care se completează unele pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol. — Unele pe altele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografii era tot acolo), cărțile puse grămadă pe jos și pe treptele scării În spirală, care ducea la catul de sus al turnului. - Întotdeauna dormi sus? Pictorul de război l-a privit bănuitor, fără să răspundă, și celălalt s-a schimonosit batjocoritor. — E o Întrebare nevinovată, a spus. Curiozitate față modul dumitale de viață. — Era chiar să comit impertinența de a te Întreba dacă dormi singur, a adăugat Markovic. Locul acesta se numește golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu lasă nimic pe unde activează; avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
universale.Dar cât de echivocă și de imposibil de mimat este poezia și cât de imposibil de contrafăcut este această identitate între semnificație și ființă, care există în adevărata și marea poezie. Spre deosebire de regizorii care întorc spatele textului sau care-1 schimonosesc, în patul procustian al unei așa-zise viziuni, Alexa Visarion se luptă să-i crească aripile, să-l smulgă glodului, în care îl pot arunca, pe dramaturg, moda sau manierismul unor puneri în scenă. Teatrului redus la mimică și mimarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în chisnovatele relatări ale lui Sebi gînduri și reflecții de mare eseist: "șapte poeme rupte din inima lui [a lui Nichita n. n.], din care oricît luai, rămînea aceeași"; "un instrument unic, alcătuit din trupul și chipul său, pe care le schimonosea în gesturi trăsnite, ca de păpușă mînuită dinăuntru de un virtuoz" (despre Teică); "actorii ieșeau din cîrciuma cu scaunele pe mese, semn că ospătarii se săturaseră de bacșișuri" (minunat truvai!); "meseria se fură, dar actorul X n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scrisoarea sa pierdută. Comicul de limbaj este extins la toate personajele piesei, cu excepția Zoei Trahanache și a prefectului Tipătescu, care se aseamănă într-un fel cu perechea Veta-Chiriac din O noapte furtunoasă. Pristanda, ecou al stăpânilor săi, le reproduce vorbele schimonosindu-le. Zaharia Trahanache este de asemenea comic prin formulele care exprimă ritmul lent al gândirii lui. Să nu-i uităm pe Dandanache și Cetățeanul turmentat, și ei instrumente expresive ale comicului de limbaj. Dar efectele cele mai puternice sunt obținute
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
plan secundar. Istoriile povestite de aceste femei, despre secretele propriului lor corp maltratat de dureri atroce, sunt teribile, iar cuvinte le devin insuficiente pentru a le descrie. Corpuri încovoiate de durere, picioare și mâini fără vlagă, ochi fără lumină, fețe schimonosite de crize epileptice, minți rătăcite, iată expresiile puse în lumină de către soți. Unii se arată speriați, alții indiferenți și grăbiți să se recăsătorească. Pin ca din mahalaua Săpunarilor s-a îmbolnăvit la un an de la căsătorie de gubăvie (lepră), timp
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
propria experiză. Costandin din satul Tătărani, județul Dâmbovița, își aduce soția „cu carul în orașul Târgoviște“ pentru a avea expertiza judecătorilor. De față se află protopopul și alte obraze de cinste, părinții și alte rude ale femeii. Corpul inform și schimonosit de suferință este transportat pe brațe până în sala de judecată, pentru că Stan ca nu se mai poate de mult deplasa. Boala a intervenit la o săptămână de la nuntă și după șase ani și jumătate „au rămas oloagă, trăgându-se de-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
semnătura câtorva specialiști în domeniu. Ideea directoare subliniată și aici proclamă supremația adevărului. Pentru orice slujitor al zeiței Clio, "istoria rămâne a fi Istorie, așa cum a fost, și absolut nimeni, nici cei mai ambițioși savanți, n-au dreptul să o schimonosească după hatârul lor". Este laitmotivul, fie și subînțeles, al întregii cărți. Îl regăsim explicit în fruntea ultimei secțiuni, unde se evocă probleme mai vechi sau mai noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sociali realizați de România în ultimele două decenii corespund țărilor în curs de modernizare, cu ritmuri inegale în sectoarele vieții spirituale, culturale. Porniți să-și sporească acumulările de bunuri materiale și de câștiguri bănești, tot mai des oamenii își schimonosesc ființele. Politic, cele mai multe dintre fostele țări socialiste au devenit republici parlamentare după deceniile de "republici populare". Acestea din urmă au fost calificate în literatura deceniilor din urmă cu termenul de "totalitarism de stânga" (30), foarte asemănător cu regimurile fasciste, naziste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
disprețuiți de toată lumea". Iată semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pentru altă femeie (situație simetrică așadar, "în oglindă", circumscrisă de dorința triunghiulară: "[...] el o scăpase odinioară și acum era lovit prin brațul ei"!). Întâlnind-o chiar în seara fatală a despărțirii de "celălalt", tânărul e surprins de violența patimii ce schimonosea demonic obrazul de "icoană" al femeii: "[...] părea în adevăr o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
neorânduială părul aspru și creț terminându-se în perciuni lungi, învârtiți, deopotrivă de negri la bătrân ca și la tânăr. Nu priveau înainte, căutarea lor era piezișă, ca și cum ceva știut doar de ei i-ar fi amenințat mereu. Au spus, schimonosindu-se ca să pronunțe cele câteva cuvinte grecești, că au marfă pentru voievod și pentru marele spătar Mihai. Paza de la poarta Vlah seraiului nu i-a lăsat să treacă, dar tânărul a scos de pe deget un inel de pecete făcut din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-și putea veni în fire, i se părea că ceva anume, cuprins în vorbele măriei sale, îi scapă și că acel ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cînte este chiar rezumatul a ceea ce cititorul va descoperi pe parcurs. Un alt exemplu, de această dată dintr-o povestire modernă, arată o ordonare secvențială cu totul diferită: e. A Am văzut că nu mai putea să rabde. Cu fața schimonosită de oboseală, privi la ce rămăsese din Massuro. Vroia o explicație altfel, unde se afla? Și singurul lucru ce putea trece drept explicație, dacă lua în calcul și credința (ocultă), era frica. B Dar nu era vorba de frică. Massuro
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
însă. O lăsă pe țața Tinca să-l roage, să audă de la ea că nu o să fie nimic rău dacă va mărturisi, dacă se va mărturisi. Era cu un pas în fața femeii plinuțe, cu carnea moale și cu fața schimonosită de o boală pe care nu o avea, dar la care apela ca truc de fiecare dată când dorea să obțină ceva de la cei din jur. - Andrei, zii lu’ bunica, hai că bunica nu-ți face nimic. Tu ai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
așa o clipă și, în sfârșit, se așeză pe patul lui. Terminase cu toate treburile și cu toate pregătirile. Acum nu mai avea încotro, trebuia să-l privească pe prizonier. Îl privi, așadar, încercând să și-l închipuie cu fața schimonosită de furie. Dar nu izbutea. Nu vedea decât o privire întunecată și strălucitoare și o gură animalică. - De ce l-ai omorât? spuse, cu o voce atât de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
chiar dacă străină între ei și disprețuindu-i uneori. Au judecat-o, se pare, și într-un consiliu de familie. O zdruncinase șocul... Cei altădată atât de blânzi, de-o ipocrizie inofensivă, apucați dintr- odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni, amenințări. Chipurile anchetatorilor, ale rudelor, dar și ale noastre vor tot reveni : povara ei perpetuă. Obsesia regăsită în toți anii. Cândva, avea să fie obligată să și deseneze, să picteze în celulă. Și-a regăsit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]