801 matches
-
sociale. În Japoniaxe "Japonia" feudală, victimele erau în primul rând fete sărace din zonele rurale ale statului, iar în cursul perioadelor de comerț mondial, prostituatele, de origine niponă sau nu, au devenit bunuri de consum internațional, vândute și cumpărate ca sclave. În intervalele în care Japonia a fost un stat marginalizat, japonezele erau traficate în alte țări asiatice, însă acum, când arhipelagul e lider economic regional și global, sunt importate prostituate din alte țări, pentru a completa oferta locală. În perioadele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
nipone intervenționiste familial-capitaliste. În cadrul acesteia s-a produs o diviziune de gen a muncii, sectorul productiv revenind bărbaților, cel reproductiv, femeilor, forțate să joace rolul de soții și mame, iar cel de-al treilea, al prostituției, fiind cel în care sclavele sexuale erau oferite bărbaților ca o primă și o încurajare pentru activitățile lor productive. De-a lungul istoriei sale moderne, statul nipon s-a folosit abil de dublul standard patriarhal androcentric privind traficul și prostituția pentru a-și întări puterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
ceea ce înseamnă că prostituatele vor fi la fel de respectabile ca și femeile cu familie. O asemenea recunoaștere poate avea loc doar dacă sectorul sexual e definit ca un sector industrial obișnuit, și nu unul clandestin, în care femeile sunt exploatate ca sclave sexuale. Cazul de sclavie sexuală militară al „femeilor de reconfortare” este un exemplu tipic de putere patriarhală care perturbă relațiile de gen, conferind legitimitate sclaviei și exploatatorului masculin, dar nerecunoscând ca legitimă prostituția, ce pune în pericol familia (instituție-cheie în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
și exploatate, stigmatizate în locul instituției care le-a adus în situația de victime. Realizarea democrației, chiar și în țările „democratice”, presupune eliminarea sectorului ascuns al sclaviei și discriminării și, în special, a industriei sexului, care le transformă pe femei în sclave și bunuri de consum. E important să remarcăm faptul că acest efort necesită desființarea dihotomiilor public/privat, modern/tradițional, legal/extralegal și chiar a opoziției sclavie sexuală/drept la prostituare, ce stau la originea discursului cu dublu standard patriarhal. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
inginer, lucreaz) În domeniul electronicii, la Sony. Bella Îmi povestește despre una dintre verișoarele noastre care locuiește, Împreun) cu soțul ei, la Geneva. În perioada În care Riga era sub ocupație german), aceast) verișoar) și sora ei lucrau ca niște sclave Într-o fabric) unde se produceau uniforme militare. Înainte că nemții s) se retrag), au exhumat mii de corpuri din gropile comune și le-au dat foc. Cele dou) fete s-au aflat printre sutele de oameni forțați s) dezgroape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut - vorbi el. Sau să imite sclave și sclavi, care fac ceea ce fac sclavii. Nici aceasta să nu facă. Sau să imite bărbați mârșavi, fricoși și făcând pe dos decât ceea ce spuneam adineaori, anume învinuindu-se și batjocorindu-se unii pe alții, spunând necuviințe, beți sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
loc privilegiat al imaginației, În care erau proiectate, nestânjenit, fanteziile sexuale ale occidentalilor. În acest spațiu, restricțiile menite să cenzureze manifestările erotice În societatea civilizată de acasă puteau fi suspendate fără nici o reținere, atât de călătorul care profita de o sclavă sau țărăncuță Întâlnită În drum, cât și de cititorul său, care Își imagina același lucru. Chiar dacă Transilvania rurală vizitată de călătorii maghiari nu era nici Orientul pictat de Ingres sau Delacroix și nici măcar Rusia explorată de Casanova, cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu Dumitru M. Ion și Carolina Ilica); Cele șapte călătorii ale lui Sinbad marinarul, București, 1977; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, pref. Simeon Hadjikosev, București, 1977 (în colaborare cu Victor Tulbure); Aladin și lampa fermecată, București, 1991; Sclava ursitei. Poeți din 1001 de nopți, București, 1991. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Elegii și egloge”, RL, 1969, 18; Horia Bădescu, „Elegii și egloge”, ST, 1969, 6; Constantin Crișan, Poeți fără zgomot, ATN, 1971, 6; Aureliu Goci, „Norul lui Magellan”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
care se duc (1927), 15 gravuri pe lemn (1929), Arabescurile șubelor din Criș (1937), Târgoviștea de ieri și de azi (1976) ș.a. În versurile din volumele Păreri de rău (1934), Eu. Poeme în versuri și linii (1935) și Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
Nimfă și sclavă (1938), cultivă o lirică reflexivă, cu o neistovită interogare a eului în căutarea, lucidă și în același timp dramatică, a identității. SCRIERI: Păreri de rău, Arad, 1934; Eu. Poeme în versuri și linii, Arad, 1935; Nimfă și sclavă, f.l., 1938; Mitologie românească, cu desenele și xilogravurile autorului, București, 1944; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003; Peisaje, București, 1983. Repere bibliografice: Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică românească contemporană, București, 1941, 260-262; Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
spunând aceasta, dar, să o spunem, de vreme ce se va întâmpla - va pieri de pe fața pământului, iar Imperiul se va întoarce în Asia. Orientul va stăpâni din nou, iar Occidentul se va supune” (7, 15). Roma va redeveni la sfârșitul istoriei „sclava Orientului”, puterea politică nu dispare în favoarea unui regim cristocratic, ci se perpetuează într‑o formă deja experiată. Lactanțiu se apropie astfel de Commodian, predecesorul său, prin aceeași atitudine antioccidentală, alimentată de o întreagă literatură de propagandă și mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest joc aflându-se în Argonautica și în poemele homerice. În Odiseea (cartea a V-a), există un episod în care, după ce a naufragiat pe insula feacilor, Ulise, ascuns într-un tufiș, o vede pe Nausicaa, fiica lui Alcinou, împreună cu sclavele venite la țărm săși spele veșmintele de nuntă. După ce au făcut baie, ele și-au lepădat vălurile care le acopereau și s-au jucat cu mingea, Nausicaa conducând jocul cântând. În aceeași carte, Homer evocă jocul „urania” în cântul al
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
devine o "radiografie psihologică" a sufletului feminin, alcătuit din temeri, dorințe, lacrimi și speranțe; "Dragostea nu-ți dă răgaz, veșnic te temi de ceva" (Penelopa către Ulisses, Heroide, I,6); "Stropii de lacrimi au și ei, ca și vorbele, grai" (Sclava Brisesis către Ahile, Heroide, II, 4); Toate le crezi când iubești" (Hipsipilla către Iason, Heroide, VI, 21) ș.a. La vârsta de 40 de ani, pe la anul 21 î.Cr., Ovidiu termină opera sa Ars amandi și Remedia amoris, iar versurile sale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
deja în Akademia platonică și Lykeonul isocratic. Ba mai mult: Diogene Laerțiu, relatând despre Aristip, menționa comparația pe care acesta o făcea între cei care studiaseră e)gkuklia maqhvmata (enkyklia mathémata = „învățătura enciclică”) și pretendenții Penelopei. Aceștia „aveau acces” la sclavele reginei din Itaca, dar nu și la nurii ei. „Mathemații” neglijau filosofia, rămânând fie un fel de „specialiști”, fie simpli semidocți 6. Așadar, e)gkukliVos paideia era, în esență, împlinire spirituală, adică Filosopia. Penelopa Perifronensis (Preaînțeleaptă) - și nu curtezanele efemere
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
foloase ar putea aduce Logica lui Aristotel Bisericii creștine. Alungată cu pietre de către primii creștini și de apologeți, filosofia a fost reprimită în Civitas Dei; desigur, nu cu fala de altădată, din vremurile elenismului, ci doar ca ancilla theologie, ca „sclavă a științei divine” a creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o zonă la alta prin finețea frunzelor și parfum, din aceste puncte de vedere excelând zona "Vuelta Abajo". După "descoperirea" tutunului, autoritățile spaniole și-au dat seama de posibilele sale valori comerciale. Dacă la 14 mai 1537 se menționează că sclavele care lucrau în tavernele din Havana vor fi prinse vânzând tutun, vor fi pedepsite cu 50 de lovituri de bici și stăpânii lor la o amendă de 2 pesoși, la 20 octombrie 1614, regele Filip al III-lea autorizează cultivarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aleși de Cler și de popor. Se consideră păstrătorul porții, despre care adevărul spune: "Către acela se va deschide poarta!" Sfîșii în bucăți membrele Bisericii catolice pe care ai oprimat-o prin domnie și ai redus-o la statutul de sclavă bună la orice. Privezi Biserica de libertatea sa prin detestabila ta aservire față de împărat. Spui că totul episcopate, abații și toate Bisericile fără excepție sînt supuse drepturilor imperiale. Dar Domnul vorbește despre Biserica mea, porumbița Mea, Oița Mea, în vreme ce Pavel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
politic, ci fidel evanghelic, l-ar fi salvat 257. 120. Acum această dorință de a căuta în episcopat o susținere per fas et nefas era un mijloc, nu care să acorde popoarelor dreapta autoritate cuvenită, ci care să le facă sclave ale unei autorități oarecare; acest principiu, de care este atît de greu să se desprindă guvernul laic, este exact acela care pune în mișcare chiar și numirea Episcopilor nefaști pentru Biserică, care din întîmplare (și astăzi nu se poate altfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putut avea loc altfel? Ce ar fi spus cei precum Ambrozie sau Gură de Aur dacă ar fi auzit că fiul Bisericii vrea să-i lege mîinile maicii sale și să nu o lase să lucreze decît ca pe o sclavă, după bunul plac al stăpînului său? Cu ce nobilă și sfîntă mîndrie nu ar fi răspuns unor astfel de samavolnicii, susținînd sacrele drepturi ale miresei lui Cristos? Și în secolul al X-lea, tot în Orient, Biserica a suferit umilința
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Brando, Paul Newman, Robert Redford și alții - și datorită cărora m-am simțit mai puțin singur în viață și mai apărat. * Limba care îmi place cel mai mult este portugheza; mă topesc după ea, când am ocazia, vizionând, de exemplu, Sclava Isaura, s-o aud, de ce, n-aș putea să explic, problema ține de inefabilul celor mai „arbitrare” opțiuni ale noastre. * Atitudinea mea, care i-a nedumerit, intrigat, dezamăgit, indignat pe atâția nu ar fi bine înțeleasă dacă nu aș confirma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
M-a cuprins deodată teama, căci mă simțeam grozav de umilit la gândul că ea ar fi putut să-mi descopere neputința. M-am prefăcut că nu prea eram în apele mele și am ieșit în grădină. Am chemat o sclavă cu care m-am antrenat; am avut nevoie de serviciile ei speciale ca să-mi regăsesc virilitatea. După aceea, m-am întors în odaia de dormit. Mă temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în adâncurile neștiute. Rătăcind pe căile închipuirii, mă aflu din nou la Sulmona și retrăiesc emoțiile dimineții aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă să culeagă ciuperci, iar eu m-am oferit bucuros să merg împreună cu ea. Mi-amintesc cât de fericit eram să umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără sens și bădărănesc În multe privinți; libertină uneori și totdeauna neglijată; boemă și afectat cabotină; prea sentimentală și de aceea romanțioasă și incoerentă până În plină maturitatea mea, cât pe-aci desuetă. M-au trezit, Întârziind până la ele, [până la] aceste sclave ale modei și ale eroilor de cinema, cu atributele mele demodate: părul lung și dat pe spate, mustața tunsă mocănește și cravata-lavalieră a generației mele de la 1900; și m-au deretecat, mai cu binișorul și mai cu gluma lor acidă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar dacă nu există piculeț de suflet În ele, Înseamnă oare, urmărind teza carteziană, că „sufletul“ lor este muritor ca și al animalelor automate, ca și al câinelui, al calului, al scoicii și al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi-a fost întotdeauna drag, așa ca și de tine“ - mi-a spus și cred că nu altfel ar fi vorbit el despre ea. Poate că dragostea asta calmă, seacă poate, „morală“ în orice caz, mai curând sufletească decât instinctuală, sclavă a simțurilor, stă la baza celor mai multe căsătorii, asigurându-le durabilitatea. Nu știu, pentru că, în afară de părinți, eu n-am iubit decât prin simțuri. Iubirea „morală“ nu are nici o consecință asupra cui se naște dintr-însa; insul respectiv poate fi, de la început
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]