1,812 matches
-
agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viața mea, nu înseamnă nimic. — Tu m-ai înnebunit cu nevestele astea ale tale, n-ai nici o înțelegere pentru mine. Și Loredana oftează cu adevărat, dar nu uită că Vichi nu înseamnă nimic, e bine de ținut minte, ochii ei sclipesc dur, oțel, își lasă pleoapele în jos, tocmai ca să ascundă privirea ei celebră, expresia izbitoare de vultur, puterea. Loredana are intuiția omului din fața ei și răbdarea de a-l învinge sau de a-l cuceri, depinde de scop. — Nu înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai uită din când în când în ochii de aur ai fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-a zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind urât de dumneavoastră. Vrea secretara să vă enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Laertes: Îți râzi de mine, Hamlet. (Dar nu, fata s-a luat prea în serios.) Hamlet: Nu, jur pe mâna ce va ține spada... Și tânărul actor se plimbă de la un capăt la altul al scenei, e nervos, ochii îi sclipesc. Dragule, vine Regele, apoi Osric, să sărim fragmentul, dar fii mai static, mai reflexiv, te miști prea mult, altfel îl văd eu pe tânărul prinț, e un gânditor, dar... Intră de la Hai, sir. Hamlet: Hai, sir. Laertes: Hai, prințe... — Buuun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea, știi cum se face o omletă la români? — Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu se cam întrecuse cu împrumuturile din casa de bani. Și Mariana purta desuurile roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la butic. De fapt el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
deja și nu trebuie inventate, or invenția reprezintă unica menire a artei. Petele de culoare cu capetele purtătoarelor lor deasupra apar ca niște pete imense de culoare - drept altceva nu poți să le iei - pe fundalul de cristal, iar bijuteriile sclipesc la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se părea că ierburile nu se potriveau constituției mele fizice. În plus, muzica berberilor nu era glumă, o chestie simplă pentru turiști; chiar se puseseră pe un festival În toată regula care a durat vreo zece ore, până În zori. Stele sclipeau frumos pe cer, dar era foarte frig. Un grup de berberi tineri și frumoși o Înconjurase pe Reiko. În viața mea n-am fost atât de obosit ca atunci. Ne-am Întors la hotel. De fapt, nici nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am dat seama că aceste degradeuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imperativul categoric al hedonismului antiphonian... Adevăratele plăceri nu se află în tabăra artificiului cultural sau a ordinii societale. Nu civilizația dă măsură hedonistă. Pentru că bogăția ne aservește, onorurile ne obligă, iar familia ne îngrădește. Bunurile la preț în această lume sclipesc ca niște bijuterii false, ca niște false valori. Jubilarea n-are nici o legătură cu artificiile propuse de social pentru a supune și a poseda individualitățile aservite și alienate. Nu aflăm plăcere în a strânge bani, în a tezauriza, în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tot așa am vândut marfă serioasă la o navă și când să-mi scot și eu pârleala, au zis că plătesc prin virament. Dă virament aveam eu nevoie?! — Îți plătesc în uraniu. E bine? făcu Getta 2. — În uraniu? îi sclipiră ochii lui Jan. Dacă plătiți în uraniu, o vând și pă mama! „Lactosan” aveți? — Avem, măi! interveni Felix S 23. Du-te și-adu smochinele, că ne ții în loc! Cât ai clipi, Jan își puse globul pe cap, luă tubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai tare; eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to the
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Un exemplu elocvent de poetică în imagini este și „Trecere”. „Numai nuferi albi/ mișcându-se/ ireversibil/ în oglinda timpului.” Cadrul este feeric, senin, paradisiac, de basm, iar detaliile sunt precise. În „Primăvară” - „vânt/ zburând/ printre păpădii” - sau în „Melc” - „rouă/ sclipind/ în dimineți/ și dâre” - ori în „Mai” - „ninge cu păpădii/ lumina/ și ți-e bine/ ai oprit pentru puțin/ timpul în loc” -descrierile sunt estetice, în nuanțe luminoase, elevate, rafinate și subtile. „Frunza cântă singură” În poezia erotică, autoarea „refuză extremismul
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
ei de femeie de serviciu, o fată orfană. Motiv pentru care îmi dau seama că România nu are numai o disperată nevoie de resurse materiale, pe care nu le are, dar este săracă, atât de săracă, în resurse spirituale, care sclipesc, ici, colo, ca un grăunte de aur, pe fundul unei albii care cere și ea, atât de disperat, revărsare ... 18 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: DICTATURA RESURSELOR / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
știa sigur câte persoane vor beneficia de atmosfera intimă de acolo. Câteva ghirlande, ce păreau a fi agitate în neorânduială, își schimbau culoarea sub lumina difuză a becurilor ascunse sub diferite ornamente, la cei mai ușori curenți de aer. Gheața sclipea în frapierele din care răsăreau câteva sticle cu gâturi lungi și etichete intacte. Era veselă. Se mișca ușor, degajată, cu zâmbetul ei profesional care o aranja atât de bine. Nimeni nu ar fi bănuit câte gânduri o frământau, câte griji
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Miraculosului că alăptez pe Însuși Mesia pogorându-se în chiar Poesia cea căreia tot mai smerita mă-nchin în Numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfanțului Duh, Amin! LERUI LER, EMINULUI... Și-am zis Ler și flori de ger Stelele sclipesc pe cer Fiecare-un giuvaer Dintr-un unic colier. * * * * * Și-am zis Ler și flori de stea Dintre stele, doar o stea Dinspre Răsărit pornește Pe Luceafăr îl vestește. * * * * * Bune meșter lutier, Fă-mi arcuș de menestrel, Dă-mi noian
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
și ploile ascultă cum cresc ierburile. Fumegă verdele pe văile ochiului zilele și nopțile se prind împreună, piscurile munților trag cerul în jos și-l scutură de stele peste câmpii. Cireșii se coc mai devreme și zâmbesc. Piramide de poleială sclipesc, păsări de aur palide n-au aripi de zbor, dar și le închipuie. Referință Bibliografică: Când înflorește bucuria / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae
CÂND ÎNFLOREŞTE BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363834_a_365163]
-
se zăresc, Iată că și iarna florile-nfloresc! Dar nu sunt ca cele de-altă dată. Zâna frigului prezența și-o face; Focul în cuptor zbârnâie demult, Povești de iarnă în casă ascult, Bunica pentru noi, chifle bune coace. Asfaltul sclipește de-atâta zăpadă! Tot satul e alb și este tare frig; Sub geam se aude glas de copil, Bătrâna iarnă ne colindă iară! 2010 Referință Bibliografică: Cristale / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie
CRISTALE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363965_a_365294]
-
că de până acum, Denișa trage cu ochiul spre Nemurire. ,, Spre nemurirea gândurilor tale Denișa, tare aș dori ca ele să zboare că o săgeată călătorind printre stele și lumina, printre rândunele și cocori, pește Dunărea cea mare cu răsărituri sclipind până-n serile parfumate cu nostalgice crepusculari . Referință Bibliografica: Denișa și șoaptele ei de catifea / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constantă Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
o calitate de nezdruncinat: ne place să ne admirăm mai mult pe noi înșine, decât pe aproapele nostru. Tremurând / de dorință și teamă, / privea norii / cum se rostogolesc / pe cerul scăldat în lacrimi / de setea-i nesfârșită / de a iubi / sclipind în lumină . Oare un poet sau scriitor poate fi fericit ? De cele mai multe ori, el alintă decât să fie alintat. Poetul Marius Iulian Zinca, acum poate fi fericit ! I-am citit poezia; prin aceste cuvinte scrise aici, l-am citit pe
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
mult pentru a intra în vorbă. Ea îmi zâmbi apoi își culese paharul c-o mână.Cu cealaltă își sprijini clătinarea trupului în drum către mine. El rămase pe scaunul scufundat în penumbră. - Bei votcă?, mă întrebă ea cu ochii sclipind nefiresc, așezându-se lângă mine. - Simt uneori nevoia!, am răspuns nervos, fără niciun sentiment de jenă. - Vreau și eu!, mi-a zis ea. A înghițit jumătate din conținut, dintr-o singură sorbitură. Apoi, fără niciun cuvânt, mi-a apucat mâna
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
-n al meu cer în chip de ciocârlie fericită și sufletul surâde când vede că-n ursită e primăvară-n loc de nea și ger. Sunt dintr-o dată altul. E-aevea, nu visez. Urc pe poteci abrupte și n-am teamă. Sclipind, din înălțime, polara-mi stea mă cheamă ca să îi gust miraculosul miez. Romulus și Remus Pluteau pe râul Tibor doi gemeni, rod de vis, având părinți un zeu și o vestală. Spre-a-și apăra de dânșii coroana sa regală
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363001_a_364330]