570 matches
-
mâinile", apoi " Se fac două grupuri". Hazul este amplificat prin tripla inserție, la intervale atent calculate, a imaginii "scobitului în nas", ce atribuie personajelor aspirante la o sacralitate formală o postură ridicolă și declasantă. Mai întâi "Unul din doctori se scobește în nas", apoi "Unul din episcopi" comite gestul indecent, iar în final situația scapă de sub control, degenerând într-un spectacol burlesc, cu protagoniști din lumea reală a bisericii: "Cei trei episcopi și cei trei doctori se scobesc în nas... Și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din doctori se scobește în nas", apoi "Unul din episcopi" comite gestul indecent, iar în final situația scapă de sub control, degenerând într-un spectacol burlesc, cu protagoniști din lumea reală a bisericii: "Cei trei episcopi și cei trei doctori se scobesc în nas... Și în așteptarea votului episcopii scobesc în nasul doctorilor și doctorii în teologie în nasul episcopilor". Cortina cade în timp ce o voce din "off" rostește baritonal: "Numele domnului fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din episcopi" comite gestul indecent, iar în final situația scapă de sub control, degenerând într-un spectacol burlesc, cu protagoniști din lumea reală a bisericii: "Cei trei episcopi și cei trei doctori se scobesc în nas... Și în așteptarea votului episcopii scobesc în nasul doctorilor și doctorii în teologie în nasul episcopilor". Cortina cade în timp ce o voce din "off" rostește baritonal: "Numele domnului fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde și oricând, în genul comediilor stradale care ridiculizează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nume de arbore cu lemnul tare și ușor de prelucrat. Podgorie este creație românească din elemente autohtone: podgorie. A se vedea pe de o parte pod/bal „(frunză) albă dedesubt”, iar pe de altă parte pri/gorie, pasăre care își scobește cuibul în malurile lutoase. 3. În studiul despre „originile păstoriei la români” (Slf., p. 188-230) Hasdeu împarte cuvintele aferente acestei sfere semantice în două grupe: dacice și latine. Despre cele din prima grupă (cioban, baci, stână, urdă, brânză) spune că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă „mână”, vgr. χανδάνω „apuc, conțin, țin”, lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
batjocorite. Sumbrul peisaj românesc al mijlocului de veac XIX este întregit de un călător francez, Xavier Marmier (1809-1892): „Familiile românești se adăpostesc subt colibe în care noi, în Franța, n am aduce nici vitele. Un mare număr dintre ele își scobesc în pământ locuințele.“ Mareșalul von Moltke (1800-1891) scria: „Nu găsești în aceste colibe nici pâine, nici carne, nici vase, nici un fel de unealtă“ (ambii autori sunt citați în lucrarea Din psihologia poporului român). În asemenea condiții, este cu adevărat deplasat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
umplută“. Delicioasă, autentic românească, dar... nu unică. În Lombardia se face Polenta e osei scappati. Este o rețetă menită consolării vânătorilor întorși acasă fără nici un vânat în tolbă (osei scappati înseamnă păsările scăpate). Aceasta-i o mămăligă normală, care se scobește în centru; acolo se pune umplutura: ficăței de pasăre rumeniți în unt, alături de feliuțe de slănină, bucățele de cârnat de porc, totul fiind condimentat cu salvie și boabe de ienupăr (acestea din urmă creează impresia unui fel de mâncare vânătoresc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând și coborând dâmburi și poteci încâlcite în liniștea și pustietatea pădurii. Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zise Neumann, nu-l cunosc personal, dar din ce-am auzit e un maestru. Nu pare să fie genul lui. — Dar de Dieter Roșcovanul ăsta ce știi? — E un nenorocit afurisit. Ar omorî un om la fel de ușor cum altcineva se scobește În nas. — Unde dau de el? — N-o să-i spuneți că eu v-am zis, nu-i așa, Herr Gunther? Nici dacă ar fi să vă amenințe cu arma. Nu, n-o să-i spun, l-am mințit eu, căci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
32 de ori : Cine să vină să instaleze joystick-ul dacă tu nu poți ? Cine să vină care poate, mamă ? Cine poate mamă, cine ? Acum s-a liniștit, nu mai țipă, însă e foarte trist. Stă întins pe pat și se scobește într-o ureche, apoi își bagă două degete în gură și privește așa, pierdut, pe geam. — Vrei să o chem pe Diana la tine să vă jucați ? — Nu. — Vrei să mergi afară la copii ? — Nu. — Dar am ceva de scris
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
sat, mi-amintesc și acum lampa aceea, atât de diferită de lămpile ce se vindeau la magazinul sătesc, făcute în serie pentru țara toată, lampa bunicii nu scotea nici un pic de fum, deși era veche de cincizeci de ani, farfuria scobită de deasupra prin care ieșea gura zveltă a sticlei era de porțelan incrustat în minunate culori, o mână meșteșugită o împodobise cu grațioase scene câmpenești, și ochii mei se întorceau adeseori din cartea de citire de la copiii zâmbitori cu cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jilțul înalt din biserica de lemn, îmi strecuram degetele printre încrustături urmând sinuosul drum al vegetației florale, apoi adormeam, unii copii dorm cu degetul în gură, avea obicei să spună fratele Rafael și Daniel doarme cu degetul în cercul mare scobit din rozeta soarelui de pe spătarul de lemn care mă făcea nevăzut celor ce-și vârau capul în biserică să mă caute, până când părintele Ioan, Nu-ți ascund, Daniel, că visez să integrez mănăstirea noastră și într-un circuit turistic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau întors cu susul în jos scoate un sunet straniu de revărsări de ape, mai dulce sau mai clocotitoare după cum, diverse semințe sunt în interior, îmi explică Marius, semințe uscate, de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de la baie, își face manichiura, nu te scoate din cameră, te lasă să participi la toate operațiunile de întreținere a trupului ei, așa ți-ar trebui ție, să vezi întreg travaliul frumuseții, să te lecuiești de, bărbatul de pe pătură își scobește între dinți cu un bețișor probabil pescuit din iarbă, femeia adună fără grabă resturile de mâncare, pâinea rămasă o înfășoară într-un ștergar alb cu dungi albastre la capete, oasele de la carnea de pui, copiii țopăie de nerăbdare, ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arătat insigna și i-am explicat: — Suntem polițiști, doamnă. Am venit să vă punem câteva întrebări despre Betty Short. — Eu o știam de Beth, zise bătrâna, apoi îi aruncă o privire rapidă lui Koenig, care stătea pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o pe Beth Short, domnule polițist? Mi-am scos carnețelul și stiloul. — De aceea suntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista lui Millard era North Orange Drive, numărul 1611, un motel cu fațada de stucatură roz, plasat în umbra liceului Hollywood. Când am parcat în fața clădirii, Koenig încetă să se mai scobească visător în nas și-mi făcu semn spre doi bărbați care citeau ziarul pe treptele de la intrare. — Mă ocup eu de ei. Tu ocupă-te de muieri. Știi cum îi cheamă? — Cred că Harold Costa și Donald Leyes. Pari istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul Reid o ignoră cu desăvârșire. Tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sus a blocului turn. Spre surprinderea lui Logan, lifturile nu duhneau a pișat și nici nu erau măzgălite cu graffitiuri agramate. Ușile liftului se deschiseră către un hol bine iluminat, iar la jumătatea acestuia, dădură peste un polițist care se scobea În nas. — Domnule! spuse el, Îndreptându-și poziția deodată și abandonând săpăturile imediat ce-l văzu pe inspector. — De când ești aici? Întrebă Insch, privind pe furiș peste umărul agentului În casa familiei Lumley. — De douăzeci de minute, domnule. Era o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridică din umeri. — Mă rog, se pare că lui Geordie Îi plăceau caii. Numai că Doamna Noroc nu e prietenă cu el. Și avea treabă cu pariorii locali pentru o sumă frumușică. Doamna inspector Steel se lăsă din pe spate, scobindu-se Între dinți cu o unghie ciobită. — Sunt impresionată, zise ea În cele din urmă. De unde-ai auzit? — De la Colin Miller. E reporter la P & J. Trase adânc din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sale fusese strâns la spate de niște mâini distrate, fără cărarea și cele două onduleuri elegante de o parte și de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la natură în orbite, ca aceia ai fiului său. Dar era puternică, stăpână pe sine chiar și în cele mai mărunte gesturi, părea să nu simtă nici o emoție. La fiecare zgomot, din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
portrete. Strămoșul său Julius Caesar este reprezentat, poate în cea mai autentică expresie a sa, în marmură moale, la Muzeul Pio Clementino. Nu a împlinit încă cincizeci de ani? Sau, poate, a întâlnit-o deja pe Cleopatra? Orajii îi sunt scobiți parcă de oboseala acumulată în război, celebra chelie e aproape inexistentă. Gura îi este închisă, maxilarele puternice. Buzele sunt în schimb bine conturate, expresive și senzuale. Pare să privească spre cineva aflat mai jos de el, poate spre tânăra Cleopatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-aș putea să mă mai duc, oricum. “Nu mai vorbi! își zise ea. Mai ai puțin și-o să începi să-i spui și de firele de păr crescute oribil sub piele, în zona inghinală, pe care le-ai tot scobit azi până ți-a dat sângele și-acum arată de parcă ai avea herpes. Sau faptul că toată cafeaua pe care ai băut-o, urmată de vin ți-a cam deranjat stomacul și, deși extrem de dezamăgită că el te trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mondială -, pentru serviciile aduse omenirii și securității internaționale, pentru faptul de a fi creat un puternic curent În rândul conducătorilor lumii spre a da importanța cuvenită păcii și a salva umanitatea de dezastrul unei catastrofe nucleare. Buldozerele lovesc atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clipă, apoi comandă gulaș, omletă cu salată și compot de fructe. La altă masă ședea un om scund, ridat, care i se părea lui Fima deprimat și bolnav. Omul citea relaxat ziarul Yediot Aharonot, Întorcând paginile, holbându-se la ele, scobindu-se Între dinți cu o scobitoare și Întorcându-le din nou. Părul său părea lipit de frunte cu ulei de motor. Pentru o clipă Fima luă În considerare posibilitatea că el era cel care stătea acolo, Înțepenit la masa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima și-l imagină ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la salubrizare ieșit la pensie, se băgă În discuție cu un accent românesc, cu voce moale, fără a Înceta să se scobească Între dinți: — Domnule. Scuză-mă. Te rog. Ce arabi? Ce pace? Ce țară? Cine are nevoie de asta? Cât trăim trebuie să ne bucurăm de viață. De ce e nevoie să ne batem capul pentru toată lumea? Ce, lumea Își bate capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]