516 matches
-
arăta spre mașini. Erau mai mult de cincizeci - Buick, Lincoln Zephyr, două Cadillacuri albe, una lîngă alta. Oare veniseră să-i ia pe proprietarii lor englezi acum, cînd războiul se terminase? Jim mîngîie obrajii domnului Maxted, apoi Întinse mîna sub scobitura de sub coastele lui și Încercă să-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fac dacă îmi plac bărbații subțiri? trag cu ochiul din bucătărie când Filosoful iese din baie, de dimineață, încă de ziua mea, privirea mea îl stânjenește și îmi închide ușa în nas, de fentă, râzând, văd doar umerii rotunzi și scobitura de unde încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin scobitura cămășii, pe care cu stânga o ținea depărtată de trup, ca să poată cu dreapta să-și vâneze puricii. Neîndoielnic că era Margareta. Era Margareta din înscenarea lui Reinhardt, așa cum am văzut-o la Berlin, cu ochi albaștri, nasul ascuțit, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nechezat în flageoletă, ce-și bate pe pântec obada pornită din gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceainic. Acesta din urmă era În funcțiune În permanență, umplând camera dătătoare de calustrofobie cu nori denși de abur alb. Echipele de căutare nu prea aveau succes, iar zăpada Înghițea Înfometată dovezile care existau, iar vântul mătura parcul, umplând fiecare scobitură, albind și rotunjind totul până la uniformitate. Logan stătea la biroul cel mai apropiat de ușă, primind cât un val de aer rece În rinichi de fiecare dată când chestia se deschidea și un alt trup Înghețat se Împleticea Înăuntru, tropăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unde țes femeile), casă, scheletul unei case etc. (122) ; 3. (Arhitectură ecleziastică) templu, bolta mare a bisericii : „Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă, obici- nuit la mijlocul bisericei [...], locul din altar, destinat pentru stareț, și care este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros (cf. Strabon, Geografia, V, 4
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII LA MOARTE. Evreii duceau trupurile celor morți pe un munte sau le îngropau pe lângă drumurile cele mari, în peșteri, ori în scobiturile vreunei stânci, ținând mult și socotind-se ca o mare cinste de a fi înmormântați alături de părinții lor. Alături de aceasta, a fost practicată arderea morților, fără a fi obligatorie și nici generalizată. IISUS CHRISTOS. Creștinii cred într-o viață veșnică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fabuloasă, iar miraculosul se strecoară discret în cotidian ca pe o poartă lăsată din greșeală deschisă. Trei mici episoade ascund trei miracole aparent diferite, o broască rîioasă peste care unul din copii trîntește o piatră se salvează neașteptat datorită unei scobituri în piatră, un vis, "submarinul" construit de Lalalilu pentru a evada cu tot cu vecini în Occident și un balon făcut din gumă de mestecat străină care se înalță deasupra micului cartier. Aceste mici inserturi suprarealiste nu se transformă într-o demonstrație
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel, în cele șapte zile, fiecare pliu și scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
făceau nimic, dar se gândeau la asta tot timpul. Jina s-a simțit ușurată când a descoperit că și Zach ura ferma. În noaptea nunții, în camera de copil a lui Zach, bărbatul a sărutat-o pe gât și în scobiturile întunecate de sub fiecare sân. Ea și mușcat buzele ca să nu țipe. Uneori sunt minus șase grade până-n aprilie, a spus Zach. Îți faci planuri de vacanță, apoi te trezești că tractorul are nevoie de-o curea de transmisie nouă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcuse pielea de găină pe brațe cu toate că vânticelul care bătea era cald. Drew s-a întors către Mary. Aproape întotdeauna vedem câte-o căprioară sau vreun elan, lupi și urși dacă avem noroc. Rareori, Cal Shroeder iese și el din scobitura lui. Oamenii sunt cele mai sălbatice creaturi din câte există în canion. Charlie a prins viață. Da ? Există o cărare în Black Canyon. Întotdeauna îi avertizez pe oameni să n-o ia pe-acolo, a spus Drew. La capătul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unde avionul pe care-l auzise mai devreme sau un altul ar fi putut s-o repereze. Sus, sus, sus, palmele îi erau despicate de granitul zidului, iar sângele cald era binevenit. Jina și-a îndesat degetele de la picioare în scobiturile stâncii și s-a săltat în sus. După o vreme, cu degetele numai bătături, abia mai reușind să se deplaseze, s-a oprit și s-a uitat în sus. Când a trecut de primul vârf, nu mai avea noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
după care ne-a explicat primele principii ale acțiunii de a vîsli pe un ton ca de afaceri, în vreme ce ceilalți stăteau în cerc și observau victima cu gravitate. Albia pentru vîslit era o plută mică din lemn prevăzută cu o scobitură în care se aflau șinele, care erau numite "lamele", și un scaun putea fi purtat pe ele, înainte și înapoi. Echipamentul consta într-o vîslă cu lama plină de găuri, ceea ce însemna că anevoie ar fi putut exercita vreo presiune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
picioarele mele în vreme ce rația mea de apă caldă se revărsa peste mine, urmărind apa care-mi aluneca printre degete înspre gaura de scurgere. Puțin mai tîrziu, picioarele tatălui meu aveau să stea în același loc, picioare ca ale mele, cu scobitura adîncă și urme roșii de la pantofii legați prea strîns. Dacă nu s-ar fi schimbat nimic și eu aș fi avut un fiu, picioarele lui ar fi stat și ele aici, într-o zi. Picioare. Niciodată nu am vrut să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
satul nostru Cordeni, pe vremea aceea, astăzi Vinețești, intrasem în șase ani și am trăit scene de război petrecute în sat și în curtea casei. Tata nu a făcut armată, fiindcă avea platfus, adică talpa piciorului este dreaptă, nu are scobitura pe care o au majoritatea dintre noi, oamenii, și nu ar fi rezista la instrucția militară, însă în primăvara anului 1944, a fost concentrat pentru a construi cazemate și șanțuri antitanc, căci frontul sovietic, rusesc, se apropia de pământul nostru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în acest scop de inel, dar lucrul cel mai important îl constituia starea sa de nervi. Era o sarcină la fel de delicată ca și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l făcu să nu nimerească scobitura aproape invizibilă pe care trebuia s-o atingă cu degetul. La a patra încercare o nimeri. Aparatul de raze-spion începu să clipească la fel ca o lumină zdrobită, numai că nu rămaseră nici un fel de sfărîmături, nimic afară de aerul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și i-am făcut chiar un mic gest de rămas-bun lui Dragoș, care, deschizând o clipă ochii, ne-a zâmbit neînchipuit de prietenos. 7. Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel, în cele șapte zile, fiecare pliu și scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în camera de control. În el creșteau vibrații ostile. Gosseyn zâmbi. Își dădea foarte bine seama în ce fel ar putea Yanar să-i facă un mare rău, într-un moment critic. Vizualiză, din memorie, peretele dindărăt, care avea niște scobituri pentru condiționarea aerului, tocmai bune pentru ceea ce voia să facă. Se răsuci, ușor, într-o parte astfel încât curentul de aer să-l lovească în spate și, așa, cu tocul în perete, se fixă în poziție de așteptare. Și astfel, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
au fost descoperiți și noaptea și-a mutat puii în șopron. - Dar cum putea intra acolo, dacă era închis?Prin cotețul lui Oscar, care este lângă șopron. Mătușa a ajuns la peretele șopronului și l-a găurit, iar prin acea scobitură și-a mutat puii unul câte unul, îi ridica de blăniță, cu dinții, așa cum își mută animalele puii. - Dar cum a lăsat-o Oscar? - E și mama lui!... A doua zi omul i-a căutat mult până a dat de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]