776 matches
-
se poate constata cu ușurință: femeile nu mai sunt muze, surse de inspirație, generatoare de sentimente nobile. Dragostea devine pentru fostul soț al văduvei un sentiment destinat în exclusivitate celor tineri și neinițiați, senectuții îi corespunde mai bine studiul, preocupările scolastice. Importanța investigării literaturii, chiar și a celei păgâne, este susținută și reluată frecvent de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scolastice. Importanța investigării literaturii, chiar și a celei păgâne, este susținută și reluată frecvent de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice în limba latină: De montibus, De casibus virorum illustrium, De mulieribus claris și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
împreună cu Leontius Pilatus a încercat să-l traducă pe Homer.3 Cu toate acestea au optat pentru scrierea majorității operelor în limba vulgară, adică în dialectul toscan, respectiv în engleza veche, în detrimentul latinei, pe care o considerau mai propice operelor scolastice. Pentru secolul al XIV-lea, era un lucru neobișnuit, deoarece nimeni nu se gândise să scrie în limba vorbită, cu excepția lui Dante Alighieri și a lui Francesco Petrarca, acesta din urmă însă declara direct că operele elaborate în italiană sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric că nimic nu mai poate fi făcut, deoarece timpurile deveneau din ce în ce mai prielnice femeilor, era o epocă efeminată, bărbații transformându se în simpli sclavi ai acestora. Preocupările scolastice ale autorului, din ultima sa perioadă de creație, se resimt în această lucrare. În prima parte a operei, unde relatează despre zeițele antice, apreciem felul în care autorul știe și reușește admirabil să îmbine diferite versiuni mitologice în legătură cu același personaj
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se poate constata cu ușurință: femeile nu mai sunt muze, surse de inspirație, generatoare de sentimente nobile. Dragostea devine pentru fostul soț al văduvei un sentiment destinat în exclusivitate celor tineri și neinițiați, senectuții îi corespunde mai bine studiul, preocupările scolastice. Importanța investigării literaturii, chiar și a celei păgâne, este susținută și reluată frecvent de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scolastice. Importanța investigării literaturii, chiar și a celei păgâne, este susținută și reluată frecvent de către Boccaccio în această ultimă etapă a creației sale, alături fiindu-i, în acest demers, Petrarca precum și alți umaniști, între anii 1355-1360, el elaborând adevărate tratate scolastice în limba latină: De montibus, De casibus virorum illustrium, De mulieribus claris și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Maria s-au căsătorit și au avut un copil", propoziție radical diferită de "Petre și Maria au avut un copil și s-au căsătorit"). 3.2.3. Formă și substanță. Noțiunea saussuriană de substanță este foarte asemănătoare celei aristotelice și scolastice de materie, dar acum s-a încetățenit în lingvistică sensul saussurian. Marmura ca substanță reprezintă potențial o mulțime de obiecte; ea va deveni un lucru și nu altul ca urmare a impunerii unei anumite forme (stucturi). Același lucru se întîmplă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale primității, secun-dității și terțității, altfel spus, categoria calității posibile, existenței reale și a gîndirii mediatoare (C.P.1.530). Vîrfurile A (semnificant), B (semnificat) și C (referent) sînt în acord cu analiza tradițională a semnificației (exprimată de pildă în maxima scolastică): vox semnificat rem mediantibus conceptibus (St. Ullmann, 1957: 71). Relația indirectă între A și C (mediată de concept) este indicată în diagramă printr-o linie punctată. Aceste elemente au fost controversate în istoria lingvisticii, unii cercetători au considerat semn lingvistic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
bucurăm"186. "Latina acestor texte este ea însăși o limbă vorbită, cu o sintaxă simplificată și masiv influențată de sintaxa populară, împestrițată de abundente invenții lexicale, de inserții din latina clasică și din cea biblică, din jargonul teologico-filosofic și științific scolastic și din limbile populare ale locului, germana și franceza veche. Refrenul, unele fragmente, uneori strofe întregi sunt compuse în respectivele limbi populare. Rezultatul acestui amestec este un discurs special"187, discursul fugii de dogmatismul religios. Originale fenomene ale literaturii medievale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tipul de parodie îndreptată asupra stilului unui discurs. Din multele exemple de care am putea uza la acest capitol, am ales, considerând-o deosebit de ilustrativă căci fusese realizată de un ex-adept și practicant, parodia discursurilor sorbonarde "împreună cu modul de argumentare scolastică", de pildă secvența în care monologul îi revine teologului Janotus de Baligardo, adică celui care se ocupă "cu luare-aminte" de "tăierea firului de păr în patru". În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lexicală se realizează fie "prin repetarea" lor (care însă nu "coincide cu planul compozițional"), fie prin "mutarea elementelor componente (un procedeu frecvent al parodiei este citirea versurilor de jos în sus)", fie prin "schimbarea sensului cu intenție de calambur (parodiile scolastice ale versurilor clasice)", fie prin "adăugarea unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii"291. Într-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conceptione et gratia (426-427), De praedestinatione sancturum (427), De domo perverentiae (428-429). Prin cea de-a treia eroare dogmatică se respinge sinergia, colaborarea personală la lucrarea harului dumnezeiesc în vederea mântuirii, eroare reluată mai târziu de Luther în polemica sa contra scolasticii tomiste. Pe lângă aceste erori, suntem nevoiți să mai semnalăm și pe aceea de a fi crezut (împreună cu Fericitul Ieronim) că Dumnezeu este vizibil spiritual în esența Lui, greșeală reluată, printre alții, și de Varlaam calabrezul în disputa cu Sfântul Grigorie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
și a scrisului pe papirus, s-a făcut un important pas înainte prin sistematizarea și răspândirea treptată a limbajului scris. În toată antichitatea, ca de altfel și în tot evul mediu, paralel cu practicarea unui învățământ mecanic, bazat pe metode scolastice, autoritare, de învățare prin memorare, începe să se dezvolte un nou tip de învățământ - cel explicativ. În universități începe să se întrebuințeze curent metoda prelegerii la care s-a adăugat apoi metoda demonstrației logice. În epoca Renașterii, instruirea umanistă revine
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
din dorința unuia oarecare, ci Dumnezeu trebuie să-l dăruiască. Tot el menționează că deciziile sau hotărârile în beneficiul persoanei sunt luate de Dumnezeu și de aceea acestea intră în sfera harului. Criticile aduse lui Cassian vizează mai ales categoriile scolastice și mai puțin doctrina însăși. Acestea cu atât mai puțin ar tebui luate în seamă cu cât analiza care i s-a făcut a fost pe baza clasificării teologice a harului ce, în vremea lui, era necunoscută. Cercetătorii apuseni au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de perfecțiunea trecutului. Ideea se regăsește și la Fontenelle: "Nimic nu a împiedicat mai mult progresul și nu a limitat mai mult gândirea ca admirația noastră excesivă pentru antici."66 Se face critica principiului autorității, dorindu-se eliberarea de servitudinea scolastică. În acest sens, conceptul de erudiție este redefinit, presupunând o acumulare a informațiilor, nu prin studiul lui Aristotel, Hipocrate sau Ptolemeu, așadar nu prin preluarea noțiunilor, ci prin descoperirea lor, în manieră directă, prin studiul nemijlocit al naturii. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor tumori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd că ecuațiile economico-matematice surprind relații "obiective" între cantități
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se manifestă de la începutul anilor ’80 în lumea specialiștilor și beneficiarilor psihologiei în domeniul militar. Astfel, unii dintre aceștia consideră pur și simplu că teoriile contingente mai mult au amăgit decât au folosit (Donohue, 1994), ele constituind doar un exercițiu scolastic. Pentru o organizație care operează cu valori netranzacționabile - patriotismul, spiritul altruist, datoria - sunt necesare alte raporturi lider - subaltern, o altă viziune asupra conducerii. Tot atât de adevărat este însă și faptul că membrul obișnuit al organizației militare - soldatul, subofițerul - se poate confrunta
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pe care se bazează existau deja, În stare germinativă, chiar În cultura filosofică a scolasticii. În măsura În care demersul nostru reușește vom putea să-l vedem pe Descartes atât În postura de prim filosof al modernității, cât și aceea de ultim mare scolastic. 1 ÎNDOIALA Modul natural al atitudinii omului față de lume exprimă În egală măsură atât aderență și pasivitate, cât și detașare și acțiune. Dar atunci când spiritului i se prezintă idei felurite, diverse opinii și când Își propune să le aleagă pe
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de teologie, ea putea fi, totuși, ușor pusă la Îndoială datorită faptului că dezvoltarea disciplinelor științifice căpătase un avânt deosebit, de nestăpânit, dar mai ales ca urmare a faptului că multe dintre tezele cunoașterii științifice veneau să contrazică dogmele filosofiei scolastice. Dar să revenim la problema metodei. Gânditorii preocupați de aceasta erau convinși că, dacă vor descoperi o cale nouă, infailibilă În deducerea cunoștințelor adevărate, criza provocată de autoritatea persoanei se va estompa. Într-un anumit fel, problema metodei se conține
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că nu le-ar fi cunoscut trebuie respinsă din capul locului, deoarece faptul ne este confirmat În textul unei scrisori a părintelui Marin Mersenne (1588-1648), care Îi scria În 1630 filosofului: „Celor care cred că nu Înțelegeți nimic din filosofia scolastică le fac cunoscut că o știți la fel de bine ca și maeștrii care Îi Învață și care par mai Îngâmfați de atâta dibăcie”. În Evul Mediu, filosofia cunoștea o destul de complicată paletă de metode, printre ele numărându-se, ca mai importante
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o forma. Autoritatea se sprijinea pe aportul recunoscut și Împărtășit al unor persoane În anumite chestiuni de ordin general. Cea mai dezvoltată dintre toate și cea mai prolixă era metoda analogiei. Ea avea la bază o teză clasică a filosofiei scolastice, conform căreia Între anumiți termeni ce se raportează unii altora se poate stabili o analogie care are ca fundament prezența acelorași calități În termenii raportați, dar În grade diferite. Metoda a fost exprimată cel mai bine de așa-numitul raționament
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum ar fi, folosirea acestei metode antrena o suprasolicitare a raționamentului prin analogie, care tinde, de fapt, să stabilească tot mai mult o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că n-ar trebui să se știe mai Întâi ce este aceea gândire, certitudine, existență, că pentru a gândi trebuie să fii, și alte lucruri asemănătoare;...” În fapt, Descartes nu face aici decât să respecte un principiu consacrat al filosofiei scolastice, anume: operarri sequitur esse - „acțiunea urmează existenței”. De aceea, prima demonstrație pe care caută să o realizeze este aceea a lui sum, pentru că, așa cum am arătat mai sus, Descartes considera și cogitarea una dintre formele acțiunii. Faptul că este o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Discursul despre metodă nu se bucură de un tratament mai Întins decât simplul său enunț. În ceea ce privește „Întinderea”, ea este prezentată pe larg În Principiile filosofiei. Pentru a stabili ce este de fapt această a doua substanța, Descartes recurge la formula scolastică potrivit căreia, fiecărei substanțe trebuie să-i corespundă un atribut principal, care să o diferențieze de celelalte: „Cu toate că orice atribut ar fi suficient pentru a face cunoscută substanța, cu toate acestea, există În fiecare unul care constituie natura și esența
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]