1,355 matches
-
dăduse. Găsise o veche mină de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi povestise în copilărie despre lucrurile astea, iar prin părțile lor circulau legende cum că, de mult, înainte de război, mai mulți prospectori umblaseră pe acolo scormonind măruntaiele muntelui în căutarea metalului prețios. Apoi, după ce comuniștii veniseră la putere, toate acestea fuseseră închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă cu pământ, după care presără deasupra frunze uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dimpotrivă, îmi face plăcere să vă ascult. Până acum o jumătate de veac, aici nu era decât un sătuc de mineri care își ridicaseră casele răzleț pe pantele muntelui, cât mai aproape de locul unde săpau în măruntaiele acestuia după aur. Scormonind în istoria familiei oricăruia dintre localnici, vei găsi nu foarte departe un miner, iar mai adânc nu vei mai da decât peste această îndeletnicire. Băieși, adică mineri au fost cu toții, încă de pe vremea dacilor ori poate chiar mai dinainte. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în subteran ca să simți cu adevărat ce înseamnă puterea muntelui și cum te apasă acolo adâncul. Fiece baie are tainele ei și primejdia pândește din toate părțile. Muntele are și el un suflet, trăiește și îl doare ori de câte ori cineva îi scormonește în măruntaie. Vâlvele sunt sufletul muntelui, există aievea și nu de puține ori îi ajută pe mineri. Ele le arată drumul spre comorile de sub pământ și îi conduc la volburile de aur, la filoane ori la scaune. Asta numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar populația... crede ce îi spune guvernul! Dar presa? Ești dezarmant de naiv. Ce înseamnă presa? O afacere. În spatele fiecărui ziar ori post de televiziune se află proprietarul său. Dacă are și el o bucățică din prăjitură, de ce să mai scormonească rahatul? Ăștia-s mai hoți ca noi! Da, dar ei fură în mod oficial și se bucură de protecția tuturor instituțiilor. Toți fură, asta fac oamenii dintotdeauna. Din acest motiv au fost inventate încuietorile, nu-i așa? rânji Vlad, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi trebuit să-l pună în temă despre vâlvă și toate celelalte lucruri. Cum să facă așa ceva? Era clar că între Pinforest și apariția vâlvei era o relație directă. Într-un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu știa dacă cei de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că da, din moment ce Pop intrase la bănuieli. În orice caz, deocamdată, eventualele infracțiuni econo mice săvârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori, dar se lăsase repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Judecând după cum decursese discuția până atunci, credea că Vlad îl va pune să facă cercetări, pentru a afla cum stau lucrurile, dar iată că nici vorbă de așa ceva. Pur și simplu, acesta nu voia decât ca ei să continue să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dat seama că Enciclopedia n-a pătruns pînă În Îndepărtatele și Întunecatele vremuri istorice, Începuturile acelei scrieri datînd cam de prin anul 1789. Acea bizară castă de erudiți trebuie să fi avut pretutindeni prin lume tot felul de adepți care scormoniseră prin pomelnice și prin biografiile oamenilor, cu tenacitate și discreție, ca după aceea să prelucreze toate acele date și să le remită centralei care se afla la Stockholm. (N-o fi fost oare -, m-am Întrebat o clipă -, și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul, iar psihopatologul vede negrăitul. Există o fascinație cu totul deosebită în observarea entuziasmului cu care autorul savant scormonește toate împrejurările ce-i pot discredita eroul. Parcă i se încălzește inima când poate scoate la iveală vreun exemplu de cruzime sau de meschinărie și el exultă pur și simplu, ca inchizitorul la autodaféul unui eretic, când printr-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dau seama că par destul de lipsite de substanță. Nu am izbutit să le imprim nici una dintre caracteristicile acelea care fac personajele unei cărți să existe, să aibă o viață proprie, adevărată. Și întrebându-mă dacă vina este a mea, îmi scormonesc creierii ca să-mi amintesc idiosincrasiile care ar putea să le confere vitalitate. Simt că insistând asupra vreunei particularități de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi am adăugat: Vrea să picteze. — Ce vrei să spui? strigă dna Strickland uimită la culme. — N-ați știut că e pasionat de un asemenea lucru? — Cred că e nebun de legat! exclamă colonelul. Dna Strickland se încruntă puțin. Își scormonea amintirile. Îmi aduc aminte că înainte de a ne căsători se juca așa, copilărește, cu o cutie cu vopsele. Dar cred că în viața dumitale n-ai văzut niște lucruri mai pocite decât alea. Noi îl luam în râs pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mă de parcă aș fi fost o pernă, mi-a oferit cu insistență havane, prăjituri, vin. Pur și simplu nu mă putea lăsa în pace. Era disperat pentru că nu avea whisky în casă, a vrut să-mi facă o cafea. Își scormonea creierii să afle ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sigur de motivații când te ocupi de ființe atât de imprevizibile ca oamenii, existau totuși unele explicații ale comportamentului lui Blanche Stroeve care erau cel puțin plauzibile. Pe de altă parte, pe Strickland nu-l înțelegeam absolut deloc. Mi-am scormonit creierii, dar degeaba, nu găseam nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
perdeluță simplă În loc de geam. Din ce În ce mai des, pe măsură ce se Îndepărta de centru, vedea printre case grădini, de flori și de zarzavat cel mai adesea preschimbate În mărăcinișuri arse de soare. Nu era nimeni pe stradă, cu excepția câte unui câine vagabond care scormonea ici și acolo. Însă din clădiri Îi ajungeau la urechi toate sunetele Înăbușite ale unei omeniri Întemnițate Îndărătul acelor uși umile, naufragiați agățându-se de fărâmele unei epave plutitoare. În cele din urmă, ajunse la destinație. În depărtare se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Întrebă, după care continuă fără să mai aștepte răspunsul. Și ești curios și În privința celor care ar vrea să facă din istorie narațiune, precum acel Bernardo, pe care se pare că ai Început să Îl frecventezi. Un om care scormonește pe sub maldărele de frunze uscate ale timpurilor, numai și numai spre a stârni scandal. - Înregistrarea faptelor petrecute și nararea riguroasă a evenimentelor legate de o casă domnitoare care și-a pus pecetea peste acest veac e un proiect nobil. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că Barbe îl cunoștea cel mai bine. Ea mi-a vorbit despre el, mai târziu mult după asta. Mult timp după Caz și după război. Toată lumea murise, Destinat în ’21, ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a scormoni prin cenușă. Dar, cu toate astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că, în parte datorită tuturor acestora, i-am propus fostului jandarm să mergem să mâncăm undeva. M-a privit de parcă spusesem un cuvânt nepotrivit, apoi a dat din cap în semn că nu. Poate că își pierduse pofta de mâncare scormonind atâta prin cenușa amintirilor. La drept vorbind, nici mie nu-mi era foame, era mai degrabă solitudinea cea care mă făcuse să-i propun asta, pentru a nu ne despărți prea repede. Dar, înainte de a apuca să comand încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu privirile toate fetele blonde și înalte! Sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe, așezate la masa rotundă, împletită din nuiele, cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
condescendent, că era foarte deosebit de Eva, uitând cât de deosebită era ea de el... În orice caz, Clara i-a povestit multe despre ea În seara respectivă. Fusese foarte hărțuită de la șaisprezece ani, iar educația ei Încetase abrupt, o dată cu huzurul... Scormonind prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tine. Asta‑ți ia autonomia, e groaznic. Hans cugetă cum s‑o facă mai bine, apoi o face. Se năpustește ca lupul, prădătorul lacom despre care a fost vorba mai înainte, asupra Annei și o sărută pe gură. Dinții lui scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui bărbat. Anna apucă, pipăie, mângâie, se folosește de dinți și de unghii. Acestea din urmă nu sunt prea lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ține sobru deoparte și dirijează totul cu sensibilitate. Crezi cumva că mie chiar nu mi‑e silă de nimic? Dar am citit la Bataille ce se poate face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar soția o să aibă și ea de suferit din cauza faptei unor necunoscuți. Avem banii, acum hai să ne cărăm și să nu ne expunem vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2013 la Editura PIM, Iași, cartea „Sfidează timpul”, scrisă de Maria Cozma și Vasile Popovici, cu o prefață de N.N.Negulescu, este interesantă prin conținut și prin stilul celor doi coautori, invitând la meditație, la „frământare”, la găsirea unor răspunsuri scormonite în adâncul inimii sau al cugetului Și, în același timp, o invitație la răsfoirea multor altor pagini, căutând dizertații și argumente despre astfel de provocări intelectuale, pagini care, deși îngălbenite, au „sfidat” timpul măsurabil. Referință Bibliografică: Maria Apetroaiei - cronică la
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-au întâlnit, cum s-a întâmplat pe Râul Doamnei, când una dintre galerii a văzut lumina zilei într-o vale, neîntâlnindu-se cu echipa care scormonea muntele din partea opusă. N-au reușit să-și dea mâna, de data aceasta, din pricina unei mici devieri, și aceasta dintr-o cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]