1,662 matches
-
mai cu seamă poeziei cu o marcată „influență“ chineză sau japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate de pâine albă câte una pentru fiecare. "V-am adus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Runca, ajungîndu-l pe culoar -, dar nu credeam că mai vii azi... Altfel, nu mă amestecam. Chirurgul șef, bătrînul Tudoriu, care stă băgat într-un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea zadarnic de vreo două ori. Apoi mi-am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar asta e treaba ta. Am simțit că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe bărbaților și fiilor lor, „aduși Împreună cu femei și copii”, În prezența lor, În timp ce erau Împinși mai departe spre capătul curții, În urlete Îngrozitoare. În această fază evreii erau jefuiți la intrarea În curte de către polițiști localnici și „străini” care scotoceau prin buzunare, scoteau ceasuri de pe mână, smulgeau verighete și cercei, iar funcționari ai primăriei (clădirea primăriei era situată lângă Chestură) nu stăteau nici ei cu mâinile În sân - dezbrăcau de haine și luau pantofi din picioare. Se pare că zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
au Înțeles imediat, Încă Înainte de a intra În curte, că era un punct terminus și că soarta le fusese pecetluită, deoarece buletinele de identitate și livretele militare, le erau aruncate Într-o doară, pe asfalt, de către polițiștii și jandarmii care scotoceau prin buzunare (vezi infra). Nu numai intrarea În curte și curtea În sine, dar și intrarea În strada Alecsandri și porțiunea până la intrarea În Chestură - cam o sută de metri - se aflau sub controlul deplin al românilor care băteau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de 300-400 metri. Țiganii descărcau cadavre, dar știau că nu au timp și că dacă nu-și vor purta ei singuri de grijă vor pierde - așa Încât au dezbrăcat imediat cadavrele de hainele care li se păreau mai bune și au scotocit prin buzunare, dezorganizând munca și provocând Întârzieri. Hainele bune erau puse deoparte, lângă mormane de cadavre. Din cauza distanței până la camioane și deoarece cadavrele erau În stare de descompunere, nu puteau fi trase toate cu mâinile și de aceea erau târâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
numită Fiica Chestiei, care, de data aceasta, era special gândită pentru a atârna În aer, și pierdusem complet noțiunea timpului, până În momentul În care stomacul meu m-a informat că era zece jumătate seara și că muream de foame. Am scotocit prin dulapuri și am scos la iveală un pachet de Sainsbury’s Potato RĂsti cu ardei roșu, pe care l-am Încălzit În tigaie, Întrebându-mă dacă faptul că pachetul fusese sigilat În vid Însemna că mâncam de fapt legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
valizele din mână de parcă ar fi fost niște gentuțe, și bărbatul păru impresionat În timp ce femeia privea dezaprobator. — Stai tu cu ochii pe tarabă, Sam? — Sigur. Și-a făcu loc cu umerii prin mulțime, urmată de cei doi cumpărători. Aș fi scotocit prin geanta ei cât lipsea, căutând cel mai mic indiciu care s-o incrimineze, dar, desigur, având În vedere că era vorba despre Fliss, nu exista nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cineva? Începusem deja să Învăț cum merge treaba. În loc să răspund, am scuturat din cap. — Nu face nimic. Trebuie să te prezint amicului meu, Duggie Sutton. Ce planuri ai pentru lunea viitoare? Cred că luni e... Stai o clipă, să verific. Scotoci În geanta ei strălucitoare și scoase un mic dispozitiv electronic. Împunse cu vârful unghiei diverse taste, privind apoi triumfătoare spre mine. — Da, e luni! Te rog să vii și tu. Duggie o să dea o petrecere În apartamentul lui. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spus, scuzându-mă. Îmi pare rău, știu că e important pentru unii oameni. Dar am niște zahăr pe-aici, pe undeva. Vrei? Hawkins se holba sceptic la lichidul gros și negru din cană. Da, cred că am zahăr, am zis, scotocind la iuțeală prin dulap, În căutarea pliculețelor acelora pe care ți le dau În restaurantele ieftine și pe care le-am păstrat pentru cazurile de urgență ca acesta. Pliculețele erau cam mototolite și pătate, dar le-am golit pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
avea urme de sânge pe haine. Cei de la criminalistică sunt de părere că o anumită cantitate s-ar fi Împrăștiat sigur. Nu foarte mult, dar suficient. Iar persoana care a ucis-o stătea În mod evident chiar lângă ea. Am scotocit toată sala și n-am găsit ascunse pe nicăieri haine pătate de sânge. Ah, cât despre victimă, ea a fost cu siguranță lovită cu acea ganteră, ceea ce ne complică foarte mult existența. Întrebarea privind proveniența ei rămâne nerezolvată. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lungul tuturor chinuitoarelor metamorfoze prin care trecuse, urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului. Cineva spunea că se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întocmai ca un cerc. Vulpea sări în lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că ai să le cauți. Faptul că le-ai adus înapoi trebuie considerat ca un gest sentimental? Gestul pe care l-ar face o femeie adevărată? Și s-ar cuveni să fiu mișcat și înmuiat? Stella nu răspunse. Începu să scotocească prin poșetă. — Nu cumva plângi? Ai început să poți plânge? Felicitări. Nu ți s-a întâmplat niciodată până acum. După o pauză, adăugă: Eu sunt răcit. Vrei o aspirină? — Nu. Răspunsul la întrebarea ta anterioară este da, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte, dacă nu reușesc să ajung la scară, în curând o să mă sufoc. Și am impresia că toată drăcia asta e gata să facă explozie“. Strigă din nou, dar vocea îi era atonă. Cu un gest mecanic începu să se scotocească prin buzunare și dădu peste un cuțit, cuțitul elvețian, lung, cu două lame, pe care i-l dăruise Emma de Crăciun. Îl scoase afară, desfăcu lama mai lungă și se uită la ușă. Îi veni ideea că dacă ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune, fără să mai stea să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Altfel moare! Mi se prăpădește, odorul! Hi, hi, hi, hi, hi... Priviți în ce hal sunt! De-aceea, am mare nevoie de ajutorul vostru, ca să alergați, împreună cu Adrian, cu Adi, care este mai firav și mai labil din fire, să scotociți, să-l căutați și să mi-l găsiți, pân' atunci, pe băiețel și să mi-l returnați, dragii mei domni! Voi sunteți nădejdea și salvarea mea! Bineînțeles, că nu vă rog pe de pomană! Nici poveste! Aveți, fiecare, o mie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe tăcute și babornița, Sanga-Anga, uscată și ușoară ca fulgul, este așezată la loc de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-o casă mare din Spokane, Washington. Eram într-un castel de granit de pe South Hill, cu Spokane lăbărțat sub geamurile de la baie. Eu scuturam pastile de Percodan din sticla lor maronie în buzunarul poșetei mele pentru Percodan. Brandy Alexander scotocea sub chiuveta din baie după o pilă de unghii când a găsit cartea asta. Acum toți ceilalți zei și toate celelalte zeițe au fost eclipsate de-o altă divinitate. Sari înapoi la Seth uitându-se la sânii mei în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Carmen Ristea și Elena Pătlăgică- Suru, părinții elevilor noștri din mediul rural, care an de an, ne- au adus mobilierul rustic și uneltele pentru expoziție, dovedind o maximă receptivitate față de proiectul nostru.... Nu putem uita nici remarcabilele eforturi, de a scotoci în tolba istoriei muzicii populare românești, depuse de profesorii Viorel Bârleanu și Ghiță Honciuc sau despre munca discretă, dar plină de efect, a profesoarelor Maria Borș, Elena Motaș sau Luminița Popa, Eugenia Drișcu, Liliana Rusu. În toamna anului 2007, au
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]