590 matches
-
rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură și rapidă. Nu se așteptau la vreo rezistență, căci nu Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și fugiseră. În acest fel rezistaseră fără a fi prinși. Iar Langzhou era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
GOSSEYN NU TE SINUCIDE! CEL DE-AL TREILEA CORP AL TĂU A FOST DISTRUS. TREBUIE SĂ ÎNVEȚI SĂ-ȚI FOLOSEȘTI AL DOILEA CREIER. EU NU POT SĂ-ȚI DAU NICI UN SFAT ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ, DEOARECE... Răsună o trosnitură și un scrâșnet metalic. Urmă o perioadă de tăcere, apoi o voce rosti cu un ton ferm: ― Doamnelor și domnilor, acum câteva momente Mașina jocurilor a fost distrusă printr-o lovitură în plin. Atacul său perfid și sălbatic îndreptat împotriva Palatului a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Cavanosa înțelege că ce urmează să se întâmple e un spectacol jucat doar pentru el. El, spectator absent. Spectator măreț și indiferent. Omul fără față e și el acolo. Stă nemișcat, la o sută de metri de mașina neclintită. Aude scrâșnetul roților, puse brusc în mișcare. Ma șina țâșnește ca propulsată dintr-un tun. Omul nu gândește nimic, pentru că totul în el e suspendat. Sângele i s-a oprit în vene. Creierul lui țipă ceva spre picioarele lui surde, în timp ce mașina
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
zero la o sută de kilo metri la oră, într-o singură secundă. Omul ar putea fugi în stânga sau în dreapta sau oriunde. Dar nu face altceva decât să aștepte impac tul final. Șoferul nevăzut apasă frâna brusc și până la podea. Scrâșnetul roților strepezește instantaneu dinții omului fără față. Și dinții lui scrâșnesc prin somn, iar el nu înțelege că doarme și că are un coș mar. Pe canapeaua pe care a adormit, omul are o față, iar eu i-o pot
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de oameni alunecînd pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei astfel de încăperi: scrîșnetul patinelor în aerul uscat ar fi putut fi tocurile înalte pe marmură; era muzică; oamenii scoteau mici chiote de plăcere. Se găsea mîncare și băutură. Uneori zăream fețe familiare printre patinatori, băieți de la club, dar nu am avut nici pornirea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
punînd mai multă putere, astfel încît mișcarea însăși a cerut un tempo sporit. David m-a urmat. Era neobișnuit de liniște în jurul nostru. Singurul lucru pe care îl auzeam era atotstrăpungătoarea grabă a ploii și, în planul din față, violentul scrîșnet cu care loveam apa și adîncul, mai degrabă găunosul sunet cu care lamele noastre o părăseau exact în același timp. Sau nu era ploaia cea care ne gonea, ci propriul meu sînge, propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
trebuie să fie un moment chiar înaintea punctului de îngheț al apei cînd aceasta nu mai curge, dar e încă lichidă. Cu o fracțiune de secundă înainte de a se forma primul cristal de gheață și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bucală deveni uscată ca o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi aminti de rămășag și Satanovski se Întinse În stânga femeii, după ce În prealabil Îi acoperi pleoapele cu doi bănuți vechi, intonând cu un glas subțirel, ca de scopit. Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
partenerei...” Dar tocmai gemetele conferă satisfacții neașteptate unui cuplu. O femeie care nu scoate nici un sunet În timpul acuplării nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă În largul lui chiar și atunci când ajungea Într-o situație critică. Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Până și scrâșnetul dinților care nu-l lăsa noaptea să pună geană peste geană sau amanții mai mult sau mai puțin Închipuiți, ascunși În dulapuri sau sub pat, constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
într-o sală destul de frumoasă și încăpătoare la un hotel, unde erau cam o sută de personae, eu mergeam destul de greu, iar durerile de picioare mă împiedicau să urc scările. Fiecare scară pe care o urcam era însoțită de un scrâșnet de dinți. Ne-am așezat unde am găsit locuri și am asistat la acea prezentare care a durat câteva ore bune, eu de felul meu sunt o persoană cu respect, am stat cuminte în scaunul meu, dar gândurile mele erau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu‑și‑o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma, voi coase haine de mătase pentru isteria lumii, Îți voi șterge cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval. O, cît aș vrea să nu mă mai sperie grinda cea mare din podul casei! Pregătesc o mîncare din ciupercile smulse de pe mormîntul tatei. Că așa a vrut el. Și așa a lăsat cu limbă de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca la un manechin gonflabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În cameră mi-a explicat că hotelul acesta fusese construit În urmă cu trei sute de ani. Cu toate că interiorul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]