982 matches
-
te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin... Crucea este grea, drumul tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chinși iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrumSă tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă vântul din colb și suspin...Crucea este grea, drumul tot mai greuArhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc;Cât poate îndura Fiul în corp omenesc...Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc... VIII. AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2), de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Azi, duminica (3) Poveste
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pe băutură. Și când se gândea cine au fost „idioții”, iar vedea negru.n fața ochilor. De pe unde or fi furat-o? În magazie, acoperită cu zdrențe, a dat peste o bicicletă nou-nouță. Asta a fost furată dintr-un magazin, scrâșni din dinți cu mânie.Trebuie să fi fost opera lui Ghiță! Sub pătul dădu peste o vechitură de motoretă, ascunsă sub niște scânduri și strujeni uscați. Doamne, ce secături de oameni! Îi venea să plângă:ăștia au fost tatăl și
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
Sofica i-a luat tot caimacul. Pentru tine a rămas doar zațul. Hă, hă, hă! râse zgomotos Buhăianu, convins că făcuse o glumă bună. La care, nicio fată nu râse. În ochii lor sclipeau doar ura și sila. Dar tăceau, scrâșnind din dinți. Numai Irina zâmbea, privindu-l compătimitor cu mâna la gură. --Vezi că te-ai pișat pe tine, nesimțitule! N-ai fost în stare să-ți...Și te mai lauzi că faci la fiecare, când nu poți să ți-
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
să aibă azi orașul Buhuși! Ea e reprezentată de simbolul suveicii și al bobinei (care se referă la fabrica de postav, acum pe chituci), precum și al crenelurilor de cetate, semnificând istoria seculară a unei așezări în care ctitoriile întemeietorilor ei scrâșnesc morbid (este cazul Rateșului de la Orbic, stație de poștalioane, fortificată, și al Palatelor Domnești care au aparținut familiei Buhușeștilor, ca să nu mai vorbim de fosta fabrică de postav, care a întreținut și dezvoltat orașul, peste un secol). Mai trebuie spus
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
Dar, Herr Kapitän..., am încercat să mă disculp. Gura! m-a plesnit unul dintre paznici peste obraz. Și-a făcut apariția și Feldwebel-ul Johann, avea un ochi tumefiat și dintr-o buză spartă i se prelingea sânge. Mopsul a scrâșnit din dinți când m-a văzut. Nu mai vrei să dai telefon, hai? a răcnit ca turbat la mine. Porcul a găsit că subalternul său se manifesta exagerat. Schweig mal, Johann! a poruncit încruntându-se. Ce e cu gălăgia asta
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
vrei să te las? îl întrebase ea deodată, descumpănindu-l. Își revenise totuși destul de repede din uluială. Aici, dispusese pe un ton sec. Chiar aici!... Femeia frânase puternic, de parcă un obstacol i-ar fi apărut pe neașteptate în cale. Roțile scrâșniseră strident pe pavaj. El îi mulțumise din vârful buzelor și coborâse fără să privească îndărăt. Îi stăruise o vreme în urechi vuietul demarajului lung al mașinii pe strada pustie. Mergând, constatase că de încordare ori de mânie mici broboane de
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
acestui rang. Însă, Mărășteanu, nu i se păru a fi un biet „ageamiu”. De aceea îl privi circumspect, cu scârba strunită sub lentilele ochelarilor: --Care-i problema, domnu’...Cetățean? --Mă numesc Mărășteanu...Ion Mărășteanu. --Amărășteanu?.. A, ăla cu bicicleta, cu... --Ăla! Scrâșni din dinți Mărășteanu și spuse precipitat care-i „problema”, spre satisfacția specialistului din fața lui, ce gândea că i s-a mai ivit ocazia să dea cu sapa la rădăcina vicelui. --Aha! Păi...s-o rezolvăm... --Azi, domnu... specialist. Am treburi
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
putea s-o faci în silă, răsuflând ușurat la capătul drumului care, foarte probabil, ți se va fi părut lungă cât două mile. Ce faci, însă, dacă te silește să-l însoțești o milă de drum? Vei păși alături de el scrâșnind din dinți, numărându-ți fiecare pas? Sunt trei situații posibile, omenește vorbind. Isus alege pe cea mai dificilă pentru firea umană și adaugă recomandarea, cu putere de poruncă, a distanței suplimentare, prin care serviciul pretins de ”cineva” e dublat de
O MILA IN PLUS de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344873_a_346202]
-
putea s-o faci în silă, răsuflând ușurat la capătul drumului care, foarte probabil, ți se va fi părut lungă cât două mile. Ce faci, însă, dacă te silește să-l însoțești o milă de drum? Vei păși alături de el scrâșnind din dinți, numărându-ți fiecare pas? Sunt trei situații posibile, omenește vorbind. Isus alege pe cea mai dificilă pentru firea umană și adaugă recomandarea, cu putere de poruncă, a distanței suplimentare, prin care serviciul pretins de ”cineva” e dublat de
GELU ARCADIE MURARIU [Corola-blog/BlogPost/344913_a_346242]
-
putea s-o faci în silă, răsuflând ușurat la capătul drumului care, foarte probabil, ți se va fi părut lungă cât două mile.Ce faci, însă, dacă te silește să-l însoțești o milă de drum? Vei păși alături de el scrâșnind din dinți, numărându-ți fiecare pas?Sunt trei situații posibile, omenește vorbind. Isus alege pe cea mai dificilă pentru firea umană și adaugă recomandarea, cu putere de poruncă, a distanței suplimentare, prin care serviciul pretins de ”cineva” e dublat de
GELU ARCADIE MURARIU [Corola-blog/BlogPost/344913_a_346242]
-
Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Nu aștepta în van să vină Când noaptea își mai plânge-n somn Un vis al nostru fără vină 'ntre două trenuri, pe-un peron... Scrâșnesc pe șine din tenebre Vagoane îmbrăcate-n fum Himere se-mpletesc funebre În pașii rătăciți pe drum... Departe, într-un colț de gară Doar un vagon uitat de timp E ruginit pe din'afară Udat de-un singur anotimp... Acarul
NU AŞTEPTA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345912_a_347241]
-
mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată. - Ai pretenții de la mine
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind.- Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată.- Ai pretenții de la mine
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea curaj și îndrăzneală. Abia atunci demonii s-au îndepărtat puțin de patul meu. Unul din îngeri
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
adevăr și el tot la fel de sinistru, dar putea să fie și mai rău dacă ținem cont că eram unul dintre fericiții norocoși la care nu ajunseseră încă păduchii. Era al doilea an de după război, an în care sărăcia și foamea scrâșneau din dinți în fața unui boț de mămăligă și a unei ciorbe de știr sau de multe ori în fața unei porții de lucernă fiartă. Mămăliga devenise și ea un lux, găsită cu greu chiar și prin cârciumi cu renume ale Micului
SUNT VINOVAT DOAR PENTRU PRIMĂVARĂ ... (FILE DE BIOGRAFIE, 1) de MARIN BUNGET în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/346979_a_348308]
-
dar timpul foarte scurt aflat la dispoziția ei, foarte rar îi mai oferea această delectare a sufletului și a minții. AMARACIUNE Un stejar își plânge frunza, Printre brazi, freamăt de cetini, Vulturii predau înaltul, Omul, nu are prieteni. Pe ogor scrâșnește tancul, Grâul ... o ghiulea de tun, Sabie e vechea coasa, Pâinea noastră-i tot pe drum. Se așterne disperarea, Plâng copiii lângă drum, Oamenii-au greșit cărarea Și e prea târziu acum. Steaua sudului se stinge, Oamenii-și trăiesc calvarul
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
versuri îmi aduc aminte de ce spunea Dante Alighieri: “Iubește puțin cel ce poate spune prin cuvinte cât iubește “. Poetul încearcă să-și reprime deliberat efuziunile în favoarea constatării, pentru a denunța fizionomia unui adevăr:” Nu poate fi vorba de dragoste/când scrâșnești din dinți în fața celuilalt “.( Nu poate fi vorba). Poeziile sunt asemeni clic-clac-ului aparatului de fotografiat care surprinde secunda unei stări sufletești: “dacă-I închid”, este vorba despre ochi,”filamentele gândurilor/ mă dor “. Modul său de a renunța ține de o
MIRCEA M.POP SAU O MÂNĂ DE CUVINTE PENTRU ALTERNATIVE POSIBILE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345046_a_346375]
-
gustului fatal pe culmile unei multiplicări infinite a tentativelor degustării: « numai poetul știe când frigul pătrunde/ în casa cuvintelor sale/ când inima i se strânge într-o poemă și-așteaptă/ sosirea primăverii/ odată cu cel mai vestit cititor/ doar moartea albă scrâșnește sub tălpile celor curioși/ grăbiți să vadă chipul celui ce doarme / în marmura crucii” (Casa cuvintelor, p.59). E aici un joc cu principiile letale din care decurge condiția umană (iubire, incest reprimat, fatalitate, expectativa autolitică a revelației de dincolo
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
Să stai cu mine, cât te mai rugam!... Avem vreme, îmi răspundeai ades, În urma ta, nimic nu am cules. Erai atât de trist... și te-am iertat; Cum i-am iertat pe toți care-au plecat. Și parcă te aud, scrâșnind din dinți, Că timp nu ai avut să mă alinți. - Tu, care bați la ușă, cine ești? - Sunt Următorul, vre i să mă prime ști ? Eu nu te mint, viața e o școală, Alinta t- a i fost la mama
DE CE-AI PLECAT? PUTEAI SĂ MAI RĂMÂI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345171_a_346500]
-
prin amintire chipurile țăranilor îndemnați la revoltă de Radu Gyr ori cel al fratelui Mihai, din Idicelul nașterii, cu care poetul se identifică suind Golgota Neamului. Fost-am Iisus chinuit în celule, fost-am și lacrima din cântul păgân, am scrâșnit și am plâns, supus, că știam: apele trec, pietrele veșnic rămân. Fost-am cel mereu înjugat de nevoi, fost-am călcat și de vicleanul cel spân, sorbit-am aerul ca laptele sfânt: apele trec, pietrele veșnic rămân. Fost-am cu
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
ieșeau boabele de grâul curate.La spatele batozei două persoane dirijau paiele.Mamă, ce praf ieșea de la grâu,iar uneori, mama mă punea acolo la spatele batozei cu ea să dirijăm paiele ,căci lua norme duble ,fiind considerată muncă grea.Scrâșneam din dinți ca băieții uram munca aceea de colectiv,dar mă supuneam . După seceriș venea culesul fasolei de prin porțiile de porumb . Dimineața plecam să culegem fasolea ,căci era moale pănușa de la porumb ,dar peste zi se usca și te
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
meu de vedere, putem merge! Ajunseră destul de repede la gară, deoarece, dat fiind mărimea orășelului, era foarte aproape, indiferent din ce cartier veneai. La scurt timp, după ce își cumpărară biletele, trenul își făcu apariția, pufăind din greu și se opri, scrâșnind din toate încheieturile, în fața gării. Era plin ochi, deoarece mergeau la bâlci călători din multe alte localități care erau pe traseul liniei ferate, din împrejurimile Bărăganului. Se strecurară în tren, prin mulțimea ce se înghesuia, precum sardelele într-o cutie
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
aprinse cu greu o țigară care-i cădea printre degetele ce-i tremurau și o îndemnă pe femeie să vorbească: - Da spune odată, femeie, că fac explozie! A ascultat toate cele povestite de femeie punându-și răbdarea la grea încercare. Scrâșnea din dinți cu fălcile strânse, își freca mâinile în neștire și își fremăta picioarele pe loc, de parcă ar fi fost în alergare, să poată fi atent și să nu întrerupă relatarea... Cu toate insistențele Alinei, Eugen nu se putea odihni
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
Pe gene așteaptă iarna din mine să plece. Cu tine se zbat vise-n retină Cu privirea ta ce-a mușcat din mine, Bâjbâie-n beznă rază de lumină Cu timpul ce vine și se pierde cu tine. Vise noi scrâșnesc înfășate-n ger Frânturi de gând în nori îneacă uitarea Dureri se sparg în tăceri cu raze din cer De noi vorbesc nopțile în valuri cu marea. Foto internet Referință Bibliografică: ÎN RAMURI DE GÂND / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN
ÎN RAMURI DE GÂND de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378042_a_379371]