428 matches
-
bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici, mi-a spus că Ustencu, totuși, i-a transmis că Încă mai vrea să facă expoziția. Pipăie, dacă ești drăguț, situația și scrie-mi. Nu te obosi, când te plimbi. Sărutări de mâini mamei matale, soției. Cu sentimente de prietenie și afecțiune, Todirel Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”9 oct. 1967” desc=”C.P.”> Stimate domnule Eugen, Mi-a venit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
început, dar mai târziu a scris unui prieten la Berlin o scrisoare spirituală, bătându-și joc de toate prostiile germanilor. Acel prieten lucra cu Ludendorff, care, apucând scrisoarea, a trimis-o la Bucu rești. Furie a personagiilor acuzate, percheziție, confiscarea scri sorilor de la Bussche și internare. Că va vorbi pentru aprovizio narea noastră. Moos sosi și el, mă vesti că, deoarece Lia nu poate pleca, voi porni eu singură, dar îmi refuză orice mijloace de trai și luminat, găsind că zilele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
La 8, maicele au revenit pentru liturghie și la 11 am mers cu toții de la biserică la maica stariță, să ciocnim ouă roșii sfințite.]( Ediția I, 1937, pp. 148-150.) [29 martie/11 aprilie - Trei zile am fost chinuită fără știri, nici scri sori, nici jurnale. Ce lungă mi s-a părut vremea! În fine, scrisoarea oficială de la Costache. Tot era ceva. Șeful soldaților, Feldwebel Landowski, de altfel foarte cuviincios, de câte ori era să plece un soldat la București nu-l lăsa să vorbească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Început și de sfârșit, și anume: „Dragă Beldișor, Dar spune-mi ce faci de te absoarbe atâta să uiți de orice datorie, măgarule. Țin mult să știu cum petreci... La revedere, dragul meu, petrece, veselește-te, dar fii cuviincios, scrie-mi și mie câteva rânduri și caută dacă se poate să-mi faci rost de reducere [CFR]. Arată salutările mele la prieteni. Ce face Nae? Cum suportă lipsa mea? Cu drag, Cora. Beldișor, trimite-mi prin Rador cinci sute de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vor veni și alte vremuri. Vor răspunde toți cei care au trădat. Dar până când, lumea noastră este prostită. Ei, cam atât pentru azi. La revedere! Nu te întreb cum o duce Aneta și Eugenia, că tot una, nu o să poți scri. Ilie” Măicuța Natalia termină de citit scrisoarea cu ochii plini de lacrimi și cu o voce slăbită, abia șoptită, zice: “Cum poți să te mai ții pe picioare? Cum poți să te mai ții pe picioare?” A urmat o tăcere
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s-a așezat elevul militar Ghiță și a dat un minirecital, interpretând la început câteva cântece mariane după care, în primă audiție două cântece de „cătănie” pe versurile fr. Petru Bosoi: „Înger bun ce-mi stai de pază” (pe melodia „Scrie-mi mamă despre satul...”) și „Norii vin și se destramă” (pe melodia „Pe Mureș și pe Târnave”), versurile exprimând neliniștea sufletească ce o trăiesc frații novici ca pribegi în lumea de afară și dorul după viața de mănăstire (...haina dorurilor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din scrisorile care provenea din teancul de scrisori ce se aflaseră la Dinu și pe care, în ciuda rugăminților sale, Dinu nu le distrusese. Dinu nu distrusese scrisorile! Nu distrusese scrisorile! și Mihai a fost nevoit să recunoască... Numai că în scri soarea aceea erau pomenite prin inițiale, așa cum obișnuia să o facă și în Jurnalele sale, numele a trei prieteni comuni, care nu fuseseră identificate. — Domnule Rădulescu, cine sunt persoanele respective? Mihai știa cine erau. Dar nu spuse. Într un fel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
serviciu publi cându-i scrisorile. În al treilea rând, ar trebui publicate împreună cu scrisorile pe care i le-am trimis eu, din care n-am făcut și n-am păstrat cópii. Am încercat odată, într-un interviu, să reproduc una dintre scri sorile lui Iris Murdoch și a ieșit ceva ilizibil, neinte ligibil. Și nu cred că astăzi, când totuși ea a intrat într-un... nu con de umbră, ci mai degrabă într-un con de uitare - ce vreți, uitarea este omenească
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să fie impecabilă și foarte bine adaptată la limbajul uzual ro mânesc. Numai urechile delicaților să fie apte să o suporte!“ RUXANDRA CESEREANU, Observator cultural, nr. 180, 2003 „Traducerea Antoanetei Ralian din Plexus onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scri iturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din americană în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale Antoanetei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că într-un Strajnic bisericesc din zestrea sfântului locaș de cult din Sreza Cârțișoara găsim pe interiorul coperții din spate, o notiță ce e destul de dificil de descifrat, fiind scrisă cu litere chirilice: «Aici mi s(-)a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți (.....) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va iproci(?) . La anul dela Hs. 1761, iar dela zidirea lumii 7269». Semnat Iordachie
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lăcustele până(?) în luna August anul 1828. Eu Damaszkin Banctsy 3. Un Strajnic fără foaia de început. Pe păretele dela sfârșit o notiță pe care n-am putut-o descifra pe deplin: a. «Aici mi s-a întâmplat de a scri și eu robul lui Dumnezeu Iordachie Sim din Medinți, vă (?tau de harem?) și mâna mea va putrezi, iar numele tot se va pomeni și cine va pomeni mare pomană va avea iproci. La anul dela Hs.1761, iar dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ispiti să o fure să fie afurisit de toți sfinți pă(ren)ți. Scris(a)m eu popa Ionu d(in) Cârțișoar(a) de(n) ținutul Făgărașului și a fo(st) anul D(o)mnulu(i) 1772. Decă a(m) scri(s) eu popa i(o)anu d(in)Cârțișoar(ă). Și mâna mea va putrezi iar numele ac(i)ea va răm(â)nea» Urmează însemnări tipiconale grecești cu litere cinle(?) 5. O Psaltire fără foile dela început și dela
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
scrierea scrisorii-cronică-de expoziție au durat o săptă mînă. Am luat la rînd fiecare tablou și am debitat tot ce-mi trecea prin cap, convins fiind că spun lucruri esențiale. Eu, care nu vizitasem prea multe expoziții înainte... I-am trimis scri soarea și, pînă cînd am invitat-o la mine acasă, nu am mai luat legătura cu ea. Cum am invitat-o ? La vreo două-trei săptămîni, ai mei s-au decis să plece, într-un week-end, la țară. Eu am făcut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
așa ceva - nu stătea. Pleca mereu, dar unde?“ (ibidem, pp. 50-51). Portretele acestor unchi extravaganți, care contribuie la nota de pitoresc a volumului de memorii La apa Vavilonului, dublează, însă, realități mai triste - cum ar fi amănuntul că, după cum reiese din scri so rile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Octav Bălăcioiu a făcut și închisoare politică, nu doar imaginare safariuri abisiniene. Datele din care s-ar putea recompune povestea adolescenței lui Titi (Ecaterina) Bălăcioiu sunt puține. Se știe doar că a primit o educație superioară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
față se succedă fragmente din scrisori cu, de pildă, numerele 79, 82, 83, 85, 87 ș.a., aparținând aceluiași an. Am pă strat, evident, numerotarea autoarei. Felul în care își nume rota Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu misivele este discontinuu: primele 100 de scri sori acoperă perioada septembrie 1947-martie 1949, apoi numerotarea se reia de la 1, ajungându-se până la numă rul 23 (în decembrie 1949); anul 1950 începe cu scrisoarea numărul 1, pentru ca imediat, tot în ianuarie 1950, să se reia numerotarea anterioară, astfel încât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi procură ouă (furate de la Menaru), Mursel și Zeișan, care după ce a pălâns afară, s’a așezat la mâncat clătite cu sirop de vișine. Natural Menaru: „Ah draga, așa nu bun est n’ai văzut noi pe Serghil Cara Căz, scri la ia noi mult bine ai ghindit, mult frumos este, mult fericit că ai plecat la Paris. Așa bun, așa bun! Spui la ea noi mult ghindit, mult, draga“. Și în timpul acesta, lumina focului, sfârâitul uleiului de floarea soarelui, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tine, despre scrisoarea ce va pleca miercuri-joi, despre tine și iar despre tine și mereu despre tine. Trăiești aici încrustată adânc și în mine vei trăi mereu, chiar dincolo de viața mea. P. S. Ocazie neașteptată! G[aby] își ia răspunderea acestei scri sori incomplete care este un strigăt de tandrețe dezlănțuită. Te iubesc și trăiesc de mai bine de cincisprezece zile într-o prăbușire ideologică plină de suferință. Dar o să-i învingem, totuși. Curaj! Bunul Dumnezeu are să îngăduie să ne revedem, noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-o lui Cinci și altor amici ai tăi. Era hotărât să nu vină la gară să te vadă, spunând că „te urăște“. Textual. Iată un cancan care m’a scârbit de „cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5 noembrie [1947] [...] Cum scrisorile fac atâta drum și sunt, poate, atât de nesigure, eu îți scriu astă seară, iubita mea, dorindu-ți din inimă sănătate, cumințenie și noroc. Niciodată - egoistă - nu m’am gândit că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră dimineața. După masă, cum stam în babouches și sans rouge sur les lèvres, mama lui Mircică, cu o fotografie a lui și cu o scri soare a lui. Ce-am putut fi [niște] mauvaises langues după plecare, nu-ți poți închipui. Ne-a citit ultima lui scrisoare, un amor, cu citate ca astea: „Când rupi din codru-o rămurea...“ etc. În orice caz m’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rada portului, 8 corăbii cu câte un catarg și un vapor de... guerre. [...] Despre Șaga, ni mic, absolut nimic. Nu știi cât e de prezent aici, în „sub barcă“, în paiele argintii ce și aruncă floreta în duel cu vântul. Scrie-mi ce cărți să scap? La care ții mai mult? Ce să fac, eventual, cu cărțile [lui] Georges? Vesèla o voi da cuiva în păstrare sau o voi lua cu mine, cu lucrurile ce-mi aparțin și pe care voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despărțirii și tuturor acestor chinuri de negrăit?“ Fii tare și demnă, ține fruntea sus, căci nu m am abătut nici de la demnitatea, nici de la mândria celor de la Crușeț, oricât de modești și de neștiuți ar fi ei. Iubește-mă și scrie-mi mereu cărți poștale, chiar dacă nu răspunzi la cele două oficiale ale mele. Scrie-mi, totuși, o scrisoare în care să-mi spui că ai rămas fiindcă iubești pe cineva și pentru studiile tale, dar că nu ai intenția de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
20 oct[ombrie] 1975”> Iubite prietene Călin, M-a mișcat mult atenția d-tale printre alte mărturii ale foștilor colegi. Te rog să primești mulțumirile mele și urările mele de și mai mari succese în publicistică și știința literară. Mai scrie-mi și trimite-mi revista pe care n-am văzut-o de mult. Al d-tale, cu afecțiune, Al. Dima </citation> (6) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”8 ian[uarie] 1976”> Iubite prietene Călin, Aflu de la un coleg
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu arată exact preocuparea, sensurile discuțiilor. Cînd ai de gînd să te abați pe aici? Soția mea o salută amical pe dna Ani, la care adaug și omagiul meu respectuos. Cu prietenie, Mihai Drăgan P.S. Nu mă ține pe jar: scrie-mi un rînd să știu care-i cauza acestei lungi tăceri . </citation> (24) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 ianuarie 1968”> Dragul meu, La începutul lui decembrie, anul trecut, ți-am trimis o scrisoare, la cîteva zile am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
la Bacău cîteva ore ca să vorbim). Cît privește colaborarea, nu știu cam ce urmărește rubrica permanentă Calendar , cam care ar fi tonul la ancheta Inițiativa în critică. Cît de mare ar trebui să fie salutul pentru aniversarea a zece ani? Scrie-mi despre toate acestea cît se poate de repede. Cu toată prietenia, M. Drăgan P.S. Biblioteca - Sala profesorilor (doc[umentară]) este deschisă tot timpul. </citation> (85) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”18 sept[embrie] 1974”> Dragă Costică, Ieri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fie pentru Rimbaud, care se comemorează de asemenea în anul acesta - poezia „Ofelia” . Aș fi bucuros să știu că ați primit materialul la vreme și, cîndva, dacă nu vă cer totuși prea mult, informați-mă și despre soarta lui. Mai scrie-mi ce doriți, dragă Călin. Salut pe tov[arășul] Cârneci și pe Bălăiță. Cu o veche, vie stimă și afecțiune, Al vostru, Al. Husar </citation> (2) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”15 septembrie 1966”> Dragă tovarășe Călin, Mulțumindu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]