577 matches
-
place să glumești, așa e? — Sunt o mulțime de oameni morți În Germania care arată cât se poate de serios. — Și ești foarte cinic. De ce? —Am fost preot. Își trecu degetele peste o cicatrice mică de pe fruntea mea, unde mă scrijelise un șrapnel. — Cum ai căpătat asta? mă Întrebă. După slujba de duminică, Încingeam un box În sacristie cu băieții din cor. Îți place să boxezi? am Întrebat-o, aducându-mi aminte de fotografia cu Schmelling de pe pian. — Ador boxul, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe jumătate scrise. Bilete la filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar că era ea. Intensitatea aceea blândă, lăuntrică. Curiozitatea curajoasă, pregătită de orice provocare i-ar fi rezervat studiul. Weber reveni la publicul lui agitat, presat de timp. Dezvoltă detaliile cazului fără să fie nevoit să le gândească. Studenții lui scrijeleau întruna. Asta își doreau ei: doar faptele, solide și repetabile. —Acum, alături de H.M., aș vrea să vă gândiți la povestea lui David, un agent de asigurări de treizeci și opt de ani din Illinois, căsătorit, cu doi copii mici, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui în amfiteatrul scobit, scrijelindu-și notițele greșite în propria ei arhivă. —Soția lui David a insistat pe lângă el să-l sune pe cel căruia îi vânduse mașina și s-o cumpere înapoi, a doua zi. Așa a făcut. Dar după câteva săptămâni, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aprindeau luminile. Vedeai înăuntru oameni mergând dintr-o cameră în alta, dezbrăcându-se ori îmbrăcându-se, pregătindu-și mâncarea, uitându-se la televizor sau citind. „Crizele ei de furie erau înspăimântătoare”, a continuat tata. „Țipa la mine pe stradă, îmi scrijelea pielea cu unghiile și mă lovea cu vârful pantofului în osul piciorului. Ce să-ți spun, mai rău ca la război. Când afacerea asta se prelungise peste măsură și făceam nopți nedormite, căci abia izbuteam să închid ochii spre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pază. Surprinzător, e întreg. Lovește cu piciorul ușa. Rapid, aruncă o grenadă. Explozia înăbușită, sună aproape comic în comparație cu cele de până atunci. Un țipăt ascuțit, ca al unei femei, se aude din interior. Intră urmat de alți doi partizani. Pereți scrijeliți de schije, nenumărate tuburi de cartușe trase, încărcătoare, urme de sânge. Pe podea, doi nemți. Unul dintre ei, este întins pe spate cu brațele în lături. Partea stângă a feței nu mai este decât un terci însângerat de oase zdrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
partizan sârb executat de soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cartea alunecă în raft, ascult târșâitul papucilor pe hol, deschiderea ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar că am rămas singur. Mă aplec și, cu o mișcare largă, ridic una din marginile covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu briceagul, care înfățișează, într-un loc, jucători de baschet, mașini și soldați, iar în altul, aproape de centrul camerei, o mulțime de femei dezbrăcate. Știu să desenez destul de bine și pot spune că femeile astea mi se par de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Lăcrămioara. La un moment dat descoperisem că cineva le-a scris numele „în frunte“ (mă rog, nu tocmai în frunte, ci mai sus, dar dacă le pieptănai bine bretonul și le chinuiai îndeajuns, cu puțin noroc puteai desluși câteva litere scrijelite-n plastic). Mai existau (nu tocmai simultan) următoarele: un cal roșu cu roți negre în loc de copite, doi urși, o maimuță în carouri cu salopetă și moacă debilă căreia i-am făcut bujori cu carioca, niște câini de pluș (care nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
găunos, Ed Exley. Parker Încerca și el să Împiedice redeschiderea cazului. SÎnt șanse de cinci la unu. Cinci la unu ca Exley să iasă șifonat... Sifakis urlă iar. Ușa se zgîlțîi. Bud Își vîrÎ capul În apa strînsă În chiuvetă. Scrijelit pe oglindă: „Meg Greunwitz se fute bine - AX-74022“. Nume de fete pe pereți. Săptămîna trecută Departamentul Șerifului din L.A. a adus la morgă o prostituată moartă, pe care Bud a adăugat-o la lista lui: Lynette Ellen Kendrick, 21 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
abia vorbind despre mine voi ajunge să vorbesc cu adevărat despre noi toți? Gândul acesta simplu că trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul, că în ograda omenirii nu poți intra decât pe portița pe care este scrijelit numele tău, că trebuie să te îngrijești mai întîi de tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești "ca pe tine" ― îmi rămăsese până
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de petrecere, o femeie slabă, îmbrăcată din cap până în picioare cu produse din colecția de vară Morocco, le-a întâmpinat și le-a întrebat cine erau, după care le-a cerut să semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Channel 9, postul de televiziune al Randolph Media. — Sunt de acord, se decise Jasper. Trimite-mi un contract mâine dimineață. — Se întâmplă să am unul la mine, spuse Lisa calm, mergând pe principiul „bate fierul cât e cald“. Jasper își scrijeli semnătura exact la timp, deoarece chelnerul veni să ia farfuriile. Ca de obicei, Lisa mutase mâncarea dintr-o parte în alta, dar nu mâncase aproape nimic. —A fost ceva în neregulă cu mâncarea dumneavoastră? întrebă chelnerul. — Nu, a fost delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem la adresa... Șovăie. — La adresa cui? — Era menționat un avocat. N-a înțeles bine, dar crede că tatăl lui e cel blestemat să fie supus după moarte chinurilor a opt puteri demonice. Augustus se obține să nu zâmbească. Lasă, dragă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foile de papirus: — Un legionar primește 12 000 de sesterți pe an. Înmulțit cu 4 000... Ezită cu mâna în aer. — Sau, mai degrabă, cu 5 000, maximum de soldați dintr-o legiune... Apucă un os lustruit și bine ascuțit. Scrijelește iute: Înmulțit cu 28 de legiuni, asta face... Înalță ochii și întâlnește privirea haină a împăratului. Cu un oftat, pune stilusul jos. — Și ce-ai vrea să fac? se rățoiește Augustus la el. Dar glasul îi sună obosit. Continuă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu, domnule Casaubon. Probe. Dumneata n-ai văzut galeriile din Provins. Încăperi peste Încăperi, În inima pământului, pline de inscripții. Care se află mai ales În acelea pe care speologii le numesc alveole laterale. Sunt reprezentări hieratice, de origine druidică. Scrijelite Înainte de sosirea romanilor. Cezar trecea pe deasupra, iar aici se urzea rezistența, vraja, capcana. Și mai sunt simbolurile catarilor, da, domnilor, catarii nu erau numai În Provence, ăia din Provence au fost distruși, cei din Champagne au supraviețuit În secret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă parte, și se simți mai bine. Dacă-și Întindea mîna și atingea peretele, putea pipăi tencuiala scrijelită de cei care stătuseră acolo cu ani În urmă: J.B.decembrie 1922, L.C.V. nouă luni zece zile 1934... Datele nu erau prea vechi ca să aibă un aer straniu, dar Îi plăcea să se gîndească la oamenii care le scrîjeliseră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai spus? Dac-aș fi știut... N-are importanță, zise Helen. Pe bune. E-o prostie, dar toată chestia asta te face să te simți ca un copil. Toată lumea conspiră. Kay mi-a dat o portocală, adăugă ea mîhnită. A scrijelit La mulți ani! În coajă. Julia Îi Întinse un pahar de vin roșu. — Mă bucur c-a făcut-o, spuse ea. Mă bucur că te simți ca un copil. Aș fi preferat să n-o facă, zise Helen. Azi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O scumpete micuță ca asta să aibă grijă de tine. Nui de mirare că vrei să stai aici de Crăciun! —... numa când mi-am văzut visucu ochii și m-am mutat la Circulație... a treia zi stăteam la birou și scrijeleam cu pixu În foile cu rapoarte... a fost atât de greu să fac față normalității Bruce... Crezi că are vreun iubit? Să știi de la mine, o pizdă meseriașă ca asta sigur are. —... trăgeam ponoasele Bruce... trăgeam ponoasele. E drăguță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gâtul lui Azor, îi dezlegă apoi lanțul de la gât, eliberându-l pe veci. Apoi îl apucă grijuliu de picioare și îl împinse în coteț, pentru a-l feri parcă de ploaia care nu stătuse încă. Pe urma se ridică și scrijeli inițială "A" pe coaja dudului. Făcuse o incizie adâncă, desprinzând coaja copacului până la verdele crud al sevei mustinde. Adio, Azor, adio!... NEPOȚII -Gata!... -Un, doi, trei, patru... Cine nu-i gata îl iau cu lopată!.. - Cu-cu!... Cu-cu!... Curtea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
forme redutabile care poate că alergau spre ele pe podea. Nu auzeau decât bâzâitul caloriferului. Ripley trase aer în piept, înghiți, se îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze de perete. Picioarele patului scrijeliră solul, iar scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
reușesc să salveze corpul central și aripa din dreapta, dinspre eleșteu, veșnic umedă. în timpul războiului ruso-turc de 9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale războiului rece, scrijelesc pe pereți desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
susținute. Cruda... e o plonjare în copilărie, în timpul fascinant al unui carnaval la care participau oameni din zonele marginale, intrați în vria pregătirilor pentru această formă de cultură arhaic stradală, primitiv exhibiționistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghița festivă e scrijelită de García cu un cinism subversiv care frizează perversitatea oricărei celebrări, explozie de furie și frustrare. Muzicieni și dansatori îl însoțesc pe García în demersul lui arhetipal, care lasă libere frâiele protestului și revoltei. Textul a fost scris pornind de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]