560 matches
-
cât și cel social, al rapacității burgheze, cât, în fine, acela molieresc al avariției sunt posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în ultimele cărți, un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în ultimele cărți, un colecționar: de artificii, procedee, fapte de stil, documente artistice, formule narative. Ludicul atinge aici punctul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două oscioare și trei burtici din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau pe la porți: - Ce fel de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e un portret care-ți seamănă, zise el. - Maistre Ruben, te-ai prostit rău de când nu ne-am mai văzut, zise tânărul zâmbind, ori eu am devenit o ființă superioară magistrului meu... se poate și asta. Evreul s-apropie de scrinul ce i-l însămnase bolnavul, îi deschise săltarul și dădu într-adevăr de niște legături de hârtii galbene și veștezite, legate cu fire de ață albastră... el le scoase, se uită la ele, apoi le puse pe masă. - In momentul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aștepta felicitări de ziua lui. Tata i-a dat un ceasornic frumos - mama, o besectea de toaletă, - sora, o păreche de papuci - Elis, nimic - adică Cleopatra, vară - sa. El se retrăsese în odaia lui, unde clasicii erau așezați pe-un scrin în religioasă regulă și neviolabilitate și se primbla cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic. Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult, și era frumos băiet. Acum stătu cu mirare înaintea oglinzii, se uita cu mirare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante. Adesea s-ascundea în câte - un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă În seve”, Într-o atmosferă eterată În care peisajul se muzicalizează, topindu-se În pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han În munte Soarele, naftalină, În rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina În cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atîtea vinuri, Sau aurora clopot de var În căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna În cerdac, Umed și bun pămîntul cu aburii În șoapte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dar la toți există dorința de a materializa prin cuvânt o fărâmă din omul căruia pe măsura scurgerii timpului i se șterge orice urmă. Scriitorii au vanitatea veșniciei și asta adesea îi face nesuferiți. Apropo, am lăsat la intrare în scrin pe Cavalca 23 și pe Filelfo 24 pe care ați binevoit să mi-i împrumutați. Adevărul e că mulți scriu fără o chemare anume. Tommaso se întorcea la mânăstire cu traista mereu plină. Printre volume se strecurau însă și bucăți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Studii și conferințe. Ediția a III-a, cu modificări, a romanului Enigma Otiliei. 1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Române a Facultății de Filologie din București. Apare volumul Scrinul negru. Organizează, acasă, spectacolul cu piesele sale Phedra, Secretarii domnului de Voltaire, Răzbunarea lui Voltaire, Soarele și luna. Începe să lucreze la piesa Ludovic al XIX-lea. 1961 Edițiile a V-a și a VI-a (definitivă) ale romanului Enigma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
odăiță alăturată, fără ușă, slujind drept cameră de dormit. Nu era nimic de gust, la drept vorbind, acolo, ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin mic, o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă smălțuită atârna deasupra mesei, de un fir lung cu scripete. Neglijența era răscumpărată însă de înfățișarea colecțiilor de cărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
categorie socială.* Ion BĂLU, G. Călinescu, București, Ed. Cartea românească, 1970, p. 383-384, 385, 387-388. Dat fiind că urmăream cu fidelitate scrisul călinescian, fie cel săptămânal, fie în volum, firește că am citit și producția romanescă ulterioară Bietul Ioanide și Scrinul negru. Obiecțiile care i s-au adus primului roman la apariție, printre care excesul neologistic sau necunoașterea unor detalii din viața rurală, nu afectau substanța romanului, dar asta nu însemna că el nu ridică nici un soi de probleme. Una din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vești. Momentele narațiunii se succed rapid, tratarea faptelor e totdeauna impersonală... Alexandru PIRU, Analize și sinteze critice, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1973, p. 274-276, 278. Prin noutatea problematicii, a tipurilor, a soluțiilor artistice, romanele lui G. Călinescu - Bietul Ioanide și Scrinul negru - se înscriu în literatura română ca o operă capitală. Ele inaugurează o nouă tradiție în proza noastră oglindind problematica intelectualului și procesul de descompunere a aristocrației; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte de vedere, depășește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal, în toate implicațiile ei, și cu strălucire, dând o nimicitoare replică spiritului bizantin în cultură. În Bietul Ioanide și în Scrinul negru se înfruntă două moduri de a concepe cultura și, în funcție de ele, rolul intelectualului în societate. Arhitectul Ioanide se află într-un continuu conflict cu cei mai mulți dintre reprezentanții mediului căruia, de fapt, și el îi aparține. Intelectualii conformiști, cinici, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recurs, definitiv și irevocabil. În ultimele două decenii s-a scris, în foarte multe țări, o bogată și substanțială literatură evocând crimele abominabile ale fasciștilor, ororile comise în lagărele naziste de concentrare, cu prilejul deportărilor și strămutărilor forțate. Până la apariția Scrinului negru, aportul nostru în această direcție era destul de mic. Meritul lui G. Călinescu, autorul admirabilului poem dramatic cu certă adresă antifascistă Șun, nu ține însă numai de faptul că a înscris proza noastră în sfera unor preocupări ale întregii omeniri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ploaie măruntă, multiplu colorată de razele soarelui, păsările din colivie începeau să se întreacă în triluri. În timp ce turna betonul pentru bazin, care nu este deloc mare, ci proporționat cu spațiul în care este amplasat, G. Călinescu scria și paginile din Scrinul negru, unde un număr de o sută de jeturi erau proiectate pentru efectul pe care-l urmărea Ioanide, ca să-și surprindă invitații. Tot ca să-și creeze un spațiu al său, soțul meu a făcut tavanul din odaia de dormit din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nunții) prefigurează devine prin arhitectul Ioanide realitate. Acest personaj paradoxal, excentric, întruchipează puterea creatoare în acțiune. Ioanide este prin excelență Creatorul. Structural deosebit, asemenea lui Jim și Felix, de toate celelalte personaje, eroul central al romanelor Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960) se definește nu doar ca arhitect, ci, în genere, ca tip de intelectual, în opoziție mai ales cu Ion Pomponescu. Arhitect și el, dar fără a construi efectiv, Pomponescu e tipul "oficialului", al ministeriabilului, o variantă tipologică până la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în învățămîntul superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre personajele cele mai burlești (involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul lor, al celui de al doilea în special, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât trupele turcești
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
indiscrete ca Ioanide, care desface corespondența fiului său Tudorel ca să afle ce politică învârtește, sau ca Stănică Rațiu, care interceptează fără scrupule mesajele altora. Trucul scrisorilor găsite târziu și constituite în documentar este adesea utilizat în literatura noastră precum în Scrinul Negru de G. Călinescu sau, mai ingenios, în Trei saci de poștă, povestire de Fănuș Neagu. Nu e vorba deci de O scrisoare pierdută, ci de trei saci întregi! Cel care intră în posesia lor, nemaiputând livra corespondența adresanților, o
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
existență, realizează o operă trainică în ciuda încercărilor repetate de a i se pune bețe în roate: o catedrală și un palat comunal cu campanilă. Totul din beton armat. Un dom cubist, zice el. Ce mai face apoi în comunism, în Scrinul negru, chiar nu mai contează. Rivalul lui Ioanide, profesorul de beton Pomponescu, e însă foarte îndoit asupra valorii operei sale arhitectonice și constructive și se și sinucide din această cauză. Prin contrast, un geograf, Ermil Conțescu, agonic, refuză să accepte
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
versurilor am ales ceva semnat de G. Nedelea: 441 Cântec trist - cântecelor mele Cântecele mele Flori târzii, uitate Cine-o să vă cânte Trist pe înnoptate?... Cine va-nțelege Basmul vostru oare Plin de suferință?... Basmu-acela-n care Ca-ntr-un scrin atâtea Am închis într-însul: Anii vieții mele Zâmbetele...plânsul... Va ști cântărețul Că în ele poartă Pentru totdeauna O iubire moartă? Cântecele mele Flori târzii, uitate, Cine-o să vă cânte Cine?... Nimeni poate!... Revista Vremuri bune n‐a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]