455 matches
-
publicarea de către Nicolaus Copernicus a lucrării De revolutionibus orbium coelestium (1543), care susținea că Soarele, și nu Pământul, se află în mijlocul sistemului solar, centrul universului fiind undeva lângă Soare. Heliocentrismul, cum s-a numit noua topografie planetară, a zdruncinat fundamentele scripturistice ale credinței creștine, amenințând, în ultimă instanță, însăși viziunea teocentrică asupra universului, ele fiind intrinsec legate. Dacă cosmogonia creaționistă era pusă în discuție, urma în mod firesc ca următorul asalt să fie dat chiar asupra Creatorului. Și ca de atâtea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o cercetare viitoare o completare a materialului informativ, cu investigarea spațiului cultural și jurnalistic finlandez, printr-o sistematizare cronologică și o tratare pe domenii de activitate a unora din capitolele și subcapitolele cărții (acum prea infeudate acestei dependențe de tip scripturistic), deoarce nu e cazul să extrapolăm "studiile de caz" doar la oamenii care au scris despre Finlanda. A supralicita această modalitate de lucru înseamnă, într-un anumit fel, introducerea unor restricții care contribuie, pe alocuri, la slăbirea coerenței cărții și
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și tot ce va avea, cu bună pace. Așijderea și slugile ei câte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), prezențele feminine (figurând, mai cu seamă în ipostaza de văduve, în piesele - scripturistice - ce ornează discursurile - ca în cuvântarea patriarhului Nifon către Radu cel Mare: „Iară domnului zise: «ție, doamne, să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă, după cuvântul lui Dumnezeu carele au zis cătră Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neatârnând - zicea Jacques de Goff - de vreun loc propice, fie el în Centru sau la Margine, ci de relațiile conflictuale care se nășteau într-un spațiu dat. Dispunerea dihotomică (una canonică în literatura istoriografică medievală a românilor) de evidentă sorginte scripturistică, acea opoziție dintre Bine și Rău identificată în faptele Voievozilor, a învățat-o, poate, Stoica Ludescu de la înaintași (autorul acelei bănuite compilații din timpul lui Matei Basarab)51: — „Vlad - vodă țepeș. Acesta au făcut cetatea de la Poienari și au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu dreptul de a purta coroană imperială. Sfânta Elena, știută și stimată în imperiu (Eusebius din Cesareea), șicontinuat „viața de văduvă creștină” (opinia majorității scriitorilor), protejând Biserica, cultivând bucuriile spiritului, zidind, ctitorind, ajutând. Văduvele sfinte vin și dintr-o istorie scripturistică (proorocița Ana, la adânci bătrâneți, despre Iisus Hristos 187: „Și era și Ana proorocița, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria sa. Și ea era văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gavril Costachi și însurat cu Ecaterina, fiica soției lui Grigore Ghica) își zălogeau averile pentru a achita acele sume de bani, dar nu scăpau de presiunea unor Domni hrăpăreți. Ignorând porunca biblică (protejarea văduvelor și a orfanilor era un comandament scripturistic, pe care Neagoe Basarab îl asculta: „Și dărui pre toți, pre cei mici și pre cei mari, pre săraci și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ideea de protejare. Preluând - în al VII-lea volum al culegerii sale - materiale colectate cândva de Iordache Golescu (Povățuiri i cuvinte adevărate), I.A. Zanne reține „pentru văduve”: „Pă văduve și pă sărmani dă nedreptăți să-i ocrotească” (percept scripturistic); „Pă văduve și pă sărmani cu deosebire să-i îmbrățișezi la păsurile lor”; „Să nu treci cu vederea pă văduvă când varsă lacrimi”; „Dă văduvă să-ți fie milă, ca și a ta neveastă mâine va fi văduvă ca ea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
exclamă și moralizează („O, ticăloșii și nebunii! Cum umblară toți rătăciți”, „O, mare ciudă...”, „O, mare minune...”, „O, ce fac nestâmpărat...”), țintuindu-i pe culpabilii care nu le cruțau nici pe femei (între ele și pe văduve) cu așteptata pildă scripturistică: „O, nebunie nespusă, cum ei singuri strică țara! Că nu s-au suferit cu case bune, cu bucate multe, cu pace, cu cinste de la domnul lor, cu slavă de la toți. Nemeri pre Caiafa tocma în pântece și muri. Deci tâlharul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omului medieval informații despre moarte. Le descoperea - am văzut - înfiorat atunci când pășea peste pragul lăcașului de închinăciune, în predică și în reprezentările iconografice, toate comunicându-i, cu o retorică specializată, informații despre trecerea în neființă. Transpunerea în frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi parabola săracului Lazăr -, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea păcătosului”, o moartea „rea”, anticameră a Infernului (pictorului i se recomanda să așeze în imagine „pe un bătrân despuiat [care] zace răsturnat pe un pat, acoperit până la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit din veacul al XVIII-lea românesc (în „consolații”, în epitafuri), pentru care Antim Ivireanul găsește suportul scripturistic (obișnuit, căci Biblia și scrierile Părinților Bisericii asigurau temeiul disertațiilor de această factură) cel mai potrivit: „Așa ni-o adeverează nemincinoasa gura lui Hristos la sfânta Evanghelie: «Cela ce créde întru Mine, nu va muri în véciț”. Cu „moartea vécinică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mod nemaiîntâlnit. „Ca libertate ontolo¬gică absolută, persoana necesită... o constituție ipostatică fără necesitate ontologică. În consecință, ipostasul său trebuie neapărat să se înrădăcineze, să se constituie într-o realitate ontologică neafectată de «starea de creatură». Acesta este sensul frazei scripturistice: a se naște «de sus» (Ioan 3, 37). Este exact posibilitatea pe care hristologia patristică se străduiește s-o proclame, s-o vestească omului. Hristologia, cum a fost elaborată în cele din urmă de Părinți, nu vizează decât un scop
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ortodox Steinhardt adaugă: ,,Mulțumesc puterilor cerești că m-au învrednicit a crede, că mi s-a făcut această neasemuită onoare și din tot sufletul rostesc, strigând cu lacrimi, ca la Marcu 9,24: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele"". Este citatul scripturistic pe care Steinhardt îl consideră cel mai zguduitor din Evanghelii. De altfel, el așază acest verset din Evanghelia după Marcu înaintea creației sale fundamentale, Jurnalul fericirii, în care problemele majore care-l frământă pe Steinhardt, devenite adevărate teme, sunt aceleași
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
întrebarea-titlu, eseul se deschide cu adevărate expuneri de contraargumente față de virtualul răspuns al fiecărei întrebări. Apoi, după aceste expuneri urmează secțiunea intermediară a ceea ce noi am numit scurte eseuri, ce se deschide cu "totuși", urmat de cele mai multe ori de argumente scripturistice. Răspunsul propriu-zis vine abia în a treia parte a textului și impresionează prin finețea argumentației, erudiție, echilibru și, uneori, ironie. În aceste condiții ar fi nedrept să socotim această carte drept o simplă înșiruire de răspunsuri, având în vedere grija
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
societăți ce proclamase "moartea lui Dumnezeu" cu două veacuri înainte. Astfel că trimiterile pe care Frossard le face la Bohm, Max Planck, Einstein, Darwin sau Gamow sunt cel puțin la fel de dese ca acelea pe care le face referitor la textele scripturistice. Nu se sfiește să răspundă unui sofism prin altul. Spre exemplu, în secțiunea Dovedește-mi că Dumnezeu există, scrie: Când zăresc un copil, experiența îmi va spune că el nu s-a făcut singur. Se poate întâmpla ca vreun filozof
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care contestă această versiune, aducând mărturii în favoarea unei convertiri inițiale a acestuia la ortodoxie. Repet, controversa e tratată mai pe larg în secțiunea lucrării la care am făcut referire mai sus. Credința Steinhardt așază în deschiderea Jurnalului fericirii următorul citat scripturistic: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele" (Marcu, 9,24). Problema credinței e pentru el o chestiune paradoxală, o chestiune a "dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele". Predica Verbul a crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Maica Ecaterina (Monica Fermo): tot o evreică venită la creștinism. A.S.: Jurnalul se deschide cu acel citat din Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 24: "Cred Doamne, ajută necredinței mele". Steinhardt mărturisește că acest verset stă deasupra oricărui alt citat scripturistic... R.D.M.: Neîndoielnic. Pot subscrie integral la această afirmație, pentru că e cea mai complexă și paradoxală afirmație evanghelică. În primul rând, ea vine să demonteze o iluzie, foarte trainică adesea, în privința credinței. Pentru multă lume, credința este o adeziune rațională, o
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi Înțelese decât duhovnicește, prin acceptarea paradoxalului, miraculosului, așa cum au fost transmise Bisericii prin Tradiție. Scrisul lor, deși pare, nu este hiperbolic, nu este țesut din exagerări poetice, pentru că nu exprimă mai mult decât este ea În realitate, toate evenimentele scripturistice din viața Sfintei Fecioare intrând În sfera neobișnuitului, care covârșește cuvântul și gândul. Cuvintele Părinților sunt imne de laudă și de mulțumire către MaiIeroschim. Daniil Sandu Tudor, Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, Icos VII, În vol
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
la nivelul necredincioșilor, s-o modernizeze pe gustul și pe placul lor ș...ț” (p. 91). Uneori, această pledoarie ortodoxistă capă tă savuroase nuanțe polemice, ca în cazul „dialogului” publicistic cu un preot ortodox, contestatar al Tradiției (care, alături de textele scripturistice, alcătuiește fundamentul, miezul tare al Ortodoxiei). Alteori, atinge puncte nevralgice ale modernității sceptice, incapabilă să împace discursul raționalității cu trăirea religioasă: „Ceea ce rezistă în acest icos (Icosul 9 din Acatistul Bunei Vestiri, n.a.) atacului pe care îl dă scepticismul metodic
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
Iulia Alexa În Convenio, Despre natură, femei și morală, reeditarea volumului din 1996, Mihaela Miroiu încearcă fundamentarea unei etici feministe sau a unei etici a feminității. Plecând de la versetele Genezei, Mihaela Miroiu discută erudit accepțiunile diverșilor termeni prin care textul scripturistic denotă bărbatul și femeia și ale diverselor devieri semantice rezultate de-a lungul vremii din exegeză. Noua interpretare a Bibliei dintr-o perspectivă feministă este realizată pe baza conceptelor tari ale teologiei ortodoxe moderne. De altfel, bibliografia impresionantă de la sfârșitul
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
blăjeni, de la Samuil Micu (autor al traducerii din 1795) și până la Timotei Cipariu, și el autor al unei traduceri integrale, puțin cunoscută în afara cercurilor specializate, din păcate. Capitolul nu ignoră - ba dimpotrivă: aduce clarificări esențiale - aspectele colaterale ale acestei activități scripturistice, cum sunt prima traducere a Vulgatei în limba română (cunoscută ca Biblia Vulgata de la Blaj,1760- 1761), noile traduceri blăjene ale unui text teologic intens frecventat pe tot parcursul Evului Mediu românesc, ca Imitatio Christi de Thomas Kempis, sau implicațiile
O nouă antologie a Luminilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2801_a_4126]
-
îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace - „repară” relațiile Poetului cu Biblia, de data aceasta, pe linie neotestamentară!): „Nu stă-n
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
suflet în prima creație (sau cea spirituală), după cădere, în cea de-a doua lume (cea materială), sufletele sunt în stare latentă, neinstruite, incapabile să simtă sau să cunoască în adevăratul sens al 20 Pentru Origen, teologia sa, mistica, exegeza scripturistică și relația cu platonismul, a se vedea Bernard McGinn, „Tropics of Desire: Mystical Interpretations of the Song of Songs”, in That Others may Know and Love: Essays in Honor of Zachary Hayes, editată de Michael F. Cusato and F. Edward
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la pământ, rămâne șansa comunicării directe. Or, constat că lucrurile merg mână în mână. Acești oameni fie n-au ce să-și spună, fie nu găsesc necesar să coboare din propria singurătate cyberspațială pentru a-și împărtăși trăirile. Generalizarea
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea scripturistică, vreau să zic. Cu excepția sfârșitului, tot ce urmează e scris mai demult.) Ion Manta îmi trimite o punere la punct. Îi scrisem despre natură că se opune civilizației și din afara și dinăuntrul ei, iar el, om de științe naturale, îmi
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
Canoanele Sinodului al VII-lea Ecumenic (787), Mansi, XIII, 417-439, și Conciliorum Oecumenicorum Decreta, Freiburg-Roma, 1961, p. 114-132 apud Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>, a legiferat obligativitatea așezării moaștelor de martiri în piciorul Sfintei Mese, având ca temei scripturistic Cartea biblică Apocalipsa 6, 9: Sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o erau sub jertfelnic”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>. La mormântul martirilor, creștinii se adunau și săvârșeau cultul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]