455 matches
-
de capitole, se ocupă cu analizarea și combaterea duhului mâniei. Cassian spune că această patimă ne orbește și ne împiedică să fim înțelepți, drepți, cinstiți, potoliți, feriți de păcate și de primejdii de moarte. El folosește o serie de versete scripturistice pentru a sublinia efectele negative ale mâniei: ,,bărbatul mânios este necinstit“ (Pilde 11, 25); ,,mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 20); ,,un om mânios ațâță cearta și cel aprig săvârșește multe păcate” (Pilde 29, 22); ,,mânia îi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este nevoie de liniștea inimii, de contemplarea lucrurilor cerești și de dragoste continuă. În prima Convorbire (Despre scopul și destinul monahului), Cassian înțelege prin scop transformarea omului în această lume după modelul Domnului și anume, prin sărăcie, post, veghe, meditare scripturistică și rugăciune neîntreruptă iar prin destin înțelege țel, năzuință finală către Împărăția cerurilor cu contemplarea veșnică a celor veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înțelesul de fiu adoptiv, ci de Fiu adevărat și natural. Dumnezeu este în întregime în Hristos și Hristos este în întregime în Dumnezeu. Cartea a IV-a, în 13 capitole, fundamentează întruparea lui Hristos și dumnezeirea Sa pe numeroase citate scripturistice. Cassian subliniază dumnezeirea Fiului, înainte de nașterea sa din Maria, pornind de la versetul: ,,Dumnezeu a trimis pe Fiul Său“ (Galateni 4,4). Feciora a născut nu numai pe cineva mai bătrân ca ea, ci chiar pe ziditorul ei. Zămislind pe Zămislitorul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o avea, dar n-a pierdut știința binelui, pe care o primise anterior. Ioan Cassian e de părere că umanitatea căzută deține încă noțiunea de bine fiind capabilă să discearnă binele și dreptatea de ceea ce este rău, dând exemplu pasaje scripturistice de felul: ,, Ca să atragă atenția că putința binelui este înnăscută în ei, mustrând pe farisei, Mântuitorul le zice: <<De ce nu înțelegeți de la voi înșivă ce este drept? >>. Nu le-ar fi spus aceasta dacă nu ar fi știut că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sau restaurat chipul lui Dumnezeu în om. În același timp însă, se afirmă că este liber doar cel ce se hotărăște spre bine, deoarece acela e liber de patimi și de păcate. Biserica Ortodoxă admite o predestinație generală în sensul scripturistic, conformă cu dorința lui Dumnezeu, care ,,voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului” (I Timotei 2,4). Și totuși, doar unii se mântuiesc, fapt ce duce la concluzia că voia lui Dumnezeu nu se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
verset, psalmii sunt recitați în continuare în rugăciunea canonică”a ceasurilor; lecturile biblice sunt citite și ele mai departe la liturghie, iar meditația celorlalte texte biblice continuă.... Pe baza familiarizării totale cu unicul verset, monahul poate naviga pe restul oceanului scripturistic cu desfătare și ușurință tot mai mare. Metoda lui Cassian nu a devenit niciodată în Occident atât de importantă pe cât va fi rugăciunea lui Iisus în Răsărit. Cu toate acestea, cea mai mare influență a sa în teologia occidentală va
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de preț a omului. Cea mai importantă sursă de autoritate pentru înțelegerea doctrinei lui Cassian este Scriptura. Cassian citează foarte mult din Sfânta Scriptură. El arată necesitatea universală a harului și necesitatea liberei voințe, utilizând pentru ambele susțineri nenumărate pasaje scripturistice. Fără îndoială că Scriptura constituie baza primară a convingerilor și învățăturilor sale. Înțelegerea și interpretarea pe care o dă pasajelor scripturistice nu este subiectivă, ci una care a fost comunicată de Părinții Bisericii. El crede că transmite învățătura Bisericii pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Sfânta Scriptură. El arată necesitatea universală a harului și necesitatea liberei voințe, utilizând pentru ambele susțineri nenumărate pasaje scripturistice. Fără îndoială că Scriptura constituie baza primară a convingerilor și învățăturilor sale. Înțelegerea și interpretarea pe care o dă pasajelor scripturistice nu este subiectivă, ci una care a fost comunicată de Părinții Bisericii. El crede că transmite învățătura Bisericii pe care a primit-o în mod consecvent pe parcursul întregii sale vieți și că poziția sa provine din Tradiția și practica Bisericii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfânt, confirmă învățătura despre ființa Sfântului Duh, predată mai târziu de cei 150 de Sfinți Părinți, adunați în capitală, învățătură pe care aceia au făcut-o cunoscută tuturor, nu ca și când ar fi introdus ceva ce lipsea ci arătând cu mărturii scripturistice ideea lor despre Sfântul Duh, contra celor ce-au încercat să-i nege stăpânirea”7. Textul Simbolului a fost apoi încorporat în definiția dogmatică adoptată la Sinodul de la Calcedon, definiție care a fost semnată de participanți între care și delegații
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de ignoranți sunt în acest domeniu unii contemporaneiști... În cazul meu, e drept, răul părea foarte avansat, fiind eu însămi foarte puțin religioasă. Ca o elevă sârguincioasă, cum n-am fost niciodată, am învățat zi de zi să citesc textele scripturistice. Și, cu toate că aceste chestiuni ocupă doar o mică parte din paginile ce urmează, sper că nu m-am înșelat prea mult. Le mulțumesc studentei mele Hélène Guillon, pentru redactarea bibliografiei, și lui Vincent Vilmain, alt doctorand, căruia-i apreciez atât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Pentru mulți dintre aceștia din urmă, ea este, de altfel, trăită în general prin procură. Suferința lor este în primul rând cea a părinților, a strămoșilor, a unei ascendențe uneori îndepărtate. Însușindu-și-o, ei creează istorie. Dimpotrivă, în textele scripturistice și în comentariile lor, suferința avea propria ei "istorie", sprijinită pe mituri fondatoare ca acela al Legământului sau al ieșirii din Egipt, care puteau fi oricând reactivate pentru a interpreta flagelurile care se abăteau asupra națiunii și a individului. Aceste
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
maghrebiană, musulmană, colonizată și altele nefiind toate tratate la fel. Trierea efectuată de majoritate în recunoașterea memoriilor de suferință ale minorităților și chiar ierarhizarea lor nu sunt străine de exacerbarea concurenței victimare. Note CONCLUZIE Dreptul la uitare Urcând până la temeliile scripturistice însele, am încercat în această carte să retrasez lunga istorie a suferinței în lumea evreiască. Voiam să înțeleg modul în care suferința, reprezentările ei, instrumentalizările ei succesive au putut modela istoria unui popor și a unei religii, precum și ideea pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
97. În preajma examenelor din septembrie, a început a răsfoi și manualele, mai ales din cele de fizică și matematici, pe care nu le putea suferi. Credințerul Iacob Onea susține că, probabil prin septembrie, va fi fost supus la un examen scripturistic, din limba elenă, dar n-a putut reuși. Profesorul Olimpiu Blăjan, care îl izolase într-o sală, l-a găsit plîngînd de necaz și de rușine că nu putuse lucra tema ce-i fusese dată la examenul de limba greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
papa, reformații susțineau că nu oamenii, ci numai cuvântul lui Dumnezeu se poate bucura de o asemenea autoritate și, prin urmare, omul trebuie să asculte ce îi spune Scriptura în probleme de doctrină. Acest punct de vedere reformat în ceea ce privește autoritatea scripturistică va deveni cunoscut ca principiul sola Scriptura. Ajungem astfel în locul unde se impune întrebarea: dacă Scriptura este singura sursă a revelației dumnezeiești, și dacă există mult mai multe versiuni ale Scripturii, care text scripturistic trebuie privit ca autoritate? Dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
punct de vedere reformat în ceea ce privește autoritatea scripturistică va deveni cunoscut ca principiul sola Scriptura. Ajungem astfel în locul unde se impune întrebarea: dacă Scriptura este singura sursă a revelației dumnezeiești, și dacă există mult mai multe versiuni ale Scripturii, care text scripturistic trebuie privit ca autoritate? Dată fiind strânsa legătură dintre reformați și mișcarea umanistă creștină din acea vreme, răspunsul la această întrebare pare a fi evident: pentru Vechiul Testament, trebuie folosit textul ebraic, iar pentru Noul Testament, textul grecesc. Ne aflăm din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
legea orală; cei care priveau comunitatea lor drept o extensie a comunităților biblice și cei care priveau perioada biblică drept ceva trecut și încheiat (diferența dintre esenieni și farisei). Diferitele grupări din iudaismul acelei vremi tratau în mod diferit documentele scripturistice. Existau manuscrise diferite în cercuri diferite, fiecare cu propria tradiție, fiecare cu propria optică față de aceste texte, iar textele erau redactate potrivit tradițiilor respective. De exemplu, din moment ce în cercurile fariseice Tora orală era la fel de importantă ca Tora scrisă, ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textele biblice, mărturiile epigrafice și instituțiile de învățământ ale vechiului Israel sunt subiect de cercetare relativ recent, multe aspecte ale acestei probleme așteptând încă să-și afle clarificarea 2. Formarea literară a cărților biblice și procesul integrării lor în canonul scripturistic ține, într-o oarecare măsură, și de un anumit context „educațional”3. Tora, „învățătura prin excelență”, nu prevede doar ce trebuie să facă (sau să nu facă) un evreu; la Facerea 1-10, Tora prezintă o veritabilă lecție de cosmologie, antropologie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și Solomon. Potrivit 2Rg. 8,17, Sadoc descinde din Ahitub, care, la rândul său, descindea din casa lui Eli. Oricum, potrivit 1Par. 24,3, 2Par. 5,29-34, Sadoc era un urmaș al lui Eleazar, fiul lui Aaron; în ciuda acestor referințe scripturistice, samaritenii se bazează pe 3Rg. 8,17, potrivit căruia preoția sadochită deriva dintr-o genealogie nelegitimă. Dacă această preoție era nelegitimă, cu atât mai puțin legitim era locul templului în Ierusalim. Samaritenii spun că Moise le-a poruncit israeliților să
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la canonul scripturistic cărțile profeților și aghiografele. Pe lângă câteva modificări importante, rezultate din concepții teologice, textul s-a păstrat ca la început și, din moment ce comunitatea samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale celor de față au crescut în număr și în lungime, făcând ca slujbele să devină foarte lungi. Pentru a facilita atât citirea textului biblic, cât și pronunțarea răspunsurilor de către participanții la slujbă, au fost create, în scopuri liturgice, texte scripturistice abreviate. În general, textele în versiunea qatab urmează îndeaproape textul masoretic, fiind părți ale pasajelor pe care samaritenii le consideră cele mai importante 1. Bibliografietc "Bibliografie" Adler, Catalogue of Hebrew Manuscripts in the Collection of Elkan Nathan Adler, Cambridge, 1921
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fiecare duminică și sărbătoare, precum și în fiecare vineri; iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
transformare morală a societății și de transfigurare duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Teologice, București, 1939, p. 77. footnote>, iar modelul milei creștine este Hristos Însuși. Fiind milostivi, noi imităm marea milostivire a lui Dumnezeu față de oameni: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este” (Lc., 6, 6). În același duh scripturistic vorbește și Sfântul Vasile care îndeamnă pe creștini să întrebuințeze măcar prisosul averilor lor pentru alinarea și tămăduirea suferințelor și neajunsurilor omenești, căci pentru această faptă îi așteaptă o desăvârșită răsplată de la Hristos Domnul: „Însuși Dumnezeul nostru trece adeseori cu
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
fiecare duminică și sărbătoare, precum și în fiecare vineri; iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
transformare morală a societății și de transfigurare duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]