58,131 matches
-
E cazul multor români inteligenți care, vorbind excelent, cred că ar fi buni scriitori, de obicei scriu foarte prost oamenii ăștia, iar bunii scriitori se exprimă prost însă sunt foarte bogați în culoare când scriu. Oralitatea n-are legătură cu scrisul, de aceea poporul român, care numără mii și mii de povestitori, la mese, are puțini romancieri, capabili să scrie cursiv, colorat, dar să construiască, pentru că romanul este o formă a construcției. Augustin Buzura: Romanul înseamnă personaj și construcție. Marian Ilea
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
avantaj sau un dezavantaj? R.W.: Pentru mine a fost mai degrabă un avantaj; a nu fi de-al locului, a nu fi cufundat pînă în gît în realitățile autohtone, îmi dă ocazia să păstrez o anumită distanță, ceea ce pentru scris reprezintă un mare avantaj... Apoi și faptul de a aparține unei minorități are de-a face cu literatura. M-am născut într-o minoritate etnică, am fost de aceea obișnuit să aparțin unei minorități chiar și prin felul de a
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
încununate cu prestigioase premii, precum"Perpessicius" acordat de Muzeul Litraturii Române, "Iulia Hașdeu" al Academiei Române sau cel al Uniunii Scriitorilor. V-ați îngrijit de scoaterea la lumină a creației acestui scriitor emblematic, dar ați și reflectat asupra locului acestuia în scrisul românesc în monografia exemplară pe care i-ați închinat-o. Profesorul de vocație s-a ilustrat nu doar în România, ci și în Franța, la Montpellier, unde lectorul român a cules simpatie și respect și a fost invitat să țină
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme, Zile etc. C.C.C. este o carte eminamente confesivă. Scrisul lui Cristian Popescu, indiferent de temele abordate, pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și simt
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
de gură decît mine, dar și mai pricepuți la dialoguri cu cititorii în zona șopîrlelor politice. Ca să aflu, acum, dacă e adevărat, că unii dintre maeștrii sopîrlelor și ai nemulțumirilor orale exprimate în grupuri mari povesteau a doua zi, în scris, ce reacții provocaseră din partea celor pe care trebuia să-i urmărească. Sau discutau cu ofițeri de Securitate cu grad înalt, explicîndu-le că de fapt ei cred în prînduire și că sînt nemulțumiți de tratamentul insuficient de respectuos care li se
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
imagine ce înfioară, dacă-i sinceră, neprefăcută și exactă. Un scriitor francez lua partea vitalității contra aristocratismului estetic (el reprezentându-l). De câte ori venea vorba de vreun roman nou, acesta declara cu vulgaritatea inșilor obosiți de atât rafinament: că el preferă scrisul... care miroase a popor, a mațe și sudoare.... Da. Dar... Fiindcă tot el, mai zicea despre realismul socialist, portdrapelul populist, că este făcut ca pentru bibliotecile roz ale domnișoarelor, de totdeauna, fie burgheze, ori proletare... Norocul... (și nenorocul)... nostru e
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât de năvalnic și de des, încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile mai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau viețile sfinților
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
o amintire dureroasă, ca un pariu pierdut." Matei Călinescu, în interviul luat de Laura Albulescu pe ultimele două pagini ale revistei, ne surprinde prin concepția lucidă privitoare la locul pe care îl ocupă minciuna în scrierea cărților: Problema minciunii în scris este iarăși o problemă foarte interesantă și complicată. De pildă, în scrisul autobiografic, sinceritatea se simte. Un cititor inteligent își poate da seama dacă rezonanța textului este una sinceră sau, chiar, una sincer nesinceră. De multe ori, scriitorul se autoadulează
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
de Laura Albulescu pe ultimele două pagini ale revistei, ne surprinde prin concepția lucidă privitoare la locul pe care îl ocupă minciuna în scrierea cărților: Problema minciunii în scris este iarăși o problemă foarte interesantă și complicată. De pildă, în scrisul autobiografic, sinceritatea se simte. Un cititor inteligent își poate da seama dacă rezonanța textului este una sinceră sau, chiar, una sincer nesinceră. De multe ori, scriitorul se autoadulează, se eroizează sau, la cealaltă extremă, se pedepsește pe sine. Foarte rare
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
Cornelia Radulescu Almudena Grandes s-a născut la Madrid, în 1960, și a urmat cursurile Facultății de Geografie și Istorie, dedicându-se apoi scrisului. Primul ei roman, Las edades de Lulú, a obținut Premiul Sonrisa Vertical în 1989 și a avut un succes uriaș, fiind tradus în peste douăzeci de țări. Un an mai târziu are loc premiera filmului omonim, în regia lui Bigas
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Coman Lupu Pare incredibil, dar este totuși adevărat: într-o lume tot mai grăbită și preocupată să meargă numai pe locurile din față, de maximă vizibilitate, mai există încă Oameni care se retrag la masa de scris și, în tihna "condeiului" de astăzi, computerul, se străduiesc să mențină viu spiritul adevărului și al științei. Dintr-o responsabilitate profundă față de moștenirea lingvistică de la părinți și din devotament total față de profesiunea de dascăl și de cercetător, pe care o
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
se mișcă bine pe întinderi mici, asemenea unor alergători de curse scurte a căror principală însușire e viteza mare atinsă într-un interval scurt de timp. Poeții scriu proză prin scurtcircuitări și prescurtări epice, de unde impresia de alură eliptică a scrisului lor. Impresii, senzații și asociații surprinzătoare de cuvinte, acesta e tărîmul lor de predilecție. Dar în nici un caz coerența unor expuneri purtate pas cu pas în jurul unei intuiții inițiale. Nimic din toate aceste lacune nu sînt de găsit în proza
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
a observației demnă de flerul unui foarte fin psiholog. În plus, cu Andrei Codrescu trăiești un paradox la percepției estetice: scrie atît de bine, încît nici măcar nu-ți dai seama de acest lucru la prima lectură. Și-a topit tehnica scrisului într-o proză la a cărei lectură atenția cititorului, absorbită în întregime de spectacolul aflat dincolo de cuvinte, și anume de realitatea americană, uită că, la urma urmelor, ceea ce are sub ochi sînt doar niște cuvinte. Andrei Codrescu a învățat o
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
astfel: cuvintele nu fac decît să ghideze atenția cititorului în cadrul unei reprezentări aflate în mintea autorului. Totul e să poți să-l introduci pe cititor în substanța reprezentării pe care vrei să i-o împărtășești. Cînd reușești acest lucru, ținta scrisului este atinsă: cititorul îți va urmări nuanțele vizualizînd la propriu imaginile pe care i le transmiți. El nu va mai vedea cuvinte, ci va vedea imagini, ca într-o înlănțuire cinematică asemănătoare cu secvențele dintr-o peliculă de film. Iar
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
cuvintele textului. Tocmai de aceea spuneam adineauri că Andrei Codrescu, scriind bine, o face într-un fel de care nu-ți dai seama la prima vedere. Totul pare foarte simplu și curgător, în realitate totul e rezultatul unei tehnici a scrisului aplicate în mod conștient. Scrisorile din New Orleans, o antologie de articole și tablete publicate de autor în Dilema și Dilema Veche, vorbesc toate despre lumea Statelor Unite, iar majoritatea au ca temă un singur oraș, New Orleans. Un oraș al
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
New Orleans arăta ca niște insulițe abia ieșite din apă, ca floricelele din zăpadă, nu credea nimeni că în acest univers fluid mișună o lume complexă cu datini și culturi adînci. Simțeam tot timpul că trebuia să ne grăbim cu scrisul, cu improvizația, cu viața, că nu prea aveam timp. Indivizii știu toți că o să moară, dar unii știu altceva, că o să moară mai devreme, și din acest motiv trăiesc mai intens. Un oraș întreg cu o astfel de psihologie atrage
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
este una premeditată și ostentativă, ci una pornită din așezarea lui în lume: așezarea celui pentru care observarea realității și descrierea ei fidelă sînt mai importante decît judecarea ei. Și pentru că nu face morală, ideologie sau filozofie, Codrescu are un scris verosimil. Pur și simplu îl crezi pe cuvînt și te lași pe mîna lui, spunîndu-ți că America nu poate fi decît așa cum o înfățișează el. Citindu-l, trăiești cu senzația că cineva îți dă prilejul să privești pe gaura cheii
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
În fond, fiecare meserie cu riscurile ei: ca miner, se poate surpa o galerie, ca intelectual poți orbi, ca jurnalist te poți oricând trezi cu un proces sau chiar cu un glonț în cap, expediat de cine știe ce miliardar enervat pe scrisul tău. A vărsa lacrimi de crocodil de mila unor oameni care s-au oferit să meargă să lupte în Irak sau Afganistan trădează, în cel mai bun caz, o mentalitate de laș. S-a vorbit că unii dintre ei nu
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
perioadă, ca măturator de străzi), nerenunțând însă la scris: ziare și reviste clandestine, precum și opere literare apăreau în ediții de samizdat, din ce în ce mai numeroase și mai reușite din punct de vedere tehnic și grafic, deși erau copiate numai la mașina de scris. Prozele lui Ivan Klíma din această perioadă reflectă, pe de o parte, tracasantele experiențe cotidiene ale autorului însuși (de exemplu, volumul de povestiri Diminețile mele vesele, publicat în samizdat în 1978, sau romanul Dragoste și gunoaie, tot o ediție de
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
romanele sale mai recente (postdecembriste, s-ar putea spune) - În așteptarea întunericului, în așteptarea luminii -, în traducerea Izabelei Voinea, cu o prefață semnată de Daciana Branea. După părerea mea, pentru cititorii români, care și-au făcut o primă idee despre scrisul lui Ivan Klíma, ar fi binevenit să cunoască acum și ultimul său volum de povestiri, apărut la Editura Academia din Praga în 2004, intitulat Moje nebezpecné výlety, adică Excursiile mele primejdioase. De ce recomand cu atâta căldură ca din lungul șir
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
captivează imediat atenția cititorului. Tovarășul Masek, din voința partidului șeful rubricii internaționale a unei reviste de cultură, este un ziarist mediocru, obișnuit să înece orice problemă de ordin personal sau profesional în sticla de vodcă din sertarul mesei lui de scris. Curând după război o denunțase pe soția sa, unguroaică de origine. În toamna anului 1956, la izbucnirea Revoluției antisovietice din Ungaria, tovarășul Mașek scrie editoriale înverșunate împotriva "bandiților contrarevoluționari", iar după ce revolta este brutal reprimată de tancurile rusești, află consternat
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Țoiu 1 ianuarie 1968. Știu că mă repet, dar trebuie, pentru istoria literară... La miezul nopții, puțin după 12, intrând în anul cel nou, mă pomenesc cu un telefon de la Radu Tudoran. Și nici măcar nu eram prieteni... Ne știam din scris, - eu admirându-i proza, bărbată. }in minte că îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port la răsărit. Când cei doi amanți, locotenentul și ea, stau în pat, dimineața, după o noapte năpraznică de amor, și când
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
de ce; și că de aia mi-a și telefonat; că, de fapt, era primul telefon pe care îl dădea în anul acela; că el, prima zi din an, și-o petrece totdeauna singur, lucrând... Îl invidiam pentru disciplina lui, în scris. Mai cu seamă acum că mă anunțase telefonic că se și apucase de un nou roman... Leneșul din mine se înviorase subit. Am ieșit în balcon și am tras adânc în piept aerul primei nopți. 1968 mirosea bine. De câteva
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
Cel mult ți-ai fi putut spune că, de vreme ce continua să facă filozofie, o făcea sub forma orală a unei gîndiri spontane și intermitente, a cărei miză se consuma odată cu actul viu al desfășurării ei. Dragomir nu credea în virtuțile scrisului și în putința lui de a surprinde gîndirea unui om. Pentru el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
o făcea sub forma orală a unei gîndiri spontane și intermitente, a cărei miză se consuma odată cu actul viu al desfășurării ei. Dragomir nu credea în virtuțile scrisului și în putința lui de a surprinde gîndirea unui om. Pentru el, scrisul era forma inertă de consemnare a unor idei regizate, niște idei care, așezate în rînduri și ordonate în alineate, căpătau izul îmbălsămat a unor litere moarte. O gîndire moare din clipa în care te îngrijești să o așterni estetic în
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]