88,469 matches
-
Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din unghii, vrăjitoarele rîvneau să facă talismane./ Strălucea pumnalul de pe inima mea" (A șaptea scrisoare venețiană). Scenariul livresc se cumpănește astfel cu verva spontaneității cu tentă suprarealistă, mărturie a unei vitalități de fond ce "nu-și încape în piele"... Dar, ca o încununare a divorțului său de lume, pronunțat pe planul intelectului speculativ ce informează
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
ori numai deductibile din reflexul lor în neistovitul în resurse naturalism estetizat: "Cădea pe mozaic păcătosul de preț din mine,/ chipul tău de marionetă se-acoperea de alge ca un înecat,/ apos mi-era sufletul, iar spiritul, ierbos" (A patra scrisoare venețiană). Ori chiar în sentință drastică: "Pofte aveam trupelnice, dar suflet nu mai aveam deloc" (La Cesarina șIIȚ). Drept care autoarea își compune fără complexe identități trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau la lună,/ moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit, iar tu gondola
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau la lună,/ moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit, iar tu gondola mea necredincioasă și amăgitoare" (A cincea scrisoare venețiană). Firește, dezicerea de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu. Adică a tovarășilor cu „vastă capacitate intelectuală”. Ziarul „Ziua” a oferit de curând o nouă mostră din excepționala carieră de „foarte elocvent intelectual” a lui Vadim. Textul, o delațiune de proporții pantagruelești, este o scrisoare adresată de către poetul preferat al Elenei Ceaușescu șefului statului. Adică lui Pingelică, analfabetul care, prin șiretenie, crimă și intimidare, a preluat puterea în România. Ei bine, în fața acelui avorton al istoriei, Vadim se prosternează cu o grețoșenie inimaginabilă, lingând tălpile
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
i-au exclus pe inițiatorii acestuia și s-au topit apoi definitiv prin Spania, a constituit, în mod sigur, un avertisment serios în legătură cu orice nouă tentativă de același fel. Și, între timp, Bata Marianov s-a reprofilat: a trimis fulminante scrisori deschise, a executat fără milă Uniunea Artiștilor Plastici, a scris o carte cu ajutorul căreia a reușit perfect să-și îndepărteze prietenii, dar și să-și cîștige o mulțime de dușmani proaspeți și cu simțul răspunderii, și-a reafirmat viguros anticomunismul
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
unei locuințe omenești: „Un nuc tânăr - notează autorul în final - se ridicase prin acoperișul de șindrilă al unei șure înalte... E de la vreo nucă încolțită în pod” explică cel de alături. (Arta fiind Falsul bine plantat, bine întocmit). Într-o scrisoare, primită pe adresa redacției - nici nu ne cunoaștem - autorul își definește „romanul” ca pe... „o parabolă despre destinul culturii, dar și o imagine a virtualităților prozei românești”. Sunt prozatori care excelează în portretizarea eroilor, în descrieri de peisaje, de iarnă
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
pustnicului - artist pe vreme de ciumă. Ajuns la Dublin, pentru a vedea Performances, ultima piesă a celebrului autor Brian Friel în care juca, în engleză, Ion Caramitru, descopăr întîi o expoziție ce corespunde vizual spectacolului programat pentru seară. Expoziție consacrată Scrisorilor în școala olandeză. Pe pereți, discret luminate, tablouri, în special cu personaje feminine, care se concentrează toate în jurul motivului epistolar. Aici, prin efectul de acumulare, motivul, dincolo de geniul plastic al artiștilor, își revela puterea literară. Trecînd de la un tablou la
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
concentrează toate în jurul motivului epistolar. Aici, prin efectul de acumulare, motivul, dincolo de geniul plastic al artiștilor, își revela puterea literară. Trecînd de la un tablou la altul, ochiul devine progresiv sensibil la varietatea posturilor, la diferența motivărilor. Totul se joacă în jurul scrisorii pe care unii o citesc și alții o scriu, pe care unii o pecetluiesc la lumina lumînărilor, iar alții o descifrează în obscuritate. Unii se concentrează asupra actului de a scrie, și, absorbiți de pagină, se izolează, în timp ce alții, dimpotrivă
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
în obscuritate. Unii se concentrează asupra actului de a scrie, și, absorbiți de pagină, se izolează, în timp ce alții, dimpotrivă, se opresc din scris, pentru a-și imagina destinatarul, unii sunt singuri, alții sunt înconjurați de indiferența partenerilor insensibili la misterul scrisorii. Scrisorile nu sunt toate sentimentale și, ici sau colo, vedem negustori care scrutează atent detaliile, evident comerciale, ale misivei, sau soții grase care primesc informații familiale. Totul se joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
obscuritate. Unii se concentrează asupra actului de a scrie, și, absorbiți de pagină, se izolează, în timp ce alții, dimpotrivă, se opresc din scris, pentru a-și imagina destinatarul, unii sunt singuri, alții sunt înconjurați de indiferența partenerilor insensibili la misterul scrisorii. Scrisorile nu sunt toate sentimentale și, ici sau colo, vedem negustori care scrutează atent detaliile, evident comerciale, ale misivei, sau soții grase care primesc informații familiale. Totul se joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută între
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
primesc informații familiale. Totul se joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută între mîini, foaie ce, evident, capătă sensul unei legături cu celălalt, partenerul absent căruia mesajul îi e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie, în ezitări și ștersături, în hîrtia însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală, un adevărat arsenal azi dispărut. Suportul e concret și scrisul personal. Amprenta fiecăruia se recunoaște în caligrafie, în ezitări și ștersături, în hîrtia însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e o mărturisire indirectă a corpului, o dezvăluire a expeditorului în ce are el mai secret. Privesc, probabil, aceste tablouri reunite în jurul corespondenței cu o atenție specială pentru că în ele regăsesc propriu-mi gust desuet pentru scrisori, apeluri care se
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
însemnată. Dincolo de cuvinte, scrisoarea e o mărturisire indirectă a corpului, o dezvăluire a expeditorului în ce are el mai secret. Privesc, probabil, aceste tablouri reunite în jurul corespondenței cu o atenție specială pentru că în ele regăsesc propriu-mi gust desuet pentru scrisori, apeluri care se formulează și cer un timp pentru a-și atinge destinația. Scrisoarea e lentă, uneori ajungerea la țintă improbabilă, dar ea poartă însemnul unei prezențe fizice, a unei dorințe de a comunica. Unitatea expoziției provine și din faptul
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
în ce are el mai secret. Privesc, probabil, aceste tablouri reunite în jurul corespondenței cu o atenție specială pentru că în ele regăsesc propriu-mi gust desuet pentru scrisori, apeluri care se formulează și cer un timp pentru a-și atinge destinația. Scrisoarea e lentă, uneori ajungerea la țintă improbabilă, dar ea poartă însemnul unei prezențe fizice, a unei dorințe de a comunica. Unitatea expoziției provine și din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
prezențe fizice, a unei dorințe de a comunica. Unitatea expoziției provine și din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate într-un stil comun. Nu scrisoarea de-a lungul vremii și a lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
expoziției provine și din faptul că ea se rezumă la o epocă a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate într-un stil comun. Nu scrisoarea de-a lungul vremii și a lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau într-o berărie berlineză. Reîntors în camera de hotel
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau într-o berărie berlineză. Reîntors în camera de hotel, ciudată coincidență, citesc textul ultimului spectacol al lui Peter Brook: schimbul de scrisori între Cehov și Olga Knipper. El s-a transformat într-o piesă ce-mi amintește un vechi, foarte vechi spectacol de la Teatrul Bulandra, Dragă mincinosule, unde Jerôme Kittly restituia corespondența dintre Bernard Shaw și una dintre actrițele sale preferate. Teatru
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
vechi, foarte vechi spectacol de la Teatrul Bulandra, Dragă mincinosule, unde Jerôme Kittly restituia corespondența dintre Bernard Shaw și una dintre actrițele sale preferate. Teatru burghez. Teatru seducător unde spectatorul nu vede, ca într-o expoziție, actul scrisului ci aude conținutul scrisorii. Nu e oare puțin impudică această exploatare publică a unui dialog privat? Ea satisface perversitatea gustului pentru secretele de alcov și intrigile posterior dezvăluite, gust de „voyeur”. După-amiaza irlandeză îmi lasă un gust amar: de ce Brook face acest spectacol? Pentru
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
satisface perversitatea gustului pentru secretele de alcov și intrigile posterior dezvăluite, gust de „voyeur”. După-amiaza irlandeză îmi lasă un gust amar: de ce Brook face acest spectacol? Pentru a-i da un rol soției abandonate ce trebuie consolată? De ce? De ce? Emoția scrisorilor olandeze se convertește în decepție a scrisorilor cehoviene pe care în cîteva zile le voi vedea, jucate de Michel Piccoli et Natasha Parry, la Bouffes du Nord. Soarele apune, seara vine, ca în actul II din Livada cu vișini. Traversez
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
și intrigile posterior dezvăluite, gust de „voyeur”. După-amiaza irlandeză îmi lasă un gust amar: de ce Brook face acest spectacol? Pentru a-i da un rol soției abandonate ce trebuie consolată? De ce? De ce? Emoția scrisorilor olandeze se convertește în decepție a scrisorilor cehoviene pe care în cîteva zile le voi vedea, jucate de Michel Piccoli et Natasha Parry, la Bouffes du Nord. Soarele apune, seara vine, ca în actul II din Livada cu vișini. Traversez strada pentru a intra în Gate theatre
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
programul și descopăr interesul lui Brian Friel pentru Cehov: el i-a adaptat nuvele, tradus piese, pe scurt s-a recunoscut în el. Toată ziua aceasta irlandeză e făcută din coincidențe. Ca în Ulysse. Ea pare fi pusă sub semnul scrisorilor, căci Performances de Friel pleacă de la același motiv: scrisorile scrise de Leos Janacek Kamilei Stösslova, cu 27 de ani mai tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
el i-a adaptat nuvele, tradus piese, pe scurt s-a recunoscut în el. Toată ziua aceasta irlandeză e făcută din coincidențe. Ca în Ulysse. Ea pare fi pusă sub semnul scrisorilor, căci Performances de Friel pleacă de la același motiv: scrisorile scrise de Leos Janacek Kamilei Stösslova, cu 27 de ani mai tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o tînără doctorandă care îl „reînvie” pe Janacek pentru a
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
Ulysse. Ea pare fi pusă sub semnul scrisorilor, căci Performances de Friel pleacă de la același motiv: scrisorile scrise de Leos Janacek Kamilei Stösslova, cu 27 de ani mai tînără ca el. El își va subintitula ultimul său cuartet, capodopera testamentară, Scrisori intime. E ceea ce vrea să elucideze o tînără doctorandă care îl „reînvie” pe Janacek pentru a-l interoga: viața și pasiunea au determinat muzica genială? În fotoliu, așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine et Danube, revistă editată la Paris
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]