966 matches
-
amesteci În problemele lor personale. Pe mine mă interesează rezultatele muncii lor... dacă concluziile sînt mulțumitoare, cu atît mai bine. Întotdeauna v-am spus asta, nu-i așa Tashiro ? — Dar, oricum, am continuat eu oprindu-mi privirile asupra pisicilor de pe scrumieră, trebuie să recunoașteți că documentele erau secrete. Directorul a reacționat primul: — De ce? Pentru că așa este. Dacă ar fi fost niște documente oarecare, le-ați fi trimis prin poștă. TÎnărul fu imediat de acord cu mine. Am spus și eu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-ai zice după aparențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de țigări păreau să se miște și am constatat că ele conțineau larve de gîndaci. M-a tentat să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tocmai pentru că puteai călca În voie sub picioare grămada de resturi, iar automatelor nu aveai ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o masă rotundă acoperită cu vinilin argintiu și pe ea binecunoscuta scrumieră cu cele patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
inima-mi fu invadată de un sentiment de rușine, care se răspîndea Încet-Încet, precum o picătură de cerneală aruncată În apă. Devenisem bănuitor. Ia să revăd eu amănunțit tot ce-am văzut și cu o seară În urmă. Mai Întîi, scrumiera de pe masă. Din fericire, era curată și uscată, fără urme care să-i fi trădat folosirea recentă. Am tras adînc aer În piept. Camera mirosea ușor a cosmetice amestecate cu petrol lampant. Nici urmă de miros de țigară. Sub fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acum, ca și cînd aș fi descoperit cine știe ce noutate. Adevărul este Însă că am fost consternat cînd mi s-a scos În evidență ceea ce sărea În ochi oricui. M-am simțit umilit de parcă mi-ar fi turnat cineva conținutul unei scrumiere În cap. De ce?... Poate pentru că mi-am dat seama că mă intersectam undeva cu EL, cel pe care-l căutam. Afară, soarele strălucea tot mai puternic și ușa se colorase parcă În verde. Umbra mi se proiecta În paralel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît Îmi primisem deja restul, nu văd de c& aș mai fi stat pe-aici. Am oprit un taxi albastru Închis cu partea de sus galbenă. Ușa automată se Închise scîrțind, de parcă era pe-punctul de a se dezintegra. În scrumieră mai ardea Încă țigara pe care o lăsase pasagerul dinaintea mea. N-am prea știut la Început unde vreau să mă ducă și taximetristul Își smulse furios bereta de pe cap și o trînti pe scaunul de lîngă el. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai fi e atât de nebulos că nu poate fi explicat. Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l fac și că fost un lucru bun.” Apoi deodată „Doamne Dumnezeule, ce casă: nici o scrumieră, nicăieri!” Fără să mă mișc de pe canapea, ridicai scrumiera de pe etajera de lângă mine, pe care n-o vedea, și i-o dădui. Vorbirea îi era vioaie. Rostind cuvintele în legătură cu venirea ei în februarie la mine, avu un surâs nedecis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi explicat. Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l fac și că fost un lucru bun.” Apoi deodată „Doamne Dumnezeule, ce casă: nici o scrumieră, nicăieri!” Fără să mă mișc de pe canapea, ridicai scrumiera de pe etajera de lângă mine, pe care n-o vedea, și i-o dădui. Vorbirea îi era vioaie. Rostind cuvintele în legătură cu venirea ei în februarie la mine, avu un surâs nedecis în substanța lui, greu de descris, care împreună cu tonalitatea dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră pe dunga albă a prosopului - ar fi putut să-mi arunce o singură privire și ar fi știut ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
hohot de râs. De multe ori îmi vine să cred că puterea mea de a rezista mahmurelii californiene, se datorează, într-un fel, neputinței mele de a crede că mai sunt încă în viață. Lungit pe pat, cu telefonul, agenda, scrumiera și ceașca de cafea aranjate cât mai la îndemână pe perii burții, sunt absorbit de primul punct al afacerii: Caduta Massi... Ca toți ceilalți, și ca tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea face un târg? O, Doamne (pariez că ți-e mintea la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă convulsie eroică, am țâșnit din pat, carcasa lui m-a lovit în tibie, după care a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, Doamne (pariez că ți-e mintea la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă convulsie eroică, am țâșnit din pat, carcasa lui m-a lovit în tibie, după care a căzut ca o bombă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
supus unei uzuri. Și cârciumile nu sunt de nici un ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te lupți cu cineva și ura e reciprocă, îți dai seama ce plăcere poate fi pe gagică când descoperă că legea e de partea ei. Un judecător, cinci sute de polițiști și Brixton-ul de partea ei. În loc să dea cu o scrumieră în tine, dă cu tine-n pușcărie. — Doamne, aș... N-a fost vina ei. Legea e de partea ei în ce privește copiii. Ironia e, continuă Alec Llewellyn, descriind un opt din cap, că Andrew... nu e fiul meu. — De unde știi? — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mai mult. Braserie și salon de dans. M-am uitat înăuntru prin geamul de limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie și uscată, absorbită de praf și de scrumierele pline. Tot personalul și toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plăcea să mă pot exprima ca el, dar mi-am dat seama că e un amărât chiar din prima clipă. Am rămas în aceeași poziție relaxată, lăsându-mi inima să-și vadă netulburată de galopul ei. M-am uitat în scrumiera din fața mea, un morman răvășit, plin de scrum și de hoiturile strivite ale unei duzini de mucuri. Dublez suma. Am rostit cifra revizuită și am simțit fiorul dureros răsucindu-mi-se prin boașe. Și asta e doar un avans. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămâne. Va trebui să avem bătaia aia. Nu, vreau neapărat bătaia aia. Să văd ce pot face. Am continuat discuția noastră despre realism, în ogeacul lui Martin, stând la masa ovală plină cu cărți, asistați de sticla de whisky, pahare, scrumiere, unelte de scris. Martin bea și fumează din gros, sau poate că-i o chestie de moment. În general, a crescut în ochii mei. Găsesc însă că viața de om studios te trage în jos. Știi ceva: el se complace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știu de ce. Jucăm șah. Întotdeauna câștig. Sunt bun: șahul e singurul domeniu în care m-am realizat. Pe vremea tinereții mele jucam la repezeală pentru cinci lire prin cafenelele din Hampstead și localurile din Baywater... Îmi termin vinul. Ea golește scrumiera și închide ușa terasei. Totul e așa de civilizat. Apoi mergem la culcare, dar despre asta mai târziu. Mai întâi îl iau pe Shadow la o plimbare sub clar de lună. Aștept cu tot instrumentarul pentru curățat în mână, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
devin pornografice... Atmosfera sălii de proiecție din capul meu (foarte exclusivistă, doar pentru membri, dar cu un preț așa de mic la înscriere) se îmbâcsește și se umple de fum - toată dărăpănătura asta din capul meu cu scaunele ei desfundate, scrumierele pline și filmul zgomotos. Nimic nu se întâmplă. În fiecare noapte mor ca Desdemona printre multele perne. Primul lucru pe care l-am făcut ieri de dimineață a fost să încerc s-o uluiesc cu cât de sculată putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uscăciune de pe cerul gurii dispăru. Noimann Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]