2,019 matches
-
o să vedem și prelungiri. Astea-s baliverne, reia Bătrînul, notițele lor contra notițelor lui Roja, care i-au parvenit direct dintr-o sursă de încredere, un prieten care a fost acolo, absolut obiectiv. Adică și-o trăgeau pe la spate fără scrupule, dom’ Colonel, numai un orb nu și-ar fi dat seama, cu mențiunea că Securitatea a avut întotdeauna un ascendent asupra Castraveților, din cauză că Piticul le-a dat întotdeauna nas, i-a avantajat în contactele pe care le-au avut cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din zece, pentru a lăsa pămîntul să își revină. Mai presus de toate, a devenit un obicei ca oamenii bogați să ofere o zecime din veniturile lor celor săraci. Vei vedea că aceștia sînt oameni de afaceri fără prea multe scrupule, dar au o slăbiciune pentru cei necăjiți. Desigur, în multe cazuri se fac donații din motive personale, egoiste, cum ar fi cele făcute în public, cu scopuri publicitare. Dar nu tot ce facem în viață pornește oare din egoism? Nu
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
această tihnă, la această pace atît de mult dorită? Gîndește-te la campania electorală, la murdăriile inimaginabile care se vor vărsa în capul tău! Acum lumea ți se adresează cu "Excelența Voastră" și în curînd te vei "ciondăni" cu oameni fără scrupule, capabili să ucidă chiar, pentru a accede acolo unde în mod normal n-au ce căuta. Încerc să găsesc un răspuns și nimic nu mă mulțumește. Bolborosesc abia auzit: Și totuși viața durează cît timp ești util... Ce-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
felul tulburată, socoti că, pentru a-i reda pacea și a o aduce sub ascultarea puterii suverane, era necesar să-i asigure o bună guvernare. De aceea, puse în fruntea ei pe domnul Remirro de Orco, om crud și fără scrupule, căruia îi dădu puteri depline. Acesta, în scurt timp, făcu ordine și restabili unitatea provinciei, spre marea lui cinste. Pe urmă, de teamă ca această guvernare atît de autoritară să nu provoace ura supușilor săi, ducele socoti că ea nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o ocazie fericită favorizînd, uneori, una dintre părți; o conjunctură puternică ajută cealaltă parte contractantă, altă dată. Onestitatea și înțelepciunea lumii cer, deci, tuturor principilor să respecte cu religiozitate angajamentele dintr-un tratat și să le îndeplinească chiar cu unele scrupule, cu atît mai mult cu cît, prin alianțe, protecția este mai eficace și pentru popoarele lor. Toate războaiele, așadar, care nu vor avea alt scop decît alungarea uzurpatorilor, menținerea drepturilor legitime, garantarea libertății oamenilor, evitarea opresiunilor și a violențelor celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd este cel mai puternic. (Christina) 29 În această lume, nu putem să facem abstracție unii de alții. Uneori trebuie să ai încredere în cineva, dar adesea trebuie să te prefaci că ai încredere. (Christina) 30 Ele sînt venale (fără scrupule). (Christina) 31 Ce loc va dura atît, dacă e serios atacat fără să fie apărat? (Christina) Observația are valoare parțială, pentru că în finalul capitolului se pune accent și pe apărare. (N.ed.) 32 Toți principii de astăzi sînt ecleziastici. Toată Italia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
voi intra în amănuntele acestui story științifico-negustoresc reconstituit în parte de Kasser în volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, în mai toate limbile de circulație 56. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas, apoi personalitatea lui Varlaam (în ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule), mișcarea isihastă, tomos-ul de la Muntele Athos, sinoadele legate de controversa isihastă, disputa cu Akindin și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
față de noi înșine, de ceilalți și de lume în general. Nu mă gândesc doar la acei politicieni polemici, la managerii lacomi de bani și la sindicaliștii lacomi de putere, la oamenii de știință în căutarea celebrității și la medicii fără scrupule, la religioșii ipocriți. Mă gândesc la cotidian și la o interpretare egoistă a propriei autorealizări, care se poate manifesta în formele și modalitățile cele mai complexe în fiecare dintre noi. Autodeterminarea, conștiința de sine, descoperirea de sine, dezvoltarea și deplina
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în unica realitate care există pentru știință, nu există nici problemă, nici conștiință. Iar dacă din întâmplare un savant s-ar lăsa oprit din drum de scrupulele sale ceea ce de altfel nu se întâmplă niciodată, deoarece savantul se află în slujba științei -, alții o sută s-ar ridica, s-au ridicat deja pentru a prelua ștafeta. Căci tot ceea ce poate fi făcut de către știință trebuie făcut de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
primit pentru asta - trebuiau să fie leșuri și simți picături de sudoare pe gulerul cămășii. Ce soartă de rahat și asta a lui, Înjură În tăcere. Grozav moment găsise ca să se joace de-a hidalgii și cavalerii și de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de discuție, nu mai era mare lucru. — Colegul domniei tale din noaptea aceea - omul cu masca vorbea scriind În același timp, iar tonul lui neplăcut suna funest pentru cel căruia i se adresa - n-a părut să aibă tot atâtea scrupule. — Asta-i adevărat, recunoscu căpitanul. Chiar părea să se desfete. Mascatul se opri o clipă cu pana În sus, ca să-i acorde o scurtă privire ironică. — Ce om rău! Și domnia ta? — Eu nu mă bucur să omor. Pentru mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale inoportune i-ai favorizat pe dușmanii lui Dumnezeu și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez, cu cele mai oribile munci ale iadului; dar Înainte le vei plăti și aici, pe pământ, În trupul dumitale mortal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a mai fost decât o amintire, urmări funeste pentru interesele Spaniei. Acum, când anii au trecut, mă Întreb dacă n-ar fi fost mai bine ca Diego Alatriste să-i fi găurit pielea englezului În noaptea cea de pomină, În pofida scrupulelor lui și a bărbăției și devotamentului dovedite de blestematul de eretic. Dar cine ar fi crezut că lucrurile se vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
preferă tot mai mult variantele doi și trei, cu precizarea anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe fără scrupule pentru atragerea de investiții, capitaluri, întreprinderi, deci surse de avuție și de creare de locuri de muncă, fără să le preocupe o necesară raționalitate de ansamblu a dezvoltării teritoriului național. 5.1.3. Politicile industriale 5.1.3.1. Noțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a iluziilor fiecărei vieți". Astfel confesiunea criticului nu e prezumțios ori astuțios ruptă de context, riscant suspendată, ci introdusă cu pertinență în fluxul cultural, în atmosfera stimulativă a predecesorilor. Explicabil, standardul comportamental al lui Tudorel Urian îl formează civilitatea. Finețea, scrupulul obiectivității, cultivat cu o nuanță de resignare, ni-l reamintesc pe G.Dimisianu. O constantă politețe îl oprește pe critic de la accentele tăioase, îi interzice sarcasmele, pînă la a-l împiedica uneori de la formularea vreunei rezerve față de cîțiva autori cu
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de grup denotă o distanțare senin-amară, scutită de comple- zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
ar putea servi el în societate? Dacă ar avea acces la rezultate, companiile de asigurări ar putea probabil să le folosească pentru a se hotărî dacă asigură o persoană sau nu. S-ar deschide poate și calea unor firme fără scrupule care ar comercializa false leacuri anti-îmbătrânire și alte elixiruri de viață dubioase, încheie maxisciences.com.
Un test ADN care prezice durata vieţii stârneşte controverse () [Corola-journal/Journalistic/69960_a_71285]
-
asupra oprimatului. Nu, conștiința noastră a devenit mult prea meticuloasă pentru asta. Există încă tiranul și victima, dar între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre și, ceea ce e poate mai apreciat, să învingă rezistențele? Deci, toți, cu orice titlu, sub un pretext sau sub altul, ne adresăm statului. Îi spunem: Nu consider că există, între bucuriile și munca mea, o proporție care mă mulțumește
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
intelighenții apuseni se arată înclinați către o detașare de concretul istoric, de virtuțile și servituțile acestuia. Plonjează într-o cutezătoare gratuitate a meditației, reflex al siguranței mediului în cauză, bizuit pe o solidă, aproape fără discontinuități temelie a instituțiilor democratice. Scrupulul etic, fiind de la sine înțeles, e astfel trecut cu vederea ori relativizat cu nonșalanță. Problematizarea acestuia se produce în direcția unei speculații autarhice, nu în cea a unei confruntări cu stringențele apărării libertății de conștiință, așa cum s-a întîmplat în
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
Mihai și Hagi? Vodă. Două tipare, din care cel din urmă e mai rezistent, și mai actual, din unghiul fameliei care, la 1900, înghite familia. Ici-colo, Sion consemnează, cu satisfacție, "familie nouă", sau "nouă rădicătură", cernîndu-i, deci, pe venetici. Inutil scrupul istoric! Alteori, e și mai caustic: "rădicați de domnul M. Sturza din proști, neguțitori birnici a țării, Bulgari." O superioritate, romantică, a neamului pămîntean, cît ar fi el de slăbit, se simte printre rînduri. În povestea lui Boldur adie unda
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
documentat (și nu cu un set de proze scurte, pe care cu siguranță îl avea gata mai demult) e semnificativ. Fiindcă marchează granița dintre înzestrare, cu care-și permite să fie oricât de generos, și creație, de care, dintr-un scrupul demn de încredere, ține cu dinții. Prima iubire, literatura, nu suportă deadline-uri. Nu se lasă trimisă ultimativ către editori, așa, ca gazetăria către redacțiile revistelor. Nu-l zorește cu nici un chip. Oricât ar amâna-o, e bun amânată. Pentru onestul
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
de supraviețuire politică, cu orice preț. Cameleonea își asigura astfel încă o bună bucată de timp în care a continuat să troneze imperturbabil asupra culturii românești, reabilitînd pe unii dintre cei pe care se mîndrea a-i fi "nimicit" fără scrupule, precum Arghezi. La congresul al XII-lea a sărit cu promptitudine pentru a-l insulta pe Constantin Pârvulescu, care a avut nemaipomenita cutezanță de a-l fi înfruntat la scenă deschisă pe despot. În 1978, l-a rugat, pe un
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor... Iacă, numai interpuncția... Câți nu înțelerg că interpuncția e gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință... Dac-o fi să îmbătrânesc, știți cum să-mi ziceți ? Să-mi ziceți Moș Virgulă." Ca să explice funcțiile dialogice ale vocativului, de pildă, Gheorghe Doca citează și cunoscutele versuri din „Doină", o dată așa: „Ștefane, Măria Ta, / Tu la
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
puțin I. Scurtu) au „Cum străbăteau", cu referire la cânturi, desigur. Gheorghe Doca descoperă, în fine, că „S-a dus amorul..."este un poem din sfera celor care dezbat arta poetică la Eminescu - dar pentru asta se încurcă, inexplicabil, în scrupulele lui Maiorescu, acela care face din acest poem psihologie de despărțire. Dacă avea curiozitatea să vadă ce e la mijloc, autorul ar fi dat peste strofa următoare, pe care n-o mai citează, și care la Maiorescu este astfel: „Că
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]