4,690 matches
-
lovim puternic din palme; deodată / lumina se stinge și ușile se închid.// Pe pînza ca o batistă uriașă de doliu / apar maimuțe, lei, rinoceri, / admirăm piramidele grave/ și faraonii desgropați din tăceri.// După pauza de zece minute / vasul Titanic se scufundă în ocean / în timp ce orchestra adunată pe punte / suflă din alămuri cu mare élan" (De pe vremea filmului mut ).O copilărie încă neîncheiată în plan interior, dar înfrîntă de impactul dur cu viața, cu aspectul acesteia de hazard, de "roată a norocului
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
de trimișii Moscovei, care voiau să profite și să exploateze prestigiul său de scriitor și de tribun. Dar Malraux a întreținut o ambiguitate, era un mister al personalității care îi caracteriza și cărțile și care l-a ferit să se scufunde în hoardă. Cultiva, cum am spus, o tehnică a simulării, nefiind de găsit la un singur punct și pe plan politic refuzând să se identifice cu o extremă sau alta. Și în artă miza pe amestecul dintre real și legendă
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de cărți, cu teatrul sub țeastă de aici pînă la Marea Neagră: nerepatriat, călătorit pietriș stupid în zori dus pe totdeauna la care se adaugă și aniversări, comemorări, zile ale morții
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
cel al parabolelor zen. Numai că fără concizie, fără simplitate și - în definitiv - fără surpriză. Bătrânul Feofan stând la lungi palavre cu un copilandru pescar și întor-cându-i vorbele. De-a dreptul nefiresc: "Cum așa? Cum poți pescui apa?/ Foarte simplu. Scufunzi plasa goală în apă/și o scoți afară plină.../ Dar apa nu-i pește ca să-l pescuiesc,/ zise puștiul cu glas mustrător./ Crezi? Făcu bătrânul./ Cred, răspunse băiețelul./ Ascultă, zise Feofan, apa nu-i decât un pește mai mare/ plin
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
aici, ar fi că scriitura trebuie să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară văd
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme, sufletele corespondenților ajung să se deschidă și o devastatoare iubire
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul semnificațiilor), schema formei (folosită ca figurare
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul semnificațiilor), schema formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul (ca șir predeterminat de operații
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
Văzu în fața lui o apă, dar nu văzu că e mare și nu știa că e Dunărea. Nu opri; își spuse că n-are timp să zăbovească. Trecu malul, și mașina începu să se umple cu apă și să se scufunde. Împrejur totul era alb - mașina era înfășurată în dâre de lapte. Pe Duminică albul acela îl ameți și la început îl înspăimântă. Apoi îl bucură, el își spuse că a găsit locul acela unde totul era neadevărat și reparabil - nu
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
și spuse liniștit cuiva că gata, să oprească jocul, ajunge. Duminică începu să întoarcă deznădăjduit volanul spre dreapta, spre ceva care, credea el, ar fi putut fi luat de la început și alcătuit așa cum ar fi trebuit să fie. Mașina se scufunda mereu. Ei crezuseră că ocrotiți de oamenii și înlesnirile vremii lor se pot juca oricât și oricum. Adina Gheorghe și Duminică." Impactul primelor povestiri ale lui Nicolae Velea, scrise și publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
al anului". Remarcabil dar de observație la un preadolescent de unsprezece ani! Am rătăcit, în schimb, aproape numaidecât după primire, o teză la limba latină la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin și imperturbabil. Generații de elevi ai săi, ajunși pe posturi însemnate, lăcrimau, amintindu-și-l. (Se făcea rar operații pe ochi.) Salarizarea - vai, capitolul nu poate fi
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
începe de fiecare dată altceva, a avea la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru a-l pipăi, simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
reușit să fiu poetul pe care-l visam în adolescență. Lecturile îmi potoleau scîrba asta crîncenă de mine... Sînt un amator încăpățînat. Aș citi trei sute de ani" D.P.: V-a salvat cititul? E.B.: Cititul, cred, rămîne pînă la moarte... Mă scufund în el... Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei... Cu cele preferate dorm în pat... Le mîngîi prin somn... Rafturile bibliotecilor din toate camerele gem de volumele aranjate pe cîte trei rînduri... Numai și răsfoindu-le, simt
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
jurnalului, îl cam culpabilizează pe diarist, pentru sinceritățile lui neavenite. Dar - se apără el - ce scriitor mai e acela pentru care unele subiecte sunt tabú? Și, dacă ne autocenzurăm trecutul, cum să ne mai scriem biografia? Procedând în acest fel, scufundându-se în apele fiecărei vârste, cu setul specific de experiențe, diaristul reușește să smulgă regimului politic trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o lumină difuză. Leitmotivul filmului îl reprezintă muzica soporifică, "glamorous", din anii '40 a lui Ary Barroso, care se acordă minunat cu strălucirea alămurilor unei orchestre și a music hall-urilor selecte. Îți susură în ureche, îți deschide porțile visului
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
profundă a omului. A structurii sale. În plus, oratoria bună nu admite stereotipii. Fapt de care este suprasaturată limba actuală, agresată și umilită. Toate acestea conduc subtil la ceea ce putem numi deja falsul existențial. Una din realitățile în care ne scufundăm tot mai mult, eliminînd frontierele fabulatorului. Noțiunea aceasta ascunde, de fapt, o infirmitate nativă: a nu ști să trăiești singur sau/și în orice sistem social. Mergînd mai departe, a nu te cunoaște pe tine însuți și, mai ales, a
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
Un poem precum întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului, probabil premeditate. însă tonul se susține: "Intram ca prin oglinzi virgine/ Goală în gol/ Dar umbra-mi rămânea pe ape/ Și nu puteam să mă scufund/ Decât până la pleoape/ Și nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
niciodată preocupat să las în urma mea o impresie încântătoare, să farmec sau să amăgesc pe cineva." (p. 31) Nici măcar această atitudine cool nu l-a salvat însă pe personaj de la blazare, iar sfârșitul inevitabil a fost ruperea relației. Personajul se scufundă fără speranță, totul pare să concure la prăbușirea sa. Fragilizat de faptul că facturile neplătite se adună, iar șefii săi îl sar mereu când vine vorba de avansări, Matei trăiește o nouă depresie când își vede bucătăria invadată de dizgrațioșii
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
se afla, la fel ca Victor Ciutacu, în SUA. El făcea un intership la un ziar local din Albany, statul New York. Într-o zi, 21 de oameni au murit înecați în Lake George, după ce un vas de agrement s-a scufundat. Dan Tapalgă spune că se aștepta, ca și la noi, să vadă poze cu morți, lacrimi și căutarea și demonizarea celui vinovat. Nu s-a întâmplat așa.
Cum văd Ciutacu și Tapalagă presa americană, după cazul Sergiu Nicolaescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80414_a_81739]
-
Despre înțelepciune, speranță, libertate în sine și... hipopotami: "A doua poveste care mi s-a întipărit în minte e cea cu hipopotamul din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
Situații de Urgență (ISU) Vaslui, trupul băiatului a fost găsit pe fundul lacului de la Gârceni, la o adâncime de trei metri și jumătate, la peste o sută de metri de mal, în zona indicată de către copiii care l-au văzut scufundându-se, infromează Mediafax. Scafandrii au dus cadavrul băiatului cu barca până la mal, de unde a fost preluat de Serviciul de Medicină Legală Vaslui, pentru efectuarea necropsiei. Băiatul de 13 ani s-a înecat, luni după-amiază, când înota în barajul de la Gârceni
Copil, înecat într-un baraj din judeţul Vaslui by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77337_a_78662]
-
în timp ce se afla cu vacile la păscut. Cu mai multe pet-uri legate în jurul brâului cu speranța că va fi ținut la suprafață, băiatul s-a depărtat la aproximativ o sută de metri de mal, moment în care s-a scufundat, fără a mai ieși la suprafață. Ceilalți copii aflați pe mal au fugit imediat în sat și au anunțat pe tatăl unuia dintre aceștia, bărbatul sunând la numărul de urgență 112 pentru a solicita sprijinul pompierilor. ISU Vaslui a trimis
Copil, înecat într-un baraj din judeţul Vaslui by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77337_a_78662]
-
ai noștri, în multe momente importante ale acestei școli de yoga. Am ales să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacții materiale, din dorința de a evolua spiritual și de a deveni focare de lumină divină întro lume scufundată în întunericul unei epoci a ignoranței și confuziei (Kali Yuga). Am rezistat în condiții vitrege în așezămintele școlii noastre de yoga, îndurând lipsuri și privațiuni de tot felul, însuflețiți doar de promisiunea unei realizări spirituale excepționale, care pentru mulți dintre
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
creatori de teatru. În care aburii suferinței creează un sfumato pentru lumea ficțiunilor. Umbrele felliene cutreieră scena în voie. Mașina de bătut bate singură. Mecanismul machetei funcționează nestingherit de nimeni. "Să te odihnești de tine însuți." Odihna foetusului. Să te scufunzi în apa placentară. Protecție. Regăsire... "odihna, ca o tăcere intensă...tăcere de început sau de sfîrșit de lume..." Naștere și abis. "Cum să te arunci în odihnă fără să te îneci"... Fiecare cameră dintr-un bloc, dintr-o casă, de pe
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]