676 matches
-
și postfață G. Gheorghiță, 1979. Traduceri: H. Ibsen, Peer Gynt, București, 1925, Casa cu păpuși (Nora), pref. Vera Călin, București, 1957, Pretendenții coroanei (Os domnesc), București, 1958; Carmen Sylva, Poezii, București, cu desene de Rodica Maniu, 1936; Gerhart Hauptmann, Clopotul scufundat, București, 1939; A.S. Pușkin, Basme, București, 1953; Katona József, Bánk Bán, București, 1953; Balade populare ruse, pref. Fl. Caloianu, București, 1954; Molière, Nechibzuitul sau Boroboațele, în Molière, Opere, I, București, 1955; M.I. Lermontov, Cântecul despre țarul Ivan Vasilievici, despre tânărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
afecta viabilitatea embrionului. Tratamentele termice se bazează pe termosensibilitatea diferită a seminței și a miceliului ciupercii. Astfel, tratamentul cariopselor de grâu și orz pentru Ustilago tritici și U. nuda, se realizează în trei faze: în prima fază cariopsele se mențin scufundate în apă caldă la 28-30oC timp de trei ore, apoi se trec în apă caldă la temperatura de 51-52oC timp de 10 minute. în faza a treia se mențin în apă rece 2-3 minute, după care se usucă (Rădulescu și
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
al imaginii: "a vegheat ca un diamant în falduri beznelor,/ umbre l-au înfășurat, gol și sfânt, pe el unul, pe el singurul". Lumină însă nu e ca să pună ceva în vedere; nimic nu se expune vizibilului în acest decor scufundat, retras înlăuntrul simțirii. Ceea ce sclipește și își răsfrânge lumina este un început de rostire, ivirea originară a semnificabilului ce strălucește "ca un diamant". Imagine pură și totuși filtrată, învelită în ceea ce este fără imagine, precum lumina înfășurată în umbrele care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aleea/ De ulmi primăvăratici pe piatra ce așteaptă/ În umbră, clipa albă"1. Versurile concentrează temele majore ale poeziei lui Ion Pillat: timpul în declin al înserării, jocul umbrei și al luminii, privirea ce descoperă un alt peisaj în orizontul scufundat al sufletului. Ca și în alte cazuri discutate până acum, întunecarea perspectivei mundane corespunde închiderii orizontului exteriorității. Privirea se întoarce în sine, coboară în adâncul în care "ochiul luminii" poate scruta evanescentele alcătuiri. Ceea ce scapă privirii obișnuite cu spectacolul contingenței
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo se coboară prin trupul transparent în nelumea începutului, în "eternul timp interior" sau în "adâncul vast cât lumea" scăldat "în lumina-naltă a marelui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei apariții redefinește centrul de iradiere, răscrucea luminoasă în care imaginea se profilează "pe miezul frumuseții și-n inima luminii"55. Poetica fenomenologică a imaginii urmează itineranța spre ființa profundă, atingând mai întâi potențele generale ale chipului nostru dumnezeiesc, emblema scufundată a "omului interior" (homo absconditus), și apoi "centrul său inefabil și incognoscibil", nucleul ontic și adevărata inimă de taină (cor absconditum)56. Or aici ceea ce arată lumina nu se pune în lumină, dar nici nu se ascunde în faldurile nepătrunse
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suspendată..." 9. Un interspațiu, un peisaj - sau un pasaj - între oglinzi, imaginea pare în suspensie; ea urcă la înălțimea arătării purtată de o lumină nevăzută. Iar ceea ce se pune în vedere taie vederea, o despică revelator, o interzice în imaginea scufundată, ținută în vedere atât timp cât lumina o susține, în suspensia interioară a unui invizibil răsărit: "Atâta lumină îți taie vederea/ până când îți pui geana/ pe o rază de soare!.../ Dar are aceasta vreun înțeles?"10 Are vreun sens această imagine pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
i se arată de la început. Prefața inaparentului (Alexandru Miran) Scenariul imagistic configurat în Dulce așteptare de Al. Miran 38 nu se propune numai drept un tablou al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe". Din perspectiva închisă a unei imposibile vederi, totul e încă posibil, exterioritatea există
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
etc) numite termocarst. Un peisaj împădurit afectat de subsidența permafrostului dezghețat prezintă un aspect haotic, cu arborii aplecați în toate direcțiile, motiv pentru care sunt uneori numite drunken forests. Subsidența are și unele efecte indirecte asupra vegetației. Alternanța acestor spații scufundate (în care se acumulează umezeală și nivelul piezometric se apropie foarte mult de suprafață) cu spațiile mai înalte (care devin mai bine drenate, mai uscate) determină adaptarea unor noi specii de plante la aceste noi condiții. În unele locuri se
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
întreaga suprafață a frunzelor se brunifică. În condiții de temperatură scăzută (+10, +15șC) și umiditate ridicată se brunifică codițele frunzelor și chiar vârfurile lăstarilor împreună cu toate frunzele superioare. Tuberculii atacați au pe suprafața lor zone brune cenușii, cu țesuturile puțin scufundate. În timp, pe suprafața zonei brune se observă cum progresează spre centru o colorație cenușie-difuză. Secțiunile atacate ținute în mediu umed și la temperatură de 20-25șC se acoperă rapid cu un puf alcătuit din miceliul ciupercii (fig. 52). Transmitere-răspândire. Transmiterea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
cunosc ca fiind înregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recoltă în S.U.A., 75 % în Caucaz și chiar 43-100 %, în Extremul Orient. Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene, frunze, tulpini și boabe. Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze aparute mai târziu se formează pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evoluează în pete galbene apoi brune, brune negricioase (fig. 76). Din țesuturile atacate pe vreme umedă
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
al tomatelor Botrytis cinerea Boala apare în culturile de tomate protejate și în câmp, numai în condiții de luminozitate scăzută, temperatură scăzută și umiditate mare. Simptome. Ciuperca atacă frunzele, cozile acestora, tulpinile și fructele. La baza tulpinilor apar zone ușor scufundate, eliptice, de culoare brună, ce se acoperă cu un miceliu cenușiu, ce dă culoarea brun-cenușie zonei distruse. În cazul unui atac puternic, zona atacată devine inelară și planta moare. Florile atacate putrezesc, se acoperă cu miceliu și cad înainte de vreme
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
se rup, frunzele prezentând perforații (fig. 107). În condiții de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veștejirea și uscarea frunzelor ceea ce duce la desfrunzirea înainte de vreme și oprirea din creștere a fructelor, ce nu se maturează. Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături și cu zonalități concentrice. Transmitere-răspândire. Răspândirea ciupercii de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul, se face prin intermediul sporilor duși de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35șC și umiditatea atmosferică
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
albicioase în zona centrală, cu mici puncte negre și cu o margine brună ce le separă de zona sănătoasă a frunzei. Frunzele atacate se usucă înainte de vreme lăsând tulpinile florifere golașe. Acestea pot prezenta și ele pete alungite, brune ușor scufundate, cu o multitudine de puncte mici negre. În condiții optime de dezvoltare, ciuperca poate produce pete brune chiar și pe semințele din inflorescențe. Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândește în cursul vegetației prin sporii duși de vânt și apa de ploaie. De la
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
lipsa oricăror urme sau a semnalelor SOS. Unii cred că în spatele disparițiilor se află Comandamentul Nord-American de apărare aerospațială în acțiunea de păstrare a secretului existenței unei baze ce folosește tehnologie ultrasecretă. Se presupune că Triunghiul Bermudelor este corespondentul rămășițelor scufundate ale Atlantidei. Sub aceste ruine ar exista cristale ce emit energii care dereglează navigația. Un prim eveniment s-a pertecut în iarna anului 1945. În timpul unei misiuni de rutină, cinci bombardiere americane au dispărut fără urme. Lista disparițiilor ulterioare este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
începuturilor agriculturii. Se cunosc destul de puțin practicile religioase ale vânătorilor care au urmărit turmele de reni în nordul Europei, în depozitul de nămol al unei ape stătătoare din Stellmoor, lângă Hamburg, A. Rust a găsit resturile a doisprezece reni întregi, scufundați, cu pietre în pântece sau în cușca toracică. Rust și alți autori au interpretat acest fapt ca ofrandă de jertfire a primului vânat adusă unei divinități, probabil Stăpânului Animalelor. Dar H. Pohlhausen a amintit că eschimoșii își conservă proviziile de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sala de mese de la Elysée avem o secvență sincronică a mediasferei noastre europene, și pe străzile Budapestei, una diacronică. În termeni cantitativi, Gutenberg nu încetează să adîncească prăpastia în favoarea sa. Fiecare știe că audiovizualul este un iceberg ale cărui părți scufundate constituie baza scrierilor, scenariilor, script-urilor, comentariilor pieselor etc.; că avem nevoie de literatură ca să ne hrănim producția de imagine; că vedeta de pe micul ecran, care ne vorbește despre actualitate în fiecare seară, cu emoție și vibrație, citește în realitate cuvintele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
10 septembrie 1919 cu 500 de pasageri la bord, între localitățile Havana și Las Villas. După naufragiu proprietara vasului, compania Pinillos, a cerut firmei Lloyd's plata asigurării. Lloyd's conform uzanțelor, a solicitat companiei Pinillos o "mostră" din corabia scufundată, în cazul inexistenței acesteia proprietarii urmând să primească asigurarea după trecerea a... 99 de ani de la dispariția navei! Se spune că " Valbanera" era al treilea vas pierdut de compania Pinillos în mai puțin de 3 ani, fochistul Juan Lopez debarcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să se opună cumva regimului acestuia pe care el îl echivala cu însuși răul, n-avea nici o justificare nici față de sine însuși, nici față de ceilalți, pe care-i prețuia, față de mama, față de Monica, față de Vlad, față de Stelian, dacă va rămâne scufundat, captiv în mlaștina asta insuportabilă, în lașitatea asta, în frica asta... Ce trăia el nu era viață, ci temniță. Trebuia să încerce să iasă din temniță, trebuia să lupte. În oraș se vorbea că în pădurile din lunca Dunării s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Prefață La apariția primei cărți memorialistice a lui Valeriu Cristea, scriam în Orizont: „Poate nu mi se va lua în nume de rău dacă, scriind despre Bagaje pentru paradis (Cartea Românească, 1988) o voi pune în relație cu propriumi Clopotul scufundat. N-am putut, la lectură, să nu fac legătura pentru că mi s-a părut uimitor cât de fundamental diferite sunt două cărți între care există asemănări atât de mari. Asemănări mai cu seamă între autorii deveniți personaje: amândoi provenim dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
multă bunăvoință - ca să mai putem și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate dobândi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vieții, memorialistul a simțit răsfrângându-se în sine lumina maternă. Ca atare, cartea se compune din alternarea a doi timpi: timpul avertizării împotriva morții, al înfiorării în fața ei, și timpul originar al maternității, reflectat în momentele privilegiate ale vieții. Clopotul scufundat are caracter romanesc măcar prin aceea că este locul căutării unui sens. În După-amiaza de sâmbătă sensul a fost dat din capul locului, căci el se confundă cu această anima a zâmbetului matern. Sensul i-a fost dat cărții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine în adânc). Când ne asiguram că totu-i în ordine, ne urcam în căruță și veneam acasă. În cele 3-4 săptămâni cât stătea inul și cânepa în baltă la topit, noi mergeam din când în când, să vedem dacă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
puteam crede că ea va deveni o componentă principală a legăturii Marea Nordului-Marea Neagră, structurând în diagonală întreg spațiul european, deoarece marile șantiere germane ale deceniului 1980 erau finalizate iar conexiunea Rin-Dunăre devenise operațională. Războiul iugoslav, podurile bombardate și vapoarele scufundate au făcut-o însă impracticabilă vreme de peste 15 ani. Cu toată această criză geopolitică ce afecta atunci întreaga Europă produsele occidentale au invadat rapid piețele estice, spre beneficiul aproape exclusiv al statelor occidentale. Fără îndoială că, pe parcursul primului deceniu, cele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]