3,463 matches
-
prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți, ci pentru că altfel nu ne putem situa: fără o astfel de confirmare în ecou
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi faptului acesta, de genul „literar“ abordat. Pe termen lung, cel mai defavorizat este romanul, proza. Cine mai ține minte numele autorului care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau mai la o parte și spărgeau și ei semințe și o făceau normal, fiindcă aveau toți dinții în gură, scuipându-le delicat în palma
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau mai la o parte și spărgeau și ei semințe și o făceau normal, fiindcă aveau toți dinții în gură, scuipându-le delicat în palma îndoită în chip de cornet, - nu ca ceilalți, în pumn. Amândoi, și popa, și dascălul, aveau ochii la fel, albaștri; dar un albastru ceva mai deschis decât al restului de lipoveni. Pentru că e normal să fii
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
dar o face el mai întîi. Un loc nicicum, cenușiu, în care cei patru copii - interpretați remarcabil - împrumută tot de la părinții lor. Pantofii cu tonul scandalurilor, nevoia continuă de a călca pe cap pe cineva, de a mînca, de a scuipa, de a răni. O punere în pagină, vizual vorbind, cu miză ce-i aparține scenografului Victor Grușevan. Tulburător este cum această autoare, născută la Belgrad, în 1970, care a trăit în plin epoca Milosevic, care s-a opus continuu și
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
dacă acesta nu s-ar lepăda de el în mai multe rânduri. La botezul fetiței lui Horia, Victoria (numele sună ironic, în context), scaunele invitaților sunt goale. Altfel spus, comunitatea s-a grăbit să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul Mariei se va strânge tot satul; dar înainte, când fiii săi erau omorâți de Ică, iar ea, alungată din sat, mai nimeni nu era de văzut prin preajmă. Nici aceste aspecte ori elemente de contrast
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Să știi că putem renunța În acest moment! Precizez că nu ne vom căsători, suntem rude de sânge iar eu ca viitor secretar de partid, știu ce risc! A căzut cerul pe mine, am vrut să l bat, să-l scuip, să-i spun mamei, să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Ochii mei aruncau scântei și lacrimi mari curgeau rânduri-rânduri pe obrajii roșii-roșii de ciudă și umilință. M-am liniștit și ușor-ușor am analizat cele spuse, am căutat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o să se poată abține. Trec pe-aici tot felul de necunoscuți, întocmai ca și dumneata, și toți sunt înfometați, dar de fiecare dată când sună clopoțelul îmi spun: „Poate că e el“. Și dacă ar veni? întrebă Charlot. —L-aș scuipa în față, răspunse fata, iar el remarcă linia frumoasă a gurii ei, forma pe care o aveau și buzele lui Janvier. Ăsta ar fi primul lucru pe care l-aș face... El răspunse privindu-i buzele: — Și totuși e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Chavel, răspunse bărbatul nesigur. Ea coborî scările și traversă holul. —Mă gândeam eu că ai să vii... până la urmă. El îi întinse mâna, ca și cum ar fi vrut să facă un gest de politețe. —Stimată doamnă... spuse el și ea îl scuipă drept în față. Așteptase luni de zile să facă gestul ăsta, iar acum, că-l făcuse, izbucni în plâns ca un copil la sfârșitul unei petreceri. —Și acum de ce nu pleci? întrebă Charlot. Omul care-și spusese Chavel își ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ai văzut cumva în rolul lui Pierre Louchard? — Nu. — Un rol măreț. Eram un roué bețiv și de nimic, un curtezan de cea mai joasă speță. Dar ce mă mai iubeau femeile! Am primit atâtea invitații din partea lor... — Te-a scuipat în obraz. —Mie-mi spui cum e cu chestia asta, prietene?! A fost un moment superb, unul dintre cele mai grandioase pe care le-am trăit în viața mea. Atâta autenticitate nu se poate realiza niciodată pe scenă. Și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de nenumărate ori și n-am putut sări peste partea cu iertarea chiar de fiecare dată, pentru că mama ar fi observat. —Mai bine să umble sub cerul liber decât să fie împușcat. —Știu și eu? Poate... Depinde... Când l-am scuipat în obraz... Fata se opri, iar Charlot își aminti limpede de actorul tolănit în pat fălindu-se cu gestul său. Gândul ăsta o s-o macine, își spuse Charlot. Vedea cu groază cum un om atât de prefăcut poate pune stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot. —A murit anul trecut, răspunse tânărul preot mergând cu pași mari. S-a udat la picioare, adăugă el grav. Nici nu vă-nchipuiți câți preoți de țară mor din cauza asta. Face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
rolul lui Chavel, ai pierdut din vedere două lucruri, spuse Charlot. — Cred că e un rol care mi-a reușit destul de bine. Dacă ai de gând să devii Chavel, n-o să poți rămâne aici, decât dacă accepți să mai fii scuipat în obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din zeci de motive, capacitatea de mobilizare a străzii s-a diminuat treptat. Structura societății s-a modificat radical, obiceiurile de consum, la fel. Din acest motiv, asistăm azi la răscoale televizate regizate ridicol, anemice, caricaturale, iar Badea și Ciutacu scuipă în capul poporului muncitor că doarme în papuci în loc să facă revoluție, mineriade, lovituri de stat ca să răstoarne dictatura băsesciană. Mineriadele, nemafiind posibile, trebuie inventate. Opoziția și regizorii ei de la TV au supralicitat astăzi, de 15 iunie, în registru simbolic, protestul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cam turbulent“, recunoscându-i totuși „o mică competență“ în finanțe. După trei zile, președintele României îi cere maleficului iertare că n-a auzit telefonul, îl întreabă de rezultate și se amuză copios împreună. N-avea, încă, de unde să știe ce scuipase gura lui Vântu în urmă cu câteva zile, cum îl făcuse „catastrofă“ după dezbaterea cu Traian Băsescu și cum îi explica lui Stelian Tănase, care se oferea să-l antreneze gratis pe candidatul PSD, că Geoană a luat „m... cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nepermis ștacheta. Moderatorii nu mai au curiozități, nu mai întreabă, nu vor să afle. În schimb acuză, explică, dau sfaturi, exagerează, dramatizează, se isterizează. Se pricep la toate și la nimic, își elimină pe sticlă propriile frustrări și toxine politice, scuipă și fluieră ca la meci. Mai îngrozitoare e siguranța cu care se pronunță pe orice subiect, fără teamă de propria impostură sau de ridicol. Oamenii care nu se îndoiesc niciodată de ei sunt proști, foarte proști sau, cu îngăduință, ticăloși
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
jurnaliști. Nicăieri nu veți vedea atâția gazetari, păreriști și opinaci la televizor, vorbind între ei, ca să explice ceea ce nici ei nu înțeleg, de cele mai multe ori: lumea din jurul lor. Când n-ai argumente, urli, dai din mâini, gesticulezi artistic din sprâncene, scuipi flăcări pe ochi și dai cu invitatul de pământ ca să mai ridici un punct audiența. Jurnalistul maimuță câștigă teren și face pui vii. Un semnal de alarmă bine argumentat pe tema discursului jurnalistic a tras în urmă cu vreo două
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
singur. Din când în când, sunt și politicieni care mai fac un pas sau doi împreună cu interesul public și atunci trebuie încurajați. Interesul întregii societăți constă în asanarea societății de gunoaie, că au ajuns să ne conducă sau să ne scuipe în cap și să dea lecții de moralitate, de cinste, de bune maniere... Să-l auzi pe Patriciu dând lecții de conducere a statului după ce îl fură bine de tot... ridicol, dar, dacă nu e unde e Vântu... La moartea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ca femeia din fereastră, cu disprețul lor față de viața intimă în momente tragice, televiziunile au transformat România într-un fel de spital de alienați și isterici. Spațiul public s-a comprimat într-un țipăt strident, într-un lătrat ruginit, obositor. Scuipați apa de mort din care se adapă ratingul televiziunilor și coborâți între vii. Și veți vedea că acolo, între vii, sunteți și voi. Numai astăzi încercați o clipă să vă gândiți: eu cum sunt? Altfel? Oare? Total diferit de ceilalți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vă rog ceva? — Sigur. Că până acum nu m-ați rugat nimic, încearcă Anghel o ironie ieftină. — Puteți să mă primiți luni în audiență? — Cu cea mai mare plăcere, crede Anghel că partida a a luat sfârșit. De ce? — Ca să te scuip în gură, îi spune calm obiectivul. Dacă nu vin, înseamnă c-am murit. Lionel îi aruncă în față biletul, voucherul, banii și foaia cu antet. Se ridică de pe saltea și urlă: — Ieși afară! — Pardon? se miră Anghel, adunând cu grijă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
A încercat și cu mine, dar nu i-a mers. Păcat de el, era un client serios. Conștiința mea e curată ca vodca. Părerea lui Didier Domnul Lionel a fost un băiat salon. Nu dădea bacșișuri mari, dar nici nu scuipa pe jos. Nu l am văzut niciodată beat mangă sau căzând sub masă. Era normal să mă ofer voluntar să-i duc ultima cuminecătură, chiar și sub formă de tort. Eu m-am și rugat la biserică pentru el. Deși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ziua care începe este pregătită atent de conducătorii oștirilor dușmane ție, care au început să îți intuiască intențiile, parcursul și strategia de abordare a purificării dragostei tale, de jur împrejurul tău ținutul a fost împrejmuit cu un cerc de șopârle-tegu-negre, care îți scuipă înainte și saliva o mușcătură lor se face un lanț care te leagă de glezne, picioarele tale se corodează, mușcăturile șopârlelor-tegu-negre îți rup din vederea ageră, cozile lor îți biciuiesc cu piei ude spinarea, e o zi grea. nu poți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ducă vestea-n lume. Iac-așa. Securea-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme de povestit. Unde-s copiii? SMARANDA: În casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă, fugi în podul șurii și adă blăstămurile părințești ragila și pieptenii de tras câlți. Că de mult nu le-am mai folosit. Eu intru înăuntru cu oaspetele ista ales. Cată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]