6,083 matches
-
să scape cutia în încercarea de-a ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a băgat-o pe mânecă. Vede înaintea ochilor scurta lui viață derulându-se în pas alergător. După funera l i i f e r i c i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să fac afaceri cu morții vii. Lionel scoate banii de sub saltea. Pune deoparte suma retrasă de la bancă. Împarte restul bancnotelor pe principiul: una ție, una mie. Una peste alta, fiecare se alege cu câte 287 633 de euro. Esmé se scoală să plece. Împachetează florile în scadențarul pe care-l desprinde de deasupra oglinzii. — Pot să iau și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
constituia o excepție, firește!); reprezenta cu succes România În seminarii internaționale (vorbind bine, patru limbi). Și totuși, spre finele vieții, l-am surprins, o dată, Într-o postură ...atipică: eram la Zorleni, lîngă BÎrlad, și la un moment dat s-a sculat de la masă și...a intrat Într-o horă moldovenească Îndrăcită. M-am frecat zadarnic, la ochi: tot el era! S-a vorbit, la un moment dat, Într-unul dintre referate, despre necesitatea aflării exacte a locului În care s-a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care fata Îl suporta În cadrul propriei familii: „... când a aflat că eu ieșeam noaptea din casă și când au aflat că eu nu mai sunt virgină... a fost o tragedie pentru ei. și toată ziua, mă trezea dimineața, Îmi spunea: «Scoală-te, curvo!»‚ «Ce faci, curvo?»... și Îmi spuneau fel de fel de lucruri precum că le-aș face, lucruri care erau total neadevărate... spuneau că sunt curva lui... la 17 ani mi-am pierdut virginitatea... cam așa că acuma am 19
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
În toate felurile. Dar Între timp... ei... când a aflat că eu ieșeam noaptea din casă și când au aflat că eu nu mai sunt virgină... a fost o tragedie pentru ei. și toată ziua, mă trezea dimineața, Îmi spunea: „Scoală-te, curvo!“‚ „Ce faci, curvo?”... și Îmi spuneau fel de fel de lucruri precum că le-aș face, lucruri care erau total neadevărate pentru că eu aveam doar un prieten, atâta, cu care eram deja de un an și ceva, și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sfătui, se întorc spre copil.) PRIMA URSITOARE: Știi tu ce-ai cerut, ori ba? A DOUA URSITOARE: Dar ți-om face voia ta. A TREIA URSITOARE: Ce-ai dorit, se va-ntâmpla! PRIMA URSITOARE (spre copil): Teiul, când o să te scoli / Ți-o trimite soli, / Căci ți-e dat-acum de soarte / Viață fără moarte... Și ți-e dată tinerețe / Fără bătrânețe... // URSITOAREA A DOUA: Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu pe-aici și am dorit să aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-a merge, n-ai să poți dormi dumneata liniștit? DĂNILĂ: Iaca, bre! Se vede treaba că te-ai sculat anapoda astăzi și ești cu harțag. Atunci oi veni pe aici mai încolo pentru negustoria pe care gândeam s-o facem împreună. MARCU: Bre Dănilă, pe mine să nu mă-vălui cu vorbe și cu meșterșuguri, că n-am îmbătrânit degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă, pe mine să nu mă-vălui cu vorbe și cu meșterșuguri, că n-am îmbătrânit degeaba la tejgheaua asta. Mie-mi vinzi castraveți? Ce are una cu alta? Negustoria-i negustorie, iară sculatul vine după dormit. Mai bine să te scoli prost dispus, decât să nu te mai scoli deloc; abia atunci nu mai poți face nici o negustorie. Și nici nu-ți mai trebuie... DĂNILĂ: Da' ce ți-a sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cu meșterșuguri, că n-am îmbătrânit degeaba la tejgheaua asta. Mie-mi vinzi castraveți? Ce are una cu alta? Negustoria-i negustorie, iară sculatul vine după dormit. Mai bine să te scoli prost dispus, decât să nu te mai scoli deloc; abia atunci nu mai poți face nici o negustorie. Și nici nu-ți mai trebuie... DĂNILĂ: Da' ce ți-a sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine-ți spune să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decât puțintică pâine și un păhăruț de vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale pot cădea la curte în orice ceas, care cuhniile cată a fi mereu pregătite. LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iete că acum, de când Călin a plecat de acasă, se uită și la meciuri. De fapt, din câte îl cunoaște, se cam uită la orice. De la 5 după masa, trage perdelele, se așază într-un fotoliu de unde nu se mai scoală decât noaptea după 11, când s-au isprăvit toate talk-show-urile și s-au tras toate concluziile care trebuiau trase. Că e de rău, că trebuie să ne ferim. Că n-o să mai piardă timpul niciodată cu discuțile astea. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
La o femeie trebuie să te uiți ca la un lan de grâu, ca la un pom înflorit. Așa e, părinte, zicea Nae, da’ io dacă mă uit toată ziua la un pom nu simt ni’ica, nu mi se scoală, în schimb, dacă defilează putoarea asta p-acilea, mi se scoală de nu mai știu de mine. Țeavă Țeavă era unul care nu știa nici câte roți are vaporul. În schimb, era extrem de priceput la alte treburi. Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de grâu, ca la un pom înflorit. Așa e, părinte, zicea Nae, da’ io dacă mă uit toată ziua la un pom nu simt ni’ica, nu mi se scoală, în schimb, dacă defilează putoarea asta p-acilea, mi se scoală de nu mai știu de mine. Țeavă Țeavă era unul care nu știa nici câte roți are vaporul. În schimb, era extrem de priceput la alte treburi. Cum ar fi. Se așeza în fund pe un scaun, căsca gura și simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
era departe. Bunicul din partea lui taică-miu a murit atunci când taică-miu avea 9 ani, așa că nici el nu l-a cunoscut prea bine. Ce-și mai amintește tatăl meu despre el e că era un fumător înrăit, că se scula noaptea și fuma în gura sobei, după care se trântea la loc în pat. Nu înainte să tușească enorm și violent. Când tatăl meu făcea vreo prostie, se ascundea de bunicul meu în cămară. Se încuia acolo până când ăluia bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și mă lași să dorm până mâine dimineață! (Așadar, dacă ieșirea din țară stă sub semnul abstinenței, reacomodarea la rigorile patriei se face prin, birocratic spus, consumul de băuturi alcoolice.) Am băut vodca, am băut berile și, când m-am sculat dimineața, lângă mașina noastră, două babe stăteau să ne întrebe de unde am luat baloanele cu Mickey Mouse. Acu’, apropo de amintiri, am întrebat o vecină de vreo 80 de ani, când a venit de la nepoată din America, ei cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă, s-a gândit să-l
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În cele din urmă, s-a hotărât. „Fie ce-o fi. Îi musai să l ridic pe Costăchel din glodul drumului... dar pentru asta am nevoie de un felinar și de ajutor... ” Cu mare greutate, a ajuns la poartă. Ioanee! Scoală, măi Ioane! a strigat Petrache. Câinii lătrau ca și cum ar fi simțit lupul... După o vreme, o lumină tremurândă s-a arătat la geamul casei și Grigorosu a ieșit în prag. Care ești acolo? De ce strigi așa? Eu sunt. Petrache, perceptorul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
celor mai mulți locuitori, care de fapt ocupau locul prioritar, era aprovizionarea cu alimente. Prin vecini, rude, gestionari ori vânzători, oamenii se interesau când anume se vor aduce adidași (copite de porc) sau tacâmuri. Unii dobândiseră deja o experiență tristă; deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea fi țesute pe o canava iluzorie. Se culca seara cu aceste planuri pe care le punea sub perna ei plină de vise, ca dimineața, când se scula, să le cu ia cu dânsa pe căile pe care pașii o purtau zi de zi. La încheierea zilei relua procesul de la capăt. Optimismul ei dublat de o tenacitate de nezdruncinat, o țineau mereu în stare de veghe. Dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit ea. Bag seama că nu mai are nici nume. Am șters-o din inimă, vreau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
devine mistuitoare, doar atunci când nu mai găsești puterea de a o ține-n frâu și, astfel, ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu venea. El s-a gândit că mai întârzie și că acuș va apărea. Mai trecu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adâncul sufletului meu am rostit aceste cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram absolut trează. Mă uitasem spre ușă și nu văzui pe nimeni. Mă ridicasem din pat și văzui că ceasul de pe perete arăta ora 12.00 de noapte. În casă, era liniște absolută. Copiii și soțul dormeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]