2,171 matches
-
an. Puteai veni, Însă ferchezuit, proaspăt ieșit de la frizer, chiar și Îmbrăcat În smoching; dacă se citea clar pe fața ta că nu mai voiai să ai de-a face cu societatea civilizată, erai imediat primit cu brațele deschise. Bărbatul scund de lângă mine mă privea fix, ducând la gură, la intervale regulate, mai precis o dată pe minut, sticla de whisky pe care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
intrase În putrefacție, nu-mi mai păsa de așa ceva. Yazaki mergea În fața mea, cu mâinile În buzunarele paltonului, fără să se uite În jur sau să-și Încetinească pașii. Nu se grăbea, mergea În ritm constant. Era un pic mai scund decât mine, dar era bine făcut, cu umerii largi și spatele solid. Părea să aibă și oasele mai groase decât mine. A Întors capul de două ori ca să vadă dacă mă țin după el sau nu. „Nu te apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în care soția lui stătea în picioare, tăcută. Era înaltă și palidă, ca și cum petrecea prea mult timp în casă, și era limpede că se oprise nu de mult din plâns. Batista din mâna ei era încă udă. Herr Ganz, mai scund decât soția sa, își puse un braț în jurul umerilor ei lați. Acesta este Kommissar Gunther de la Alex, zise Becker. — Herr și Frau Ganz, le-am spus, mă tem că trebuie să vă pregătiți pentru vestea cea mai rea cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în apartamentul lui Hildegard afișându-și mutra de cioclu, ceea ce era o binecuvântare de vreme ce asta însemna că, cel puțin pentru un timp, gura lui urât-mirositoare, afișând dezolare, rămânea din fericire închisă. Bărbatul care-l însoțea era cu un cap mai scund decât Vogelmann și avea în jur de 35 de ani, păr blond, ochi albaștri și un aer academic. Vogelmann așteptă până ce ne așezarăm cu toții înainte de a-l prezenta pe celălalt bărbat drept dr. Otto Rahn și promise să spună mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de o perioadă de meditație netulburată înainte de a aborda lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe care i-am lăsat-o soției dumneavoastră. — A, da, Urania. Așadar, iată-l acolo, scund și îndesat, cu o gropiță într-unul dintre obraji și cu buza de jos în afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
răspunse tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și mame și copii și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din București, bolnav de cancer la ficat. Dinu PILLAT VERSURI DUPĂ MELCI (1921) DUPĂ MELCI Unchiului meu, Sache Șoiculescu, al cărui glas îl împrumut aici. Dintr-atîția frați mai mari: Unii morți Alții plugari; Dintr-atîția frați mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în timp ce-și privea mâinile pe care le răsucea și le freca una de alta în încercarea disperată de a se liniști. Era un bărbat trecut de cinzeci de ani, sărăcăcios îmbrăcat, dar curat, mai puțin oacheș decât Violeta, scund și voinic, deși, destul de vizibil, adus de spate. Arunca priviri furișe spre cele două femei de la masa din fața sa, îmbrăcate în robă, de parcă erau din altă lume. - Puneți mâna dreaptă pe biblie și repetați după mine, vă rog... - Ba io
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
lui Cartuș, s-a oprit la un pas în fața lui și l-a privit. Fața i-a rămas imobilă. Ochii au vorbit, mărindu-se în prima clipă și îngustând privirea în următoarea. I s-a părut că este mult mai scund, oricum, față de ea, că e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat și mai dușmănos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Coana mare se mărită Scenariu pentru o comedie trăznită, în 2 părți Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui. - COANA MARE: Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mișcări, într-un cuvânt
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
politicos: „Haia!”. Cel cu crevasa era mai măricel de statură. Semăna leit cu Benone Sinulescu... la cap și la fizic. Dar mult mai tinerel! Tuns falusian! Să-mi ierte artistu' comparația! Cel cu nădragii mari, tuns așijderea, tot falusian, era scund și pirpiriu, slăbuț tare... semănând cu statuia foamei. Anorexic 100%, zic eu! Piele și os! Cu toate că părea foarte sănătos! Ei, n-avea el chiar bujorei în obraji, dar în comparație cu tovarășul său, se mișca agil și avea niște ochi vioi de
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem, mă cuprindea din ce în ce mai tare. I-am simțit privirile dogorându-mi creștetul. Era mai scundă decât mine. Gura îi era învăluită într-un zâmbet senzual, provocator. Nările îi fremătau imperceptibil, le simțeam vibrația. Mi-a luat mâna de pe umăr în mâna ei. Cealaltă mi s-a încolăcit în jurul taliei. Când trupurile ni s-au apropiat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
și a rost vorbele din gură de credeai că ia casa foc , atunci când avea dreptate. -Și te văzu cineva? -Apele curgeau după mine, ploaia mă uda și cei care treceau pe stradă , în loc să mă ajute și pe mine că sunt scundă și nu pot ajunge la containerul de gunoi, se opreau, râdeau, apoi își vedeau de drum!Doamne, ce noroc avusei cu tine că ai fost acasă, că de nu...mai făceam și pe mine! Nu am unde să mă duc
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe din brad ne geluite, scunde și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Elisabeta, din tinerețile mele am tânjit după taina călugăriei și, cu sinceritate vă spun că nici acum nu m-am lecuit de această ispitire, spuneți-ne, ce înseamnă să fii monah? Pustnica: Așa cum sunt oameni blonzi sau bruneți, înalți sau scunzi, cu ochii verzi sau căprui, tot așa sunt și oameni care primesc o anumită chemare de la Dumnezeu. Aceștia sunt monahii, creștin ortodocși care își predau viața în mâinile lui Dumnezeu, fiind aleși prin mijloacele Sale tainice. Ați auzit în Biserică
MAICĂ, CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MONAH? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362358_a_363687]
-
pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
casă, scut, limanși-am izbăvi (reclădi)Cetatea din Corint.... De-am fi o Clipă teferi în Cuvânt....................................... 14.09.2011... XVI. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI - MARA, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Mara Mara, fetița scundă, ce sta pe Strada Mare Avea o păpușică. Era mândră de ea. Și o iubea din suflet. Era o alinare Și-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa). Era o jucărie, cum nu mai era altă!... De-o
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Cu Mara și păpușa. Ce fericiți erau!... (...Și timpul trece-n grabă și nu se mai întoarce...) Iar ei creșteau în joacă... Pe loc nu rămâneau. Dar într-o dimineață, când s-a trezit devreme ... Citește mai mult MaraMara, fetița scundă, ce sta pe Strada MareAvea o păpușică. Era mândră de ea.Și o iubea din suflet. Era o alinareși-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).Era o jucărie, cum nu mai era altă!...De-o frumusețe rară, desprinsă
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
ți ascundeau crâmpeiele de cer, să nu le văd strălucirea de bucurie și chemarea timidă, plină de dorință feciorelnică... Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî spre mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund ca tine și nu strălucesc niciodată mai mult. Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
Am găsit în dimineața asta o soluție bună pentru tine și societatea Imprimeus. Citește atent te rog anunțul subliniat și judecă rapid înainte să spui ceva! Și îi întinse ziarul gândindu-se la situația dată . Sorin era un brunețel drăguț, scund de statură, solid construit, curat, cu trăsături fine, fâșneț care pricepea repede ce i se cerea și își achita conștiincios sarcinile de serviciu. E drept adesea trebuia să-l corijeze, nu avea acea dexteritate înnăscută a mecanicului. A fost încântat
TOTUL PENTRU IMPRIMEUS! de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360770_a_362099]
-
poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni, nu-i putem concepe ca pe niște omuleți cînd verzi, cînd albaștri, cînd scunzi, cînd uriași, vorbind limbi diferențiate de granițe imaginare și măcinați de conflicte interstatale. Dar ce ar zice, în acest caz, marțienii despre noi? Englezi, mozambicani, piei roșii, țigani, ardeleni, moldoveni, evrei ... fiecare rasă cu cultura ei, cu datini, legende, balade
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]