403 matches
-
întoarsă de la Tiraspol fără să-și poată vedea fiul. în momentul plecării noastre, se hotărăște să mergă cu noi la cimitir, la mormântul soțului, odată ajunși, zice: „Iaca, iarba înverzește, moșneagul putrezește! Coroanele s-au trecut... Moșnege, stai să te scurme găinile? Poate ți-o face Iura ceva (un monument funerar).” Studentul Manole Mihăilescu, care se afla pentru prima dată în Basarabia, o întreabă dacă a fost cineva din sat deportat în Siberia. “Cum n-o fost! O fost multă lume
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Luna spânzura de cer ca o potcoavă ori o caisă, iar pe acoperișuri, giruetele în formă de cocoș defilau în pas alergător în direcția opusă trenului, ca niște figuri de șah. Unele semănau cu regele. În ziua următoare, găinile ce scurmau prin iarbă purtau și ele o coroană, nu o creastă. În fiecare miercuri și sâmbătă trebuia să tai o găină. O făceam gospodărește, ca pe toate celelalte treburi ale casei, cu competență și nepăsare, la fel cum aș fi curățat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
artă (pictori români) de la editura Meridiane, grele ca niște cărămizi de hârtie, și dicționare românești. Tot ceea ce a însemnat țară și limbă pentru acel necunoscut în lungii ani de exil. Cele trei lăzi semănau cu trei morminte, în care curioșii scurmau nepăsători și avizi, în același timp, fără să înțeleagă nimic din trista soartă a limbii române închise acolo. Lăzile și cărțile miroseau puternic a fum de țigară și a bătrânețe închisă în rafturi. Nu vreau să mor aici, iar oamenii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și cum am ajuns totuși în curtea Florentinei. În timp ce scurmam după râme prin stratul gros de frunze, Florentina mi-a povestit că în colțul străzii se mutase o șchioapă care nu ierta nici un bărbat. „În fiecare seară are vreo doi sau trei clienți. Tot ISPGC-ul e abonat la ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de făcut, așa că munca se desfășura într-un ritm susținut, optimist, punctat de ordinele scurte, ca niște șfichiuiri ale unui bici (un bici de mătase). Săpaseră destul de mult, cînd degetele murdare ale lui Dănuț, care acum renunțase la lopățică și scurma direct cu mîinile, dădură de ceva. Lucrurile găsite în pămînt erau strînse, pentru că făceau parte din averea regimentului. Pînă la utilizarea ei ulte rioară, de care vorbea Dănuț, pîlnia era folosită ca păstrătoare a acestei averi ; aveau pînă acum două
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sfîșiată de vultur, iar aceasta e cea mai vie dovadă a focului furat de la zei. Vorbele lui sînt din ce În ce mai limpezi, pe măsură ce ghearele vulturului Îl fac sa strivească de durere cuvintele... (...Acest vultur e dovada libertății mele În fața cerului. El Îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor. Zeii știu că oamenii nu vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Șiruri de morminte În toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În blugi, cu puloverele legate În jurul mijlocului. Deasupra, În partea stâng), un cimitir
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi așez țara... Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau totul de la capăt, ca în blăstămul acela în care ce zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice că nimic mare nu se poate înălța fără jertfă. Ca să se stingă blăstămu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea nici un semnal. Acum avea probleme. Trecea prin cea mai grea încercare prin care poate trece o femeie: aceea de a trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jovială a butoiului, de apariția apocaliptică a instrumentelor agricole. Toată poezia cotețului e realizată în fixarea notei esențiale a animalului, într-un soi de caractere plastice: "Murdar ca însuși noroiul, porcul însă singur era optimist, cu râtul lui roz el scurma ici-colo și nu-și pierdea nădejdea, spre soare nu căta căci îi era indiferent, dar ca unul ce avea spirit de investigație, își urmă explorările până ce ajunse în fața butoiului și se opri ca Oedip în fața unei enigme. Tăcut și filozof
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la voluptăți mai sublime, la topirea în flacăra solară. Spiritul îi e zbuciumat de duhuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care fusese pe vremea lui Avraam,... 26,20 Robii lui Isaac au mai săpat în vale și au dat acolo peste o fîn-tînă cu apă de izvor. Păstorii din Gherar(în română cuvîntul gherar: luna ianuarie; ghera: a zgîrîia, a scurma; Ghelar: localitate în județul Hunedoara) s-au certat cu păstorii lui Isaac zicînd: «Apa este a noastră». Și au pus fîntînii numele de Esec, pentru că se certaseră cu ei. 26,21 Apoi au săpat o altă fîntînă pentru care iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
omenesc. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână albă deșirat dintr-o împletitură veche. În multe locuri, tot scurmând în malurile sale de pământ, când în dreapta, când în stânga, râul Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
iar el cu buldozerul (în forță, de-a dreptul și fără mănuși)”. Tandemul funcționează astfel mai ales în deplasare (la diverse instituții centrale și la restaurantul Uniunii Scriitorilor). „Acasă”, în redacție și în alte locuri, rolurile se mai inversează: G. scurmă o brazdă și Cs. lărgește șanțul. Forțele lor se asociază fie în vederea unor scopuri lucrative, fie pentru intimidarea și compromiterea unui adversar: cazul meu. Cum anume? Arătîndu-i (de regulă cu lume străină de față) că știu despre el „niște chestii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
furi”, a înfruntat o cu obrăznicie o brigadieră de la Letea Veche pe directoarea școlii Nr. 20. Aceasta le luase apărarea elevilor care încercaseră să plece de pe cîmp cu cîte doi-trei cartofi în sacoșe. „Mai mare pagubă fac, iată, porcii, care scurmă și prin hainele noastre”, i-a replicat directoarea. „Nui treaba dumitale”, i-a tăiat vorba brigadiera, „sînt porcii tovarășului președinte!” „Le faceți scandal copiilor, dar oamenii dumneavoastră iau cu sacul. Asta nu vedeți?” „Să ia, că doar e pămîntul lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la spații în aer liber. Pentru a reduce efectele negative ale unor asemenea măsuri, animalele trebuie să dispună în permanență de cantități suficiente de furaje grosiere și de materiale corespunzătoare care să permită fiecărei păsări să ajungă la furaje, să scurme pământul și să facă băi de praf în funcție de necesitățile sale. (5) Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 ar trebui modificat în consecință. (6) Este urgentă punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, luând în considerare faptul că
32006R0699-ro () [Corola-website/Law/295259_a_296588]
-
Sau pe roți, dacă se-ntâmplă-n tren -; Ori trântit - ŕ la Ivan - de-a latul, Sub capac de copârșeu scalen. Mor și azi, mai abitir ca-n urmă Cu o zi, stingându-mă în păs, Îndurând mustrarea ce mă scurmă: Ageamiu, printre netrebnici, că-s. Și, cum nou nimica nu-i sub soare, Dumirit până la capăt îs Cum că și-n repriza viitoare, Când mai mor, nu am să mor de râs. E ziua ta! Docicăi ("Noli me tangere"), oarecând
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
de talie mare europeană, folosiți pentru aprovizionare și mișcarea pieselor de artilerie, nu au rezistat bine în aceste condiții meteorologice grele. Caii de talie mică ai Armatei Roșii erau incomparabil mai bine adaptați la climatul aspru și erau învățați să scurme cu copitele în zăpada înghețată după iarba de dedesubt. Cele mai multe unități germane erau total nepregătite pentru schimbările rapide de vreme din toamna și iarna anului 1941. Deși fusese pregătit echipament corespunzător în depozite, capacitatea de a-l duce la destinație
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
superioară este boltită și recurbată mai mult sau mai puțin peste cea inferioară. Nările nu sunt separate printr-un sept osos. Picioarele sunt puternice, tetradactile, cele patru degete prevăzute cu gheare solide groase, lungi, ușor curbate sunt adaptate pentru a scurma pământul în căutarea hranei. La formele tericole, degetul posterior este mai mic, pe când la formele arboricole degetul posterior este bine dezvoltat. Masculul unor specii are pe tars un pinten. Penele sunt dese și moi, plăcut și variat colorate, în special
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
numele de cuibare. Cucii nu își clocesc ouăle proprii, ci le depun în cuiburile altor păsări. Cuiburi pe stânci, păsările din familia Alcidae, au cuiburile cele mai simple, uneori chiar inexistente. Își depun ouăle pe marginea unor stânci abrupte. Cuiburile scurmate în pământ sunt mici gropi, uneori, acoperite de fân, paie, puf și uneori înconjurate cu pietre pentru ca ouăle să nu se rostogolească afară din cuib. Astfel de cuiburi construiesc: multe specii de rațe, struții, rândunicile de mare, potârnichi, prepelițe, fazani
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
la sensul încetățenit de <ceartă, sfadă, pismă> datorită faptului că oamenii au început să se certe pe aceste <râci>(-hotare), sens pe care îl înregistrează și limba literară 1, deși verbul corespunzător- a râcâi- își păstrează sensul inițial de < a scurma pământul, a zgâria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument) Trebuie să menționăm că mai e o localitate cu acest nume, tocmai în nordul Maramureșului, la granița cu Ucraina, precum și un pârâiaș care se varsă în Ruscova, cu numele împrumutat de la
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
la alte specii de arvicoline, de până la 70-80% din lungimea capului + trunchiului. Șoarecii prometeu ("Prometheomys") și șobolanii-cârtiță ("Ellobius") sunt cele mai aberante specii de arvicoline și, spre deosebire de alte specii, sunt foarte adaptate la un stil de viață fosorial (= scurmător, care scurmă pământul). Ei au un corp cilindric cu o coadă foarte scurtă și incisivi orientați înainte, iar prin morfologia lor externă sunt asemănători superficial șobolanii-cârtiță africani din familia "Bathyergidae". Lemingii sunt în general asemănători cu alte arvicoline, dar cele mai multe specii sunt
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]