453 matches
-
un labirint de clădiri tot mai spectrale, până la un bloc în construcție încă, dar locuit deja. Traverse de metal goale pe care ar fi trebuit să fie terase, uși deschise în gol, astupate cu somiere răsturnate. — S-o luăm pe scurtătură, zise. Umblam printre stâlpii de ciment a ceea ce părea să fie un imens garaj părăsit și în sfârșit soarele ne lăsa în pace. Apoi am intrat într-un gang întunecat, acoperit de inscripții făcute cu spray, unde plutea o putoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întins picioarele dincolo de pedale, am închis ochii pe jumătate și am văzut-o. Printre gene, în deschiderea aceea de cinemascop. Traversa fundația sprijinită pe coloane de ciment a marelui bloc neterminat. N-am greșit așteptând-o acolo. Alesese din nou scurtătura, ca să se ferească de soare. În zonele de lumină părea să se grăbească, pentru încetini apoi atunci când intra în lungile umbre ale coloanelor unde devenea aproape neagră. Mă temusem că n-am s-o recunosc, dar am recunoscut-o imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au curățat frumușel și i-au așezat în vitrina cu civilizație. Și vacile s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea le-a contrariat. M-au privit minute în șir, încetând să rumege. Le încălcasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șosea, amintește-ți ce-am stabilit, avem ceva de rezolvat într-una dintre fabrici înainte să ajungem în oraș. Marçal Gacho respiră adânc, când traficul se complica pe șosea, socrul, mai devreme sau mai târziu, ajungea s-o ia pe scurtătură. Se temea doar că nu va fi atent și că va lua hotărârea prea târziu. Din fericire, în ciuda aprehensiunilor și a avertismentelor, nu fuseseră niciodată opriți de poliție. Odată și-odată se va convinge că nu mai sunt un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mi să dedic cărții lui Khayyam următoarea noapte de dragoste. XL Odată ieșit din Palatul Pustiu, mergeam strângând din umeri - răsăritul nu e niciodată cald la Tabriz - și Înaintam, astfel, În direcția caravanseraiului, fără să caut s-o iau pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bei ceva? — Niciodată în timpul serviciului. Cu excepția cazului în care e vorba de un Courvoisier necontrafăcut. Claude umple două pahare de coniac din rezerva personală, din care nu servise niciodată vreun client. Cei trei prieteni de pahar o iau pe o scurtătură, să ajungă mai repede la gară. Trec pe lângă un teren viran. Mai exact, pe lângă un teren pe care-l știau viran. Acum, pe el se așezase o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Esmé, clarvăzătoare practicantă. Exact când băieții se apropie, tot mai curioși, de rulotă, globul își pierde ritmul și începe să urce și să coboare halucinant, afișând, alandala, cei mai diverși ani. Lionel se uită la ceas, vede că razia și scurtătura i-au economisit destule minute până la plecarea trenului și le propune: — Intrăm? — Bani aruncați pe fereastră, zice Kiril, care făcuse la școală și cursuri obligatorii de ateism științific. Nu cred în chestii de-astea. — Mie mi-e frică, eu cred
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită : spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă În care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit...pe scurtătură : cînd interpretul lui Titircă a făcut greșeala să-l Întrebe pe tejghetar de ce nu vrea să iasă Tache pantofarul la ezirciț, marele actor Silviu Stănculescu a răspuns :”Zce că e blv. Am trs gosntul dtrori la el. Lpimtcrefz. Ics ms
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
chiar dacă erau foarte rari, iar aerul nu a fost niciodată mai sănătos și mai înmiresmat ca acum. Trăiam și simțeam ca și cum abia acum m-aș fi născut și aș fi știut că sfârșitul e chiar lângă mine. Am mers pe scurtătură. Mâncarea, o cană cu ceai verde și câteva tartine cu praf de ton, a fost un deliciu. De obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ora opt. E timpul să plec. Prima oră, de la șapte jumătate la opt jumătate, trebuie să fie Geografia, dar, cum mie nu-mi place materia asta, chiulesc mai tot timpul de la ea. Ies în stradă și o iau la stânga, spre scurtătură, ca să fac jumătate de oră pe drum și nu o oră cum se întâmplă în mod normal. Mergând printre blocuri, nici nu simt cum trece timpul. Întotdeauna îmi plimb ochii pe fețele oamenilor și mă uit la expresiile lor, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în timpul zilei, acum doar o pată răcoroasă sub cerul deschis de apropierea lunii. Ea se ascunde încă în spatele dealurilor... Mă întreb din nou: „Oare cum am ajuns aici?” Cum poti ști ce cotitură a drumului să alegi? Care ramificație? Care scurtătură? Când poartă îngustă duce spre glorie și faima, si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
După aterizare Licu îl conduse pe Dan pe un drum forestier. Zăpada scârția de ger. -E o casă izolată? se interesă Dan. -Dintr-un anumit punct de vedere.Drumul principal trece prin sat și e mai lung,dar eu utilizez o scurtătură.Nici localnicii n-o cunosc... Țin minte că mă aflam într un oraș. Am ajuns în centru și am întrebat un localnic:”Cum ajung în suburbie?”. Acesta m-a elucidat:”Intrați în restaurantul «Turist» și ieșiți pe ușa opusă,în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să pun la cale o strategie. În următoarele trei zile am continuat să mă duc la programul religios, dar mă ascundeam după biserică. Cu cinci minute Înainte de terminarea programului, ieșeam În fuga mare pe poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc acasă de la muncă, toți în costume energice, cu serviete de marcă și aspirații în priviri. După Finchlley Road, pe Arkwright Road, facem o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați; chiar la metrou, în jos pe strada principală din Hampstead, taximetristul se oprește, parchează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ajuns să fie unul din cei mai buni încărcători de tun din baterie. ―Todiriță, băiete. De instruit te-am instruit. De plâns la despărțirea de camarazii noștri ai plâns. Acum nu avem alta de făcut decât s-o luăm pe scurtătură, cum s-ar spune, ca să ajungem cât mai repede la gară - l-a luat în primire Dumitru. ― Să știi, Dumitre, că cu instruirea ai dreptate. Dacă nu ședeam lângă tine, m-aș fi uitat la tun ca mâța în calendar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece ani, o să mă înscriu și eu) merge tocănind cu bastonul până la prima poartă, cum sună și strigă, cum vin doi bărbați de la nr. 10 cu două lanterne, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am putea înconjura Templul Honno la crăpatul zorilor. Iar, dacă ne ocupăm de Templul Honno înainte de Ora Dragonului și apoi distrugem Templul Myokaku, totul ar trebui să fie gata până la micul dejun. Se întorsese spre Mitsuhide și Mitsuharu, vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai mult forțele lui Nakagawa. Sebei strigă încă o dată. Glasul său răsună în inima muntelui. Unitatea de o mie de oameni a lui Nakagawa, care apăra muntele, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwatonohama, iar Fuwa Hikozo a luat-o pe cărarea dinspre Muntele Onoji. Chiar și cu toți oamenii adunați la un loc, fortăreața nu era apărată decât de o mie de soldați. Forțele ofensive ale inamicului se apropiau de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei își trimise, mai întâi, primul aghiotant cu trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldați. Forțele ofensive ale inamicului se apropiau de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei își trimise, mai întâi, primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi, îi încurajă pe propriii săi oameni: — Restul, veniți cu mine. Forțele lui Nakagawa n-au fost învinse niciodată, de când au ieșit din Ibaraki, în Settsu. Nu faceți nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cărare și-mi părea că intrasem și noi într-o poveste, și pășeam pe un tărâm fermecat... de altfel, nici nu era de mirare, pentru că prezența ei era de ajuns ca să facă posibil acest adevăr... Hai s-o luăm pe scurtătură, mi-a propus ea la un moment dat, pentru că drumul cotea șerpuit, și printre copaci se vedeau copiii care ajunseseră în partea cealaltă. Bine, am acceptat eu imediat, bucurându-mă de idee, și am pornit-o direct printre tufe, buruieni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
erau tivite cu brazde de noroi. Era genul de trafic pe care mașinile îl suportă cel mai greu, circulația îngreunată de o mie de timpi de reacție, după tine, după tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată până atunci, un unghi inedit desprins din rețeaua exterioară. Fiasco-ul era probabil primul vehicul care încercase această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În unele zile, când somnambulizează, Jorge merge foarte încet, în altele uluitor de repede. Statura lui înaltă și zveltă, pasul lung și ferm îi pune în dificultate pe bolnavi și uneori chiar și pe guru, ce încearcă tot felul de scurtături printre aleile grădinii, spre a-i ieși în întâmpinare. Se povestește că, într-una din zile, unul dintre bolnavii neumblători a sărit în picioare din căruciorul împins de guru și s-a năpustit cu toată furia asupra lui Jorge spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta? Poetul continuă să alerge. Bargello avea să plătească și insultele acelea. Dar acum nu era vreme. Îi revenise În minte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aparatura electronică de monitorizare pentru identificarea unei anumite probleme, iar apoi aplică terapiile orientale tradiționale pentru a vindeca afecțiunea. Deși medicina occidentală înțelegea și aplica în trecut tratamentele naturale, tehnologia i-a uimit pe medicii occidentali moderni cu așa-zise scurtături spre sănătate, dar aceasta este doar o iluzie, după cum rezultă evident din starea de sănătate a Americii de astăzi. Așadar, ca regulă generală pentru sănătate și longevitate în îngrijirea medicală de astăzi, cel mai bine este să mergeți într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]