956 matches
-
gripei spaniole. Înainte să mori te Îneci În muci, nu poți respira, și iată și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum aș vrea să fiu marorul morții unui autointitulat Umanist, asta pentru că un călător perseverent ca Mungo Park sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fel de fel de planuri, au hotărât nenumărate lucruri: unde va fi instalat pătuțul, ce culoare să aibă și cum anume să fie landoul. Da, părinții, bunicii, unchii, mătușile, verii, verișoarele și nașii s-au îngrijit, din vreme, de toate: scutece, pantalonași, bluzițe și botoșei, chiar și ghetuțele pe care le va purta copilul. Nu știu, însă, cum s-a întâmplat că au uitat, cu toții, un lucru mic, dar tare important: ce nume să poarte noul născut? Bunicii, unchii, mătușile și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama. N-am uitat deloc. Sorin e aici cu noi. Vrei să-l vezi? Fugiți de-aici! Privește, neîncrezătoare, Sorina. Adică, în pachetul ăsta e fratele meu? Chiar el. Iar acesta nu e un pachet, este frățiorul tău înfășat în scutece, îi explică tata. Păi, așa mic?! La început, toți copiii sunt ca el, intervine bunica. Și tu ai fost așa, și mămica, și tăticul... Da? Hm! Și eu care credeam că o să fie mai mare și o să mă joc cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mă joc, că frățiorul meu e foarte mic. Și doarme tot timpul. Acum e mic și doarme mult, ca să crească. Iar când va fi mai mare o să vă jucați foarte frumos împreună. Ia să-l așezăm în pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am spus că trebuie să-l schimb, adică să-i schimb scutecele. Știi, mămică, parcă-am început să țin la Sorin. Ce dacă-i așa de mic? Îmi și seamănă. Uite, are năsucul cârn, la fel ca al meu, ochișorii negri, tot ca ai mei. Cred că frățiorul ăsta al meu o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nu au fost nici un moment străini. După nașterea lui Lucas, Roxanne avea atacuri de panică de câteva ori pe zi. Se temea că va uita să facă ceva de maximă importanță, cum ar fi să hrănească bebelușul, să Îi schimbe scutecele sau că nu-și va da seama că are febră sau că nu mai respiră. Era Îngrijorată că va intra Într-o cameră și va uita copilul acolo, așa cum făcea cu cheile. Copilul cerea atât de multă atenție și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
muncă. Duminică după-masă ne-am dus la cumpărături. Dimineață a plouat, așa că am dormit până mai târziu. La prânz s-a luminat și l-am invitat să vină cu mine. A acceptat. Voiam să iau haine pentru copil, detergent pentru scutece. Aveam burta până la gură și îmi era destul de greu să merg. Mă îngrășasem tare și mi se spunea să fac mișcare. După cumpărături ne-am întos acasă. El s-a dus la jocuri și eu i-am dat „muniție“. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În ordine. Dar cum era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
congregației. Acum sunt căsătoriți de aproape treizeci de ani, iar viața lor se învârte cu totul în jurul bisericii. Fiecare cameră din casa lor e ticsită cu bibelouri religioase. Dețin cel puțin douăzeci de Iisuși din ghips (bebelușul Iisus beatificat în scutece de ghips; Iisus-bărbat cu bicepșii răsărind dintre dughenele de la Templu; Iisus de treizeci și ceva plimbându-se sumbru în grădina Ghetsemani). Deasupra măsuței de toaletă din dormitorul lor, se află o reproducere delicios de proastă a cinei celei de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și că va trebui să-și parcheze vehiculul în afara orașului. Pearl a condus înspre North Fork și-apoi a continuat să meargă tot înainte, până când drumul s-a terminat la Corn Creek. Și-a pus fiul în rucsac, a luat scutecele, lanternele și pistolul tatălui ei și-a pornit-o prin pădure. Ea și copilul s-au hrănit cu rădăcini și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțurile și-n sufletul bolnavei; blăstăma gemând, scrâșnind, țipând cu înfiorare; apoi într-un târziu nu-și mai aduse aminte de nimic; văzu ca prin vis pe moașa Etel cum îi râdea în doi dinți și-i întindea ceva în scutece sărace. —A dat Dumnezeu să fie băiet... zise bătrâna. Și Tudorița primi alăturea pe oaspetele acesta necunoscut, slab, care scheuna tremurat. —Nu-i de toate lunile... șopti iar moașa. Dar are să trăiască... Bine că-i băiet... Lehuza nu zicea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai la vedere, bolnava pare a-l opri în loc cu ochii ei mari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să-i convingă mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai întâi pe mama, apoi pe tata, s-o schimbe pe Holly. Nu m-a rugat și pe mine; uneori e grozav să ai mâna ruptă. În timp ce ea își făcea de lucru cu șervețelele pentru bebeluși și cu pungile cu scutece, JJ a scos un contur de buze ruginiu din trusa mea de machiaj (enormă), l-a apropiat de fața lui și a spus: Ca tine. Ce e ca mine? — Ca tine, a repetat, atingându-mi câteva dintre tăieturi, apoi arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care i se dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei care, în ciuda durerilor stăruitoare și a extremei slăbiciuni, simțea că se naște a doua oară prin venirea mea pe lume, deoarece nașterea mea o făcea să devină prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în continuarea naturii, nu în contradicție sau scandal cu ea, ei îngână natura, o cântă și descântă, o leagănă ca pe un prunc să se liniștească, nu o brutalizează nici violentează, ci o înfiază, o hrănesc și o cresc în scutecele ei și o împodobesc cum îi cere starea și frumusețea. Faptele omenești au astfel în text o patină și‐o naturalețe ca lucrurile trainice și de valoare, cuvântul stă la locul lui cuvenit conform firii experimentatorului care a gustat și
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
rugăm, adăpostiți-ne măcar în staul! Iova: Haideți în ieslea boilor din staul! Văd că-și este foarte rău, trebuie să naști. Am să te moșesc eu. (Fecioara naște pe Isus - scoate de după ieslea improvizată o păpușă bebeluș înfășată în scutece albe) Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut! Îngerii (2 - apărând lângă iesle): El este Mântuitorul, Domnul nostru Isus Hristos, împăratul luminilor, fiul lui Dumnezeu. Iova: Maică preasfântă, miluiește-mă! (veselă) Mă duc să-i spun unchiașului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cum poți să crezi așa ceva? (Îi taie mâinile cu toporișca.) Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile? Crăciun: Așa Meriți. Pleacă din ochii mei! Iova ( Fuge în staul.): Maica Domnului, mântuiește-mă! Maria: Apropie-ți, moașă Iova, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină și fuge la Crăciun.) Iată, Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul cerurilor, mi-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de obicei. Păstorul 2: Da...Cine-i acolo? Un înger cu stea: Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toți. Astăzi s-a născut Mântuitorul nostru, Hristos Domnul. Pruncul înfășat în scutece este într-o iesle. Păstorul 1: Dar ieslea unde este? Îngerul: Steaua mea vă va conduce. Păstorul 2: Slavă lui Dumnezeu în cer și pace pe pământ! Steaua și păstorii se îndreaptă spre iesle. Pauză muzicală de trecere spre scena
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o dată, înfricoșându-i pe aceștia de moarte. Îngerul : Nu vă temeți, nu vă temeți, căci o veste bună vă aduc. Mergeți, călăuziți de această stea până veți da de o peșteră. Intrați acolo și veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle. El este Mesia, salvatorul nostru. Mergeți, mergeți !... Păstor 1 : Să mergem la Betleem și să căutăm peștera despre care îngerul ne-a vorbit ! Păstor 2 : Să mergem ! Și să vedem cu ochii noștri minunea despre
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fel „bătrânul“ intrase În posesia acestui document și nici dacă Într-adevăr afișul ăsta ciudat Îi aparținuse cândva. Cine i-l dăduse (vom reveni desigur cu amănuntele necesare) pretindea că da și că Într-un anume moment Îl strecurase În scutecul copilului său de un an Înainte de a se despărți de el fără voie și probabil definitiv. Grințu Încă se Îndoia că tocmai el ar fi fost acel copil. Ea Începu fără veste să plângă Încetișor. Suspinele ei se auzeau o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
voise să spună „școli“. Era chiar foarte tânără. A, știi tu, alea obișnuite. Elite, Ford, Wilhelmina. Phee-ly spune că aș fi un manechin superb. —Categoric, puișor. De când era numai un țânc și se târa În patru labe prin vilă În scutece, mi-am spus că e splendidă. Pașaport pentru pârnaie, dar e splendidă. Acum devenise scârbos În mod oficial. —Pâr-naaa-ie? Ce Înseamnă pâr-naaa-ie? ne Întrebă ea pe amândoi, clipind adorabil. —Nimic, puișor. Mai bine stai tu acolo și fii superbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Clanul Gărgăun a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi că pot schimba păreri cu dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]