7,237 matches
-
unui cerb". Pe malurile fluviului Congo dorm la soare numeroși crocodili. Stau ceasuri nemișcați, făcîndu-și siesta după masă și, de la distanță, par niște loazbe de lemn uscat aruncate acolo de curenți. Ne distrăm trăgînd cu gloanțe în ei. Unul singur scutură din coadă și, fără grabă, se afundă în apă, pe cînd ceilalți își continuă somnul. A fost lovit, poate mortal, dar în acest caz se va sfîrși sub apă, fără folos pentru noi." în secolul XX, românul cel mai "ahotnic
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
cu insomnie, de frica nașterii mele. Zeul cel singur umblă prin univers, se fecundează lacom pe sine înghițindu-și sămânța de constelații. Întâia pereche de zei explodează din gura singurătății sale. Cuvintele-zei născute din Cuvânt se arată prin stele, se scutură de nașterea lor - fără să bage de seamă că aruncă în jur lumi fără număr, la-ntâmplare. Din ne-multele poeme pentru mine Ťde seamăť, cel mai puțin optimist este Uitare: Din albia fluviului se înalță vârtejuri de praf. Nu
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
pe fotoliu, silindu-te să nu aluneci pe covor, gândul tău s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext grozav pentru visare!". Cum să nu subscrii? În lumea adevărată, chiar dacă scuturată de halucinații, de temeri întinse pe-un fir de ață, revine jurnalul de operație al lui Luca Niculescu, sub titlul Fine del primo tempo. Un final de repriză, în meciul supraviețuirii după o operație pe cord, cu complicații, într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
a încălcat și încalcă mereu drepturile omului... E destul să recitești delicioasa comparație cu Potemchiniada,... ibovnicului împărătesei Ecaterina a doua, a Rusiei. Utopia este un Imperiu ce ne domină și astăzi, sufletește. Suntem supușii lui Gr. Potemkin, oricât ne-am scutura. Spiritul olimpic rămâne însă călimara străveche de cerneală Noire de Chine, care, de mii și mii de ani, trece pe hârtie, - una făcută din viermi de mătase -, faptele cele mai diverse și mai absurde, ca și când ea ar atrage atenția lumii
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
robust în șovinismul său, cu șansa de a fi propulsat în fruntea unor formațiuni politice, de-a ajunge în Parlament, de-a întreprinde dulci voiaje peste hotare etc. De ce oare n-am avut mai mult spirit pragmatic? Dacă tot sînt scuturat de rever pentru ură etnică, de ce să nu fi profitat barem de beneficiile deloc neglijabile ale posturii? - Invocîndu-l pe Petru Creția, într-o discuție telefonică pe care am avut-o de curînd, mi-ați reprodus răspunsul pe care vi l-
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
neînsuflețindu-le întinse pe pietre se vor usca mai ușor, firicele de praf deasupra apei al șaptelea poem cu întâmplări reale în circul meu de prieteni a bea sau a plânge nu-i totuna și foșnind încet în cer se scutură preșurile de scame și praf aduse de îngeri al optulea poem cu întâmplări reale jumătatea apei care se înfășoară pe picioarele mele în continuarea pielii este din mine și apa este un animal rar, ca o izbucnire prematură de răcoare
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
de mine și să poruncești tuturor serviciilor tale secrete și servitorilor tăi să facă același lucru. O să rămân în Crimeea cu omul iubit. Iar pe tine te sfătuiesc să-l cauți pe chirurgul Minusenko de la spitalul "Oktiabriskaia" și să-l scuturi bine. Dacă va fi strâns cu ușa bine o să-ți povestească ceva despre inima ta nouă. Apropo, am rupt contractul. Nu mai există. Am avut nevoie de el până la prima mea iubire. Ca o legătură cu trecutul fericit. Acum, când
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
dulcea ta mireasă, Nu te sfii de mine, o răstoarnă Cu dragoste-ntre păpădii și fluturi, Nu-i nimeni să te vadă, ești în grija Caldă a mea, n-o să te spun la Domnul, Cum cîrlionții în extaz i-i scuturi Pîn'ce o îmbujorează-n paturi somnul; Chiar și în vis jucați-vă de-a mija Și prindeți-vă pe sub clții de talii, Supuși ca-n evul mediu la ordalii... O probă-i să mușcați spuma zăbalii Cînd li se
Îngerul meu... by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8114_a_9439]
-
umeri și întreg spatele" cheamă porecla ce i se pregătește. Mai întâi, aurăreasa Fibula, un fel de mamă adoptivă a tinerei, observă că aceasta are ,,cap, trup și picioare roșii de iapă subțire". Apoi, copila ,,își gândește" supranumele, ,,râzând și scuturându-și coama, aruncându-se în pat pe spate, ridicându-și în sus picioarele drepte și lungi până spre tavan, bătând cu ele aerul fierbinte al aurăriei". Pecetluirea poreclei: Noaptea de dragoste (vinovată) cu Generalul Marosin, plânsul femeii și râsul bărbatului
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
de microfoane răspândită în tot parcul. Copacii sunt și ei încărcați de microfoane, și poți să te gândești la o sferă cu centrul muzical pretutindeni. Îmi spun: când toamna va înainta spre punctul culminant al renunțării, și frunzișul se va scutura, megafoanele, acum ascunse și răspândind peste tot muzica în parcul Vila Nova, se vor vedea, în sfârșit, ca niște roade malefice ale acestui Impromptu in A Dur, pe care pianista l-a și atacat... O doamnă umblă încet pe prundișul
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
brad, lumânări și decorațiuni făcute din paie. Sub pomul de Crăciun sunt puse cadourile, numite Jolklappar, cuvânt care se traduce prin Zornăiala de Crăciun. Termenul provine de la un vechi obicei, conform căruia cei care voiau să ofere daruri cuiva îi scuturau poarta producând un zornăit asurzitor, după care aruncau cadoul peste poartă și fugeau ca să nu fie văzuți. Darurile sunt aduse de Moș Crăciun și sunt înmânate copiilor în timp ce se recită niște poezioare. În 13 ianuarie, la sfârșitul perioadei de sărbătoare
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
un orizont promițător de noi lumini, catre "vedenia depărtării". Poemul devine atunci o succesiune de secvențe concentrate în câte o metaforă-emblemă, proiectată pe fundalul de o claritate difuza ("Durerea/ Din zile se desface pură/ Închid ochii O căprioară fuge-atinsă/ Își scutură săgețile"; "Sterge-ti lacrima-mi zise Nu te teme/ Ia de mână durerea Fii milos/ E un biet rege orb care te calcă/ fiindcă nu te vede Nu te dușmănește/ Vrea de la tine numai steaua ochilor"), autentică descoperire a lumii
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
retrage în Mînăstirea Auckland, unde își va întocmi în latină cea mai mare parte a Philobiblion-ului, pe care îl va încheia cu un an înaintea morții, în 1344. Serenitatea textului e în contrast cu tensiunea beligerantă a epocii, cardinalul părînd a se scutura de promiscuitatea istoriei sub forma unor meditații lirice în marginea destinului cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
sa reținută emitea un fel de energie morală, educativă, de o misterioasă eficacitate”. După timpul petrecut la Paris, Londra avusese asupra lui Zweig „același efect ca atunci când, după o zi toridă, nimerești dintr-o dată la umbră: în primul moment te scutură fără să vrei niște frisoane, dar apoi te obișnuiești repede cu situația...” Fără a mai lega ușor prieteniile, („nouă zecimi din timpul petrecut la Londra l-am petrecut lucrând în cameră sau la British Museum”) a cunoscut totuși figuri impresionante
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
în locul profilului literar static, impus de tradiție, facem cunoștință cu un Caragiale dinamic, adaptându- se, ca stare de spirit și poetică a epistolei, fiecărui interlocutor și fiecărei situații. Intuiția lui Dan C. Mihăilescu este cu adevărat remarcabilă, deoarece, dacă ne scuturăm de prejudecata unui „nenea Iancu” comic și satiric, a unei lumi caragialiene populate exclusiv cu Mitici, descoperim formidabila suplețe a unei scriituri care iese din spațiul privat al corespondenței și trece în cel public al operei. Există un Caragiale burlesc
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
profite de această pauză forțată ca s-o șteargă), simțim putoarea trupului neîngrijit al lui Székely Balázs, mirosul de țap amestecat cu aroma tutunului prost. - Care ești aici?, țipă din nou madam Szántó, se ridică cu greu de jos, își scutură praful de pe rochie, când brusc se aprind becurile din curte. Ne holbăm unii la ceilalți. Székely Balázs horcăie și ne dă drumul. - O caut pe tovarășa Kovács, zice el șovăind. - Unde?, îl întreabă mânioasă madam Szántó. Lângă coteț? În întuneric
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
viguroase, boscheți tunși în chip de gard viu, bănci și mese de lemn geluit, chioșcuri cu streșini traforate și pereți din rețele de șipci încrucișate. Nemișcarea susținută de uguitul guguștiucilor e animată în răstimpuri de figura fosilizată-străvezie a vreunei bătrîne scuturînd o cîrpă de praf peste un pervaz de fereastră. Zgomotul traficului supraaglomerat de mașini din centrul orașului, aflat la mai puțin de doi kilometri depărtare, ajunge aici estompat, iar după lăsarea serii dispare definitiv, ca și cum casele boierești dimpreună cu școala
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
calul era tot de-acolo, dar căruțașul nu era argatul meu. Am vrut să mă reped la el să-l întreb ce se întâmplă, însă dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și de care îmi era greu să mă scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le scoteam zbătându-mă din răsputeri și că-mi adulmecase mirosul ciudat și atât de greu de găsit în lumea oamenilor; el însă și-a mânat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit de toamnă, părea dintr-un alt film) și le-a așezat ușor neglijent în portbagajul mașinii. A întins mâna spre geanta laptopului, pe care o aveam pe umăr, dar am scuturat din cap, dându-i de înțeles că o păstrez. N-a insistat. Am pornit. În continuare nu vorbește cu mine, dar la asta făceam față cu brio. În locul replicilor tensionate, al mingilor ridicate la fileu și al concluziilor-sentință preferam să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
frunză în păr. Am întors capul spre el, l-am privit. — Te deranjează? E opera ta. Și-a mutat privirea de la mine spre șosea. Faci cum vrei. Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-am prins într-un coc, la spate. După câteva minute am ajuns în oraș. A oprit la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a apucat de mână, obligându-mă să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să se elibereze cabinele telefonice. Pe o masă de sticlă, un papagal stă tea la locul lui, pe băț, și privea în jur. Am întins mâna spre el, dar s-a ferit. S-a uitat la mine și s-a scuturat. Ochii negri mă priveau fix, fără să clipească. Continuu, de parcă voia să mă hipnotizeze. Eu nu schițam nici un gest. Un tânăr frumos, de vreo douăzeci de ani, mi-a spus că pa pagalul așteaptă să îi dau ceva de mâncare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ridicat să plec, dar papagalul se uita în continuare la mine. N-am mai dat nici un telefon în seara aia. Înainte să mă îndepărtez, m-am mai uitat încă o dată la pasăre și i-am făcut cu mâna. S-a scuturat și s-a întors cu spatele la mine. Oana Gătitu Aici ai loc să-ți scrii povestea.
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe unii din cei de sus! Ce este valabil pentru dulăi, nu este la fel și pentru căței, dimpotrivă. Asta este legea, domnilor, dacă vă place; dacă nu Înghițiți, n-avem ce vă face. Ce a vrut românul când a scuturat Îngrădirile?! N-a vrut mult, pentru că românul este modest din fire: a vrut libertatea să muncească și să creeze fiecare după cum Îi este firea și talentul și pentru asta a avut nevoie de dreptate: mare sau mică, multă sau puțină
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]