438 matches
-
ținea și știa că era sinceră. Ești fericită!? a mai întrebat-o Damiel, oarecum cu mirare. N-a știut să-i răspundă la o asemenea întrebare. Sentimentul mic și incert, instalat de puțină vreme în trupul ei pentru atâta vreme searbăd, nu părea suficient pentru a da curs unei astfel de întrebări. În mod cert, nu avea motive să fie fericită. Lucrurile nu mergeau deloc așa cum ar fi vrut ea, era la limita dintre suferință și bucurie, nici ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fața lui Dumnezeu pentru ea, și poate până atunci ea va fi fost deja moartă, și el să obțină iertarea unui păcat îngrozitor, mai oribil decât toate pe care le săvârșise până atunci. Ea avea să-i înapoieze viața ei searbădă, goală și imposibilă, de bunăvoie, fără acordul lui. Avea s-o returneze fără regrete, dar numai după izbăvirea de păcatul cel mai îngrozitor. Și atunci ea i-a declarat părintelui că e vinovată de păcatul sinuciderii și că îi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reținem și s-o prelungim, ea devine atât de subțire și de materială, încât n-o mai recunoaștem și tot noi căutăm să ne debarasăm de ea. Când stă lipită de noi cu insistență și fervoare, intervine plictiseala, pentru că devine searbădă și o intuim cel mult ca pe fericirea altora și nicidecum ca a noastră. Fericirea poate fi trăirea sublimă a unei clipe celeste, dar și obiectul unei îndelungi meditații ulterioare. Analiza și despicarea fericirii poate fi prilej de fructuoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine care vorbește și, din ziua când m-au schilodit, lunga suferință searbădă și pustie, lipsită până și de apa nopții, de noaptea la care visam, zăvorât împreună cu zeul în vizuina mea de sare. Numai noaptea, cu stelele-i răcoroase și fântânile-i de beznă m-ar fi putut mântui, m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i șoptesc la ureche ce doream? „Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sunt. De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sunt un oarecare, că am devenit «cineva», tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
foamete, obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum, Care pătruns prin streșini la cer își face drum, Eșind din vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește de-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbăda sclavie Domniau ca două spaime pe biata Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fiă Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclaviă Să-nfigă ochii aspri.; cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumii neagră gură Și sufletu-ți se-mmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să fie trist uneori, dar nu era trist și nu putea cădea În melancolii pentru că Victor cel iubitor de istorie Îi spunea cu exactitate ori cu aproximație, dar totdeauna cu nobilul scop de a distrage atenția diamantului său de la viața searbădă pe care o ducea, minunate „povești” despre ierni grele În care Napoleon a fost Învins de Cutuzov, despre ierni grele În care alte armate cu conducători vestiți treceau Alpii Înghețați, despre iernile grele trăite personal ori prezenta simple sau simplificate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În fiecare sat și, În timp ce o vizita, băiatul era lăsat să vândă oale, de două ori pline cu vin, o dată și jumătate pline cu grâu sau grăunțe sau o dată pline cu făină. Se Întorceau acasă cu produsele obținute și viața searbădă continua la fel de cenușie. La Început de septembrie, Victor a tăiat porcul și găinile, a vândut câte ceva, restul a fiert și a făcut păstramă la hornul de ars oale, a Împachetat ce era mai important, a bătut ferestrele În cuie, a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În ordine cronologică)" Lady Morgan, France in 1816, Londra, 1817. George Gordon Byron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nesfârșite contingente de sosii ale divinității, azvârlite ca pradă amăgitoare Vânătorului, pentru ca acesta să nu poată ajunge niciodată la adevărata țintă. Dar dacă omenirea nu a fost doar destinată unui cosmic și pervers joc cinegetic, ci creată chiar cu această searbădă menire, de alibi perpetuu al unui Dumnezeu care știe că, atâta vreme cât Între El și Marele Vânător se interpun inocentele substitute umane, supraviețuirea Sa nu este În primejdie? Și dacă, așijderea, greșeala Evei n-a fost una Întâmplătoare, imanentă curiozității feminine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mii de ori. În studenție și apoi, mulți ani, treceam cel puțin o dată pe zi pe aici. Zile când rătăceam în căutarea unor nimicuri care să anime monotonia clipelor, care să dea dimensiuni orelor care, mi se părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dureri - ca de altfel toate marile trăiri - sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Inginerul își coborî pleoapele: "În fiecare carte există un mâinile de adevăr..." O frază pe care o auzise în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au intrat întîmplător în viața noastră și vor dispărea fără urme înainte de a da zorile. Peste un an mi se va părea că am visat. Știam și ieri și alaltăieri că nu am nici o perspectivă, știam că viața mea e searbădă și inutilă, că în față, la cinci sau zece pași, nu există decât mormântul. De ce mă apasă acum mai mult? De ce mă sufocă?" Simți brusc că a pierdut ceva, fără să-și dea seama ce. Plânsul îi umflă pleoapele și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un obiect. Avea mâini lungi și slabe, ca de păianjen. Părea nervoasă. Gura nemulțumită se mișca și atunci când nu spunea nimic. " O femeie care țipă ușor, își zise Cristescu privindu-i fața pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uit, 2 octombrie, de ziua mamei voastre. Așa ceva n am mai văzut, oamenii îi cădeau pur și simplu în genunchi, sala era cutremurată, ovaționa minute în șir și-n culise erau toți în lacrimi... Teatrul de azi îmi pare palid, searbăd în comparație cu ce-am prins noi, mama și cu mine, în tinerețe - și papa s-a uitat cu zâmbet la mama. L-am întrebat dacă știe când și cum a murit Grigore Manolescu. — Acum șapte ani, a zis el, avea numai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clipă magică. Ca învățător, o recomand fie pentru activități în completare la multe obiecte, fie ca auxiliar la obiectul științe ale naturii. Lecturile din cartea Întâmplări în livada bunicului atrag prin diversitatea lor formând o lume de basm în universul searbăd al copiilor de astăzi. Autoarea, Vicol Ecaterina, iubește copiii, iubește natura, iubește livada în care a copilărit. Are o nostalgie a copilăriei ce a rămas acolo, printre copacii dantelați în primăveri duioase și auriți în toamne lungi și călătoare. Cred
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Gârleanu lipsea motivat. Exact cu două săptămâni în urmă murise pe neașteptate, ca un pui de canar scos din colivia ocrotitoare. Acum, priveau unul la celălalt și nu îndrăzneau nicicum să întrerupă tăcerea. Fără prezența lui Doru Gârleanu, întâlnirea părea searbădă și lipsită de sens; nu mai avea sarea și piperul necesar, era ca și cum s-ar afla față în față doi betegi: unul surd și altul mut. Orice încercare de a rosti vreun cuvințel, din start era sortită eșecului. La un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în gură. Așa stând treaba, dorind să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul acestei munci banale, serbede și care nu se schimba niciodată era insuportabil și cu totul respingător, căci el era o fire libertină, nestatornică și iscoditoare, fire ce și-o vedea cum, pe zi ce trecea, îi amorțește și nu mai răspunde la neliniștea tinerească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase fericirii 143 întotdeauna acolo exact ceea ce mi s-a cerut să muncesc, complet, cuviincios și fără urmă de crâcnire, însă niciodată cu dăruire și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin care crede el că și le-ar putea împlini. (Fiindcă, altfel, speranțele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]