3,068 matches
-
Podeaua se desprinse prima și căzu în gol și, odată cu ea, doamna și fetița ei. Totul a durat doar o fracțiune de secundă, un timp foarte scurt, doar cât să te prinzi de frânghiile ce atârnau libere peste cabină. Trupul secretarei se zbătu încercând să găsească un punct de sprijin până când se simți trasă în sus de mâna bărbatului. Acum cabina liftului însemna doar tavanul de plastic care le susținea siluetele. Erau conștienți de ce va urma, restul vieții lor se număra
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul floral din toaletă, la televizorul cu care își împărțea timpul liber și la batoanele cu multă ciocolată. Etajul era plin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cumpărat-o! Pare a fi o copie la indigo ca multe alte întâmplări cotidiene. Vira a ținut însă să precizeze faptul că ceea ce-mi spune este strict autentic. A pornit prin a-mi aminti că soțul tău are o secretară, o puștoaică față de noi, e încă la seral. Nu faptul în sine că are o secretară m-a șocat. Toți șefii au câte o secretară și uneori, se spun atâtea lucruri despre fetele astea! Colega Inei, Adela, făcu o pauză
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ținut însă să precizeze faptul că ceea ce-mi spune este strict autentic. A pornit prin a-mi aminti că soțul tău are o secretară, o puștoaică față de noi, e încă la seral. Nu faptul în sine că are o secretară m-a șocat. Toți șefii au câte o secretară și uneori, se spun atâtea lucruri despre fetele astea! Colega Inei, Adela, făcu o pauză, de parcă i s ar fi rupt firul ghemului și acum trebuia să-l reînnoade pentru a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spune este strict autentic. A pornit prin a-mi aminti că soțul tău are o secretară, o puștoaică față de noi, e încă la seral. Nu faptul în sine că are o secretară m-a șocat. Toți șefii au câte o secretară și uneori, se spun atâtea lucruri despre fetele astea! Colega Inei, Adela, făcu o pauză, de parcă i s ar fi rupt firul ghemului și acum trebuia să-l reînnoade pentru a avea continuitate!? - Și...!? spuse Ina, te rog să continui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poate să se deplaseze, dar vin fetele să o alimenteze cu știrile la zi. Ei bine, Vira i-a adus știrea acestei doamne. De față eram și eu și fata, al cărei nume nu mai vreau să ți-l amintesc, secretara, fătuca aceea roșcată, care și-a vopsit părul ca flăcările focului, pentru a incendia inimi, s-a lăudat că bătrânul, se referea la șef, adică soțul tău, i-a dăruit o brățară de chihlimbar de ziua onomastică. Se pare că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul său răvășit de durere? În dreptul ușii de la intrarea în sala de concerte a institutului de teatru Nicolae Grig fu întâmpinată de un tânăr. Ce faci, la ora asta, pe aici, Doamnă Secretară; încotro, cu asa fugă? Nici eu nu stiu. Acum, că am ajuns aici, și că te-am întâlnit pe tine, pot spune că veneam aici ca sa întâlnesc un om. Că, mare necaz a căzut pe capul meu! De ce natură? De
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ne întâlnim, la o penultimă repetiție generală, de dinaintea concertului ce va avea loc. și? Stai puțin. Un bob zăbavă. De prin toate părțile, studenți, care cu mâinile goale, care cu câte un instrument, veneau, auzeau despre necazul mare al Doamnei Secretare, despre ideea preconcertului, în binele micuței Dochița, de numai câteva luni, și pătrundea, entuziast, în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
masă, urmă a treia rundă de preconcert. Cu sala plină - ochi! Odată cu înserarea, se anunță, că de-acum urmează concertul cel mare, de peste câteva zile. Sala rămase goală. Câțiva dintre studenții - artiști numărară banii rezultați. După care, îi telefonară, Doamnei Secretare: vă rugăm să veniți la institut. O întâmpinară, în același loc, unde-l întâlni, pe primul, aseară. Cu suma pregătită întrebă: cât vă este necesar, pentru intervenție? Atât. Aveți. Nițel mai mult. Fiți liniștită. Fiți fericită. Că aveți cât ați
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a treia! Dacă observăm Însă că volu mele publicate de ea apar după anul pensionării, și ținînd cont de faptul că mai are În lucru o carte (evident, tot despre teatru), am putea conchide, consolator pentru atît de iubita noastră secretară literară, că... și pensia e bună, cîteodată. Dă... prolificitate! Adică, putere de muncă. La mai multe, bre! Am luat deci Teatrul din interiorteatrul din culise ( Biblioteca revistei Familia, 2005) la răsfoit, nu știu de ce, de la coadă, spre Început : și am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Al. Colpacci, Nicolae Toma, Ileana Iurciuc, Ion Mâinea, Maria na Neagu, Sergiu Savin, Eugen Țugulea, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Dumitru Chirilă, Doina Modola, Dan Antoci, Dorel Vișan, Emil Boroghină și mulți alții, nume binecunoscute oame nilor de teatru. De altfel, secretara literară comite În carte și un act reparatoriu : presa centrală, care e-n stare să-i intervieveze zilnic, pe Maia Morgenstern, ori pe Bleonț, rar se ocupă și de importanții artiști care au „handicapul” unui buletin (să zicem) de Oradea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată. Dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Răspunsul în fața acestei atât de pertinente întrebări rămase nerostit. Un ciocănit în ușă, urmat imediat de deschiderea acesteia că doar nimeni nu mai așteaptă să-l poftești și de ițirea în prag a duduii Veronica au întrerupt acest remarcabil dialog. Secretara zice insinuant, dar extrem de dulce: "Săru'mîna doamna profesoară! Să trăiți domnu' profesor! Știți, doamna Săvulescu, vă așteaptă doi studenți, în legătură cu examenu'..." "Bine, dragă. Mersi! Spune-le că viu în câteva minute." " Le spun, le spun, nicio problemă", face zuza
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a spus ce se întâmpla. Decanul tocmai își aranjase un sejur la mare, lipit musai de o conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
conferință științifică, și numai de grija ălora doi nu murea. L-a privit pe tânărul cadru universitar cu iritare și i-a transmis secretarei să-i mobilizeze pe cei rămași pe la administrativ care mai erau de găsit moțăind prin facultate. Secretara a vorbit cu mecanicul, cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la mobilele din hol, au clătinat din cap și le-au explicat indignați universitarilor că ei nu pentru ca să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine că ce-mi trebuie mie mobil. Și acu?... Stau și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și râd ca broasca la inundație pă lângă scroafa asta dă secretară". Se imită pe sine: "Săru'mânușițele, duduiță scumpă! Po' să dau și eu un telefon, că am mare necaz în familie?". Mârâi cu glas subțiratic, închipuind-o pe secretară: "Poți, băi, Vasile, da' mai dă vară, mă, băiatule! Că de az-dimineață, să dea naiba de n-ai încercat de vreo șapte ori pân' acum. Uite și tu ce de treabă avem, numai tu mai lipseai d-acia. Asta să fie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai mare exactitate că lopata se pierduse de ani buni la o deszăpezire -, la punctul P.S.I. se mai găsea și o ladă umplută doar pe jumătate cu nisip. Gurile rele ziceau că restul nisipului fusese sfertisit în timp de fosta secretară a decanului, madam Bolborea, azi pensionară, pentru cele trei pisici ale dumisale. Asta nu din zgârcenie, argumenta Bolboreasca, ci "fiindcă era nisip d-ăla bunu', nu ca ăla nasol de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toate părțile. În câteva clipe se ascunseră, de parcă nici n-ar fi fost. Chiar în momentul în care baba de Fito plesnea zidurile după ultimii fugari, înjurând gros, ușa se deschise, iar în pragul ei apărură domnul profesor Cuzbășan și secretara-șefă Veronica. Profesoara arăta zdruncinată bine de tot. Coafura i se răvășise, iar meșa zbârlită ca o mâță stuchitoare o cam luase la vale spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat al fălcilor completau imaginea nu tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia asta avu darul de a o scoate și mai tare din minți: "Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai apărut și studenții ăia...". "Mai dă-i naibii de dobitoci. Mă doare pe mine-n cur și de scroafa aia de secretară, și de studenți. Ce să-ți spun!" Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica îndrăzni: "V-am auzit strigând și am venit într-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
p-acolo și ți-a căzut fața când m-ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu. Mai ales că erați în lavuri greoaie, dă să uita tot clubu' la voi cum vă luaserăți la mozol", spuse veninos secretara, uitând de orice prudență. "Deci recunoști, scârbă!", explodă Ciucurel. "Ce să recunosc, mă, ce să recunosc?", se sumeți Monica. Domnul director i-ar fi dat o palmă de să-i sară ochii din cap. Realiză însă că i-ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]