911 matches
-
unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
exocrină tipică, fiecare acin folosește materia primă extrasă din sânge pentru a sintetiza un produs de secreție. Pe măsură ce produsul este eliminat, el poate fi supus concentrării printr-un duct striat. La nivel renal, fiecare corpuscul este în principiu un acin secretor foarte modificat. Fiecare corpuscul produce un filtrat plasmatic, care apoi drenează în tubul asociat. 24.1. Corpusculul renal Corpusculul renal (fig. 94) are un diametru de aproximativ 200 de μm, se formează prin colonizarea unei invaginări a capătului în „deget
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
la capacitate crescută de reabsorbție a apei. Celulele ductului medular sunt capabile să secrete ioni de hidrogen în cantități crescute, chiar împotriva unui gradient înalt de concentrație, ceea le acordă o importanță deosebită în reglarea metabolismului acido-bazic. 25.3. Fenomene secretorii Secreția tubulară reprezintă transferul de material din capilarele peritubulare către lumenul tubular renal. Ea poate avea loc la toate nivelele tubului urinifer. Mecanismul principal prin care se realizează este transportul activ. De obicei, doar câteva substanțe sunt secretate, ele fiind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul celulei negativ față de exterior. Na+ intră
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
vezicule citoplasmice sau traversează celula până la polul apical, unde este secretat în lichidul tubular prin difuzie facilitată de proteina Mrp2 (multi-drug resistance associated protein 2). Secreția tubulară a uraților Secreția activă se realizează din plasmă în fluidul tubular de către sistemul secretor al bazelor și acizilor organici, cu capacitate excretorie redusă pentru urați. Astfel se explică incapacitatea de eliminare integrală a acidului uric la nivel renal, ce va duce la precipitarea acestuia sub forma de cristale de acid uric, mai ales la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși mecanismele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
ureic eliminate prin piele pe zi. Ficatul secretă 0,25 până la 1 L/zi de bilă. Substanțele liposolubile pot fi eliminate pe cale biliară, mai ales drogurile și metaboliții lor, mai ales dacă dimensiunea molecule depășește 300 daltoni, cu un optim secretor la 500 Da. Xenobioticele cu molecule mai mici pot fi eliminate mai eficient dacă li se mărește molecula prin glucuronoconjugare. Secreția activă are o proporție bilă/plasmă ce poate ajunge la 50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
SNC (PNET) - Meduloblastom: desmoplastic/nodular, medulomioblastom, meduloblastom melanocitic, - Supratentoriale și spinale, 5. Ganglioneuroblastom SNC; 122 6. Ependimoblastom; 7. Tumori atipice teratoide/rabdoide. B. Tumori ale meningelui Tumori ale celulelor meningoteliale 1. Meningiom: − meningotelial, − fibros (fibroblastic), − tranzitional (mixt), − psamomatos, − angiomatos, − microchistic, − secretor, − bogat în limfoplasmacite, − metaplazic, − cordoid, − cu celule clare, − metaplastic; 2. Meningiom atipic; 3. Anaplazic (malign). Tumori mezenchimale non-meningoteliale 1. Benigne: − Lipom − Tumori osteocartilaginoase − Histiocitom fibros − Altele: Angiolipom Hibernom Leiomiom Hemangiom 2. Maligne: − Condrosarcom − Hemangiopericitom − Histiocitom fibros malign − Sarcomatoza meningeala − Rabdomiosarcom
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de creștere și evoluție clinică [9]. Grad I OMS (creștere lentă, risc scăzut de recurență): 1. Meningiom meningotelial (sincițial, endoteliomatos) 2. Meningiom fibroblastic (fibros) 3. Meningiom tranzițional (mixt) 4. Meningiom psamomatos 178 5. Meningiom angiomatos 6. Meningiom microchistic 7. Meningiom secretor 8. Meningiom bogat in limfoplasmocite 9. Meningiom metaplazic Grad II OMS (frecvență mai mare a recidivelor și evoluție nefavorabilă): 1. Meningiom atipic 2. Menigiom cordoid 3. Meningiom cu celule clare (intracranian) Grad III OMS (risc înalt de recurență și evoluție
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
40). Elementul esențial al testului rezultă din interpretarea valorilor peptidului C: la normali și în hipoglicemiile funcționale, când glicemiile scad sub 40 mg/dl, peptidul C scade și el sub 1,5 μg/l. La pacienții cu insulinom, datorită autonomiei secretorii a țesutului tumoral care continuă să secrete, peptidul C nu scade sub 1,5 μg/l. Deci, unele excepții nu sunt excluse. Acest element constituie un puternic sprijin pentru diagnosticul de insulinom. Un test fals-pozitiv (peptidul C nu scade sub
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
și 7. Totuși până în prezent nu au fost întreprinse încercări serioase pentru a standardiza și a valida utilizarea curentă a acestuia în practica în practica clinică. Indicele HOMA (Homeostasis Model Assessment) Indicele HOMA se bazează pe caracteristicile cunoscute ale răspunsului secretor beta celular la stimularea cu glucoză, alături de nivelurile bazale ale glicemiei și insulinemiei. Nivelul bazal al insulinemiei este determinat în mare parte de nivelul glicemiei, iar hiperglicemia à jeun ce apare la subiecții cu diabet pare să fie determinată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
determinată de feedback-ul dintre ficat și celulele beta, în încercarea de a menține o acțiune eficientă a insulinei atât la nivel hepatic cât și periferic. Gradul hiperglicemiei bazale va fi astfel determinat de o combinație între insulinorezistență și deficitul secretor beta celular, rezultând un set unic de valori bazale ale glicemiei și insulinemiei. Studii recente au arătat o bună corelație a HOMA-IR cu rezultatele clampului euglicemic hiperinsulinemic, determinările insulinemiilor fiind făcute printr-o metodă RIA insulin-specifică care diferențiază proinsulina de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
Proximal din artera hepatică dreaptă și artera cistică. - Aceste artere trimit la căile biliare ramuri ce merg paralel cu ductele, corespunzător orelor 3 și 9. Arborele biliar primește inervație simpatică și parasimpatică. Parasimpaticul trimite fibre motorii la veziculă și fibre secretorii la epiteliul ductal. Fibrele aferente simpatice transmit durerea din colica biliară. II. LITIAZA VEZICULARĂ DEFINIȚIE: afecțiune caracterizată prin formarea de calculi În vezicula biliară ca urmare a precipitării unor constituenți biliari. ETIOLOGIE. PATOGENIE Bila conține: colesterol, fosfolipide (90 % lecitine), săruri
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
În caz de obstrucție a canalului comun, deci refluxul biliar este desconsiderat ca și factor etiologic al acestei afecțiuni. Teoria obstrucției-secreției - la animale, ligatura canalului pancreatic produce edem ușor al pancreasului care dispare Într-o săptămână. Apoi, apare atrofia aparatului secretor. Pe de altă parte, obstrucția ductală parțială sau intermitentă poate produce pancreatită dacă glanda este stimulată să secrete. Deoarece pancreasul uman secretă de 10 ori mai multă fosfolipază A decât pancreasul de câine sau șobolan, efectele obstrucției la om vor
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
la laparotomie Problema majoră constă În diferențierea pseudochisturilor și a chist adenoamelor seroase de alte tipuri de tumori pancreatice chistice maligne sau potențial maligne. Sugestive, dar nu diagnostice pentru o tumoră potențial malignă sunt: descoperirea mucinei În chist, descoperirea celulelor secretoare de mucină la biopsie, descoperirea unui lichid chistic vâscos, sau descoperirea unui antigen carcinoembrionar mult crescut În lichidul chistic (tab.V.1). Dacă nu se găsesc aceste modificări, o masă tumorală malignă sau potențial malignă nu este exclusă. Datorită acestor
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
superioare, venei splenice, și dozarea insulinei. Acolo unde concentrațiile insulinei cresc este locul În care se află tumora. Procedeul poate fi aplicat când arteriografia este negativă și la cei cu MEN1, care pot avea tumori multiple dar numai una este secretoare de insulină. Cea mai eficientă metodă de a căuta insulinoame mici este echografia intraoperatorie, rata de succes ajungând până la 85% (fig.VI.3). Tumorile insulare sunt detectate ca fiind mase transsonice, de consistență uniformă. Examenul eco Doppler color permite identificarea
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
În 5% din cazuri pot fi localizate În peretele gastric, În 10% poate fi În poziție ectopică sau poate fi găsit În nodulii limfatici peripancreatici. Celula de origine nu este cunoscută, deoarece pancreasul postembrionar normal și duodenul nu conțin celule secretoare de gastrină. Pacienții au un cuib de celule embrionare sau o linie nediferențiată de celule stem pancreatice. Gastrinoamele din duoden și pancreas pot avea origine embriologică diferită; astfel, gastrinoamele din duoden și capul pancreasului au originea În mugurele pancreatic ventral
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
forme de tratament; aceste tulburări fiind adesea legate de disfuncții mai complexe, a căror exprimare digestivă nu este decât un aspect, este bine ca pacientul să fie abordat din punct de vedere general. în afecțiuni gastrice Pentru ptoze și insuficiențe secretorii și de motilitate, cea mai indicată se pare că este Metoda Grossi. în cazul hipersecrețiilor dureroase, se pare că masajul zonelor metamerice este mai eficient decât cel abdominal, deși se poate folosi și acesta. în astfel de afecțiuni, de obicei
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
intervenția adecvată a unor modificări funcționale complexe (metabolice, circulatorii, musculare, hidroelectrolitice, endocrine etc.), controlate de centrii hipotalamici. Centrii hipotalamici ai termoreglării (cel al termolizei și al termogenezei) sunt ̀ n strânsă conexiune cu centrii foamei și ai sațietății, centrii respiratori, secretori, salivari etc. De asemenea, creșterea și dezvoltarea organismului, precum și adaptarea și corelarea activității diferitelor aparate și sisteme la condițiile ̀ n permanentă schimbare ale mediului intern și extern, sunt reglate de sistemul nervos și cel endocrin. Din aspectele prezentate, reies
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
unor boli organice cu simptomatologie complexă. în ceea ce privește influența masajului asupra sistemului endocrin și a metabolismului, în literatura de specialitate s-au exprimat mai puține opinii. Una dintre ele ar fi cea a lui Colombo, care studiind efectul masajului asupra activității secretorii a glandelor endocrine și exocrine, a descoperit o creștere a volumului secrețiilor, precizând că ”s-ar părea că doar vibrațiile au acest efect”. Din patologia endocrină și metabolică se desprinde faptul că afecțiunile din această categorie determină apariția unei serii
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
acid carbonic care se disociază până la carbonat. Astfel, cei trei ioni (carbonat, fosfat și calciu) precipită formând carbonat-apatita. Germenii implicați În apariția calculilor de infecție (denumiți și calculi de struvit) sunt În primul rând Proteus (cu peste 99% din tulpini secretoare de urează) urmat de Klebsiella, Pseudomonas. De reținut că Escherichia Coli, germen patogen frecvent Întâlnit În patologia infecțioasă urinară, nu are tulpini secretante de urează. Pe lângă enzima mai sus menționată, acești microbi conțin și o protează, enzimă ce participă și
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
Rudolf Heidenhain (1834-1897) observă efectul stimulării unor nervi asupra secreției glandelor salivare. Abia în 1904, englezii William Maddack Bayliss (1860-1924) și Ernest Henry Starling (1866-1927), cu ocazia descoperirii în 1902 a secreției duodenale („secretină”), avansează teoria „reglării chimice” a proceselor secretorii. În fine, în 1905 Starling folosește pentru prima dată termenul de „hormon”, noțiune fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a endocrinologiei. Într-adevăr, monografia lui Constantin I. Parhon și M. Goldstein, intitulată „Les sécretions internes” și publicată la Paris în 1909, va
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
oscilațiile calciului intracelular (Diabetes Res. Clin. Pract. 1, suppl. 1, S491, 1985). Se poate ușor observa că substratul energetic al celulei β pancreatice este molecula de ATP. Aceeași moleculă este implicată și în sinteza de insulină și în transportul granulelor secretorii către membrana celulară. Producția intra-β-celulară de energie constituie un mecanism posibil de a fi afectat, cel puțin în unele forme de diabet. În 1962, Rolf Luft și col. (J. Clin. Invest. 41: 1776-1804) sunt primii care descriu boala mitocondrială. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]