1,533 matches
-
la Țara Oltului și Basarab ban, dar Panaitescu crede că mențiunea nu privește teritoriile românești, ci Polonia și Lituania. Despre implicarea românilor în luptele cu tătarii, un cronicar al vremii, Marino Sanudo cel Bătrân spune: "după retragerea tătarilor, ...olahii și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asupra statului de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea Cumaniei apusene, adică a Munteniei și sud-vestului Moldovei, regatului ungar, a accentuat și mai mult această presiune. Între 1211-1213, o oaste a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar, pe de altă parte, fortificațiile din Ungaria, Transilvania și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau meșteșugărești, și alte grupuri etnice s-au stabilit aici. Pe lângă o colonizare spontană, a existat și una dirijată, din inițiativa vârfurilor societății locale. Odată cu elementele românești din Transilvania (Maramureș), în Moldova s-au stabilit, în grupuri mici, sași, unguri, secui, eventual. Cele mai vechi informații datează din 1234 și se referă la așezarea populației germane (Theutonici) și ungare (Ungari) în sud-vestul Moldovei și nord-estul Munteniei. Anterior, după 1211, au avut loc infiltrări ale cavalerilor teutoni dincolo de curbura Carpaților, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incluse în regatul ungar până la mijlocul secolul al XIII-lea, și anume continuitatea formelor tradiționale de organizare românească. O altă regiune românească, Țara Maramureșului, în secolele XIII-XIV, era înzestrată cu structuri cnezial-voievodale. La începutul secolului al XIII-lea, cu sprijinul secuilor, a coloniștilor germani și a cavalerilor teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prima înregistrare în izvoarele scrise a românilor nord-dunăreni este legată de participarea unei formații militare românești, alături de cumani, la luptele dintre vlahi (Asănești) și bizantini (după Nicetas Choniates, FHDR, III). Nu mult după aceasta, românii din sudul Transilvaniei, alături de sași, secui și pecenegi, participau la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extins aria de locuire și stăpânire-ei puteau bate monede, cu acordul regelui. Cavalerii se pun pe lucru, acționează eficient și, până în 1218, ei prefac prin luptă o simplă concesie regală într-o "frumoasă stăpânire" (Iorga) pe teritoriul Țării Bârsei. Astfel, secuii și ungurii din sate aleargă la dânșii, găsind ordinea lor mai sigură, ceea ce îngrijorează pe episcopul Transilvaniei, Wilhelm, care-și rezerva supușii, dijmele lor, judecata, mai ales în ceea ce privește crimele, și chiar un număr de feude de cavaleri. În noul act
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat lupta cu ei, doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de Carpați. Astfel, învingător nu o dată asupra tătarilor, regele Ludovic s-a grăbit să întemeieze un zăgaz militar împotriva lor, el a unit, sub un conte, Andrei, fiul lui Lațco, Maramureșul, Sătmarul, comitatul Bistriței și cea de șpan al secuilor. Concret, în 1345, în momentul în care tătarii se aflau în conflict cu negustorii italieni de la Marea Neagră și erau angajați în război cu Polonia, regele ungur a organizat o mare expediție împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conflict cu negustorii italieni de la Marea Neagră și erau angajați în război cu Polonia, regele ungur a organizat o mare expediție împotriva lor. Operațiile militare propriu-zise au fost încredințate lui Andrei, fiul lui Lack (Lackfi), o familie nobiliară transilvană, comite al secuilor, ajutat de oști din Țara Românească. El a atacat pe tătari "în țara lor" (sălașele lor), probabil în Bugeac, principele mongol Othlam, "al doilea după han", a fost capturat, apoi decapitat, a fost luată o pradă bogată. În anul următor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reînființare a vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii următori, au fost organizate alte expediții războinice dinspre Transilvania spre Moldova, cronicile ungurești precizează: "După aceasta (expediția din 1345), secuii au năvălit adesea asupra tătarilor și se întorceau cu pradă mare...aceia care rămăseseră în sudul Moldovei au fugit la ceilalți tătari, departe spre mare (Bugeac)". Expedițiile militare ungurești repetându-se, fiind tot mai frecvente, în cele din urmă, tătarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în opera lui Ottokar de Styria: o nouă interpretare, în Studii 25, 1972, 3, p. 463-483. Arion C., Cnejii români, București, 1938. Auner C., Episcopia Milcoviei, Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551. Bako G., Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 39-56. Idem, Contribuții la problema originii ceangăilor, în SAI IV, 1962, p. 37 și urm. Baraschi S., Observații asupra necropolelor din epoca feudală timpurie în Dobrogea, în SCIVA 28
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești, București, Editura Academiei, 1980. Popa Oct., Radu Negru și Negru Vodă, în Blajul, 1935, nr. 4, p. 147-150. Idem, Ugrinus. 1291, Brașov, 1935 (extras din revista Țara Bârsei). Popa-Lisseanu G., Izvoarele istoriei românilor, vol. I-XII, București, 1935-1938. Idem, Secuii și secuizarea românilor, București, 1932. Idem, Izvoarele istoriei românilor, XII, Brodnicii, București, 1938. Popescu Em., Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII pe teritoriul României, București, 1976. Idem, Organizarea eclesiastică a provinciei Scythia Minor în sec. IV-VI, în S.T.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele Ungariei, nu fură în stare a o ridica din marea decadență la înălțimea strălucitoare pe care o doreau. Urmașul său, episcopul Laurentius, adresă în anul 1096 cătră toți creștinii din Ardeal, clerici și mireni, iar mai cu samă cătră secui, solicitarea urgentă ca să ajute din nou înființatei episcopii, Milcovia, prin o suficientă colectă bănească, apoi să puie un contingent de pedestri și călări întru ajutorul cruciatei enunțate de papa Urban II și întreprinse de regele maghiar Coloman (1095-1114). După ce marea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
treacă râul pe plute, cu toată ploaia de săgeți despre partea românilor, și cuprinse ținutul Severinului. Vlad deșertă câmpia cu toată oștirea sa, iar regele puse să reconstruiască fără întîrziere castelul Severinului. Pe dos a fost însă soarta despărțământului de secui, comandați de voievodul Niclas. Lângă râul Ialomița ea dete de șanțuri și întărituri de tăruși, bătu și puse într-adevăr pe fugă însemnata oaste a boierului Dragomir, castelan al cetății Dâmboviței, dar, înaintînd fără precauțiune, încăpuse între păduri, râpi și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tăruși, bătu și puse într-adevăr pe fugă însemnata oaste a boierului Dragomir, castelan al cetății Dâmboviței, dar, înaintînd fără precauțiune, încăpuse între păduri, râpi și munți, fu surprins pe neașteptate, încunjurat și bătut cu totului tot. Întreaga oaste de secui era acum parte prinsă și legată în mînile biruitorului, parte fără viață așternută în păduri și mlaștini și numai prea puțini fugari ajunseră cu zor-nevoie în patria lor. Și voievodul Niclas își pierdu viața și cu mare osteneală îi scăpară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voievodului Balcu, fișpan în Satmariu, și fraților săi cetatea Arieșului până la revocare și puse din capul locului pe cei dăruiți în posesiunea și uzufructul cetății. Cei doi frați, Balcu și Dragu, căpătară la vreme de pace demnitatea de comiți ai secuilor, pe când al treilea frate al lor, Dragomir, și un văr al lor, Tatemir, făcură zeloase servicii regatului unguresc în război. Prețuind după vrednicie meritele părintelui lor, regele Sigismund dărui în anul 1387 fiului și moștenitorul[ui] lui Dragomir două moșii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puind în cumpănă toată puterea sa de luptă, întărind căile de munte, strâmtorile și drumurile săpate ce aveau a le trece ungurii mai cu țarcuri, mai puind curse și lăsând pretutindeni garnizoane de arcași. Avangarda armatei de operație, compusă din secui, o comanda Ștefan de Kanischa, un ostaș încercat, cu multă esperiență și stând în mare grație la monarhul sau, care prin înaintarea sa combinată părea a oferi oștirii năvălitoare destulă siguranță contra oricării surprinderi din partea inamicului. Corpul de căpetenie al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mănținută ad-hoc pentru Transilvania. Legea aceasta e făcută în favorul esclusiv al populațiunilor orășenești - și românii sunt în cea mai mare parte țărani - apoi în folosul nobililor - toți maghiarii sunt nobili și votează direct, fără cens, fără nimic - și a secuilor, cari iar votează direct. Astfel s-au creat o lege anume pentru Ardeal, care pune alegerile în mâna neromînilor, încît numărul de reprezentanți pe cari l-ar putea obține poporul în asemenea condițiuni e cu totul ridicol. Totodată guvernul se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ereditar ale populației din Transilvania, de-a lungul unor axe etnice 46. Petre Râmneanțu, ca și colegul său, Iordache Făcăoaru, a fost cel mai mult influențat de ideile eugeniste din Germania. Studiile lui Râmneanțu despre identitatea ereditară a populației de secui (szekler) din sud-estul Transilvaniei au primit o recunoaștere continuă sub forma unor premii prestigioase În perioada de după 194447. Cariera sa, spre deosebire de cea a mentorului său, a continuat după 1948, deși la o scară mai mică și cu numeroase restricții impuse
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
sau manipulate 90. Eugeniștii descriau diferențele dintre maghiari și români În termenii biologiei ereditare, chiar și atunci când aveau În vedere caracteristicile morale sau intelectuale. Ei mergeau până acolo Încât afirmau că una dintre populațiile vorbitoare de limbă maghiară din Transilvania, secuii (szekleri), care erau identificați istoric și cultural cu maghiarii, erau, de fapt, români „autentici”, pentru că așa arăta biologia lor91. Folosind aceste argumente, eugeniștii români sperau să le dovedească tuturor revizioniștilor maghiari că Transilvania era, fără tăgadă, ocupată predominant de români
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
autori eugeniști s-au dedicat aproape În totalitate Încercării de a defini „românitatea” autentică, În termeni biologici și antropologici. Petre Râmneanțu și Iordache Făcăoaru sunt exemplele cele mai proeminente. Primul dintre ei a fost Întreaga viață preocupat să demonstreze că secuii (szekleri) din sud-estul Transilvaniei erau, de fapt, români. Argumentele sale se bazau pe statistici referitoare la diferite caracteristici, de la măsurători antropometrice și date despre aglutinarea sângelui până la grupa sanguină. El a comparat intensitatea aglutinării sângelui pentru un eșantion din populația
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]