1,861 matches
-
1678 din 05 august 2015. Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă, Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă, Într-o zi de joi spre vineri neavând ce să mai fure, A luat din cui securea și-a plecat înspre pădure. Era început de iarnă, frig și soba lui de lut, Nu văzuse încă focul, deci, țiganul abătut, S-a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
umplu cotiga. Citește mai mult Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă,Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă,Într-o zi de joi spre vineri neavând ce să mai fure,A luat din cui securea și-a plecat înspre pădure.Era început de iarnă, frig și soba lui de lut,Nu văzuse încă focul, deci, țiganul abătut,S-a decis să fure vreascuri în pădurea de pe deal.Avea el un loc anume, unul foarte special
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pădure sortită Să-mi fii obidită - Arsă, tăiată, Trasă pe roată, Mereu sângerândă, Plătindu-mi dobândă... Pădure, Pădure, Iartă-mi cu milă Mâna-mi secure
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
SECUREA! Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pădure sortită Să-mi fii obidită - Arsă, tăiată, Trasă pe roată, Mereu sângerândă, Plătindu-mi dobândă... Pădure, Pădure, Iartă-mi cu milă Mâna-mi secure Ce poartă-ntr-o filă (Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de acuma mărăcinii. Ne plâng turmele de mioare, Ce azi,le cumpără vecinii. Și plânge ziua în amiază Mama ce-ș alăptează pruncul. Dumnezeu nu ne mai veghează
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
vor ca țara să-ți dezbine Tu născut cu veșnicia ca o nație martiră Scoate sabia din teacă și-amintește-ți de Rovine Unde armii otomane în Neajlov se-mpotmoliră Când popoare imbecile vor ca aurul să-ți fure Pune mâna pe secure și la mir le dă române Ești popor născut din glie, ești stăpânul ei de jure Tu să-ți ocrotești avutul de popoarele hapsâne Când puteri imperiale vor țara să-ți dezmembreze Întărește-ți apărarea chiar cu arme nucleare Apără
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
Soros îți controlează guvernul Când ți-au desființat Armata atât NATO cât și UE Cere sprijin lui Zamolxis și dezlănțuie infernul Nu lăsa occidentalii ca pe cap să ți se suie * N-ai de-ales frate române pune mâna pe secure Căci ne jefuiesc Carpații de aur și de pădure Conspirații mondiale vinovate de păcate Obligând și România să-și cate și-n iad dreptate. Virgil Ciucă București 14 martie 2017 . Referință Bibliografică: Un roman catre popor / Virgil Ciucă : Confluențe Literare
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
jumătate, când Ionel, fiu-său, s-a trezit, să pregătească cele do uă fete pentru școală, a văzut ursul. Nu-i venea să creadă. A început să strige cu un glas stins ca într-un vis. Vecinii au ieșit cu securi, furci, cu ce au apucat în mâini și au reușit să-l alunge de moment. Au fost alertate organele locale și vânătorii din zonă, dar n-au mai dat de urs. Crezând că a fost rătăcit și a plecat pe
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se zoresc să se adune Pe la cuibul lor de vară. Pe răspântii din pădure Unde ne-am iubit noi, dragă, Pe tăișuri de secure. Sângele de lemn se-ncheagă... Și în taina înserării Urma îți urmează zboru-ți, Eu cu dorul disperării, Tu cu disperarea-n doru-ți... în august de când există ceruri în august nopți la rând din cer plouă cu ceruri de stele de
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
braț de lemne, Parcă-i scos dintr-o baladă! Urlă lupii. Nu se teme! Simte gerul cum îl taie, Știe că-n puțină vreme Va avea cald în odaie. Pe umăr c-o pușcă veche, La brâu și-a înfipt securea, Are cușma pe-o ureche, Iar în inimă ... pădurea! Referință Bibliografică: BĂTRÂNUL PĂDURAR / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BĂTRÂNUL PĂDURAR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375068_a_376397]
-
sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu plumb cînd oamenii beți dau de apă. Tihna magului din cartea
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții se deschise, curcanul văzu mâna stăpânului cum îl înșfacă de aripi. Înțelese că-i sosise ceasul din urmă. În drum spre butucul în care stătea înfiptă securea, auziră în spate bătăi de aripi și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
și cârâit. Stăpânul se opri. Cocoșul se zbătea în ogradă de parcă avea picioarele rupte. - Sări, femeie, că ne moare cocoșul! Dădu drumul curcanului și alergă, cu nevastă-sa, spre cocoș. Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese: cocoșul se prefăcuse
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
Îl prinseră, apoi fugi cu el la trunchi și smulse securea. În acea clipă, cocoșul întoarse capul spre curcan și-i spuse, pe limba păsărilor: - Îți mulțumesc, prietene, dar nu te puteam lăsa să mori în locul meu! ... În acea secundă, securea se abătu asupra gâtului său. Curcanul înțelese: cocoșul se prefăcuse că este bolnav, în ogradă. Simțea că i se face rău. Se retrase după poiată și-și plânse îndelung prietenul. Referință Bibliografică: COCOȘUL ȘI CURCANUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Ion I. Părăianu TE AUD Te aud din troacă dintr-un scutec, cum lângă oala de pe vatră strângi jarul îngângurind un cântec. Te-aud spărgând cu securea lemne, dimineața bătând sapa; tata fiind plecat la lucru și de multe ori ai spaimă, iar când seara aduci apa vezi în ea atâtea semne ... Te aud pășind ușor ... ușa o desfaci la fel. Lângă soba încălzită cu cârligele în
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
îi oferim noi sultanului! Pe el nu-l interesează omul, ci „darul omului”! - Asta înseamnă că niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul nostru! - Doar cât îi oferi din belșug galbeni!... Când strălucirea aurului pălește, capul tău cade sub securea călăului! Căpitanii făcură ultimele pregătiri cu ceata de vânători. Nu doreau ca vreunul din ostași să aibă un moment de slăbiciune la desfacerea mormintelor. Îi îndemnară să străpungă cu sânge rece inimile morților cu niște țepușe făcute special. Ceata vânătorilor
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
omule crud, la chip semeni cu mine Și viața ta și a mea sunt prețioase, Dacă le suprimăm, sunt monstruoase... În urma noastră rămân suflete ce plâng, Cu ce-au greșit, ca inima să le frâng? Să facem pace, să îngropăm securea Să dăm mâna, să înflorim iubirea... Referință Bibliografică: LACRIMI / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LACRIMI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371111_a_372440]
-
adunate-s mănunchi, Doamne privirea-ți, peste noi o fă roată Căci rugă îți facem Mărite-n genunchi. De nicăieri spre noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de liniști azi urlă securi. Nu-i bucium, nu-i soare, e ploaie și vânt Padurea sluțită se tânguie-a moarte Rădăcina despicată-i de trunchi Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi ascunși prin hogeacuri Trăirăm în pace trecând peste
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi ascunși prin hogeacuri Trăirăm în pace trecând peste veacuri, Din vârfuri spre vale alergară izvoare, Arbori bătrâni Te slujiră-n altare. Păcatele grele, ce ciumă se-abate, Cad sub secure pădurile toate, Lacrima-n ochi cum vine-așa pleacă Bucuria de viață durerea ne seacă. Strălucește în soare a codrului rană Nu-i nimeni progromul să-nfrunte A bătrânilor codri nemeritată prigoană, Nu-i nimeni să vadă, nu-i nimeni
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
înaintat spre el cu baioneta la armă, ca la atac, și l-a străpuns cu atâta furie chiar în dreptul inimii, că nu a scos decât un icnit slab, și a căzut ca un lemn din pădure, când este tăiat de securea ucigașă. A smuls baioneta din pieptul dușmanului de moarte, a holbat ochii și a răcnit la ea. - Făți cruce!... târfă nenorocită. - Orbețule!!!... a-nceput să se jelească și i s-a încolăcit de picioare. Ce-ai făcut, amărâtule!?... Pușcăria te
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
o visezi, Și apoi, în vis, un suvar turc de-o fi, ca să mă fure, Tu să-l oprești, cu înțelepciunea-ți, racordată la anii tăi chinezi, Și să mă prinzi de mijloc, și să-l gonești cu-a timpului secure... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: CER ECLECTIC / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1762, Anul V, 28 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CER ECLECTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344820_a_346149]
-
Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut așa? Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeași frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste? (Romani 9: 20,21). Dar și evanghelistul: Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc (Luca 3: 9). M-am gândit și la gospodarul chibzuit care alege sămânța cea bună pentru ogorul său iar pe cea
AM CITIT de ION UNTARU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345860_a_347189]
-
al dreptății și al corectitudinii, niciodată n-a luat un fruct de la chelărie sau altceva, iar dacă a luat ceva îmi spunea că a făcut acest lucru. În curte era un pom (un piersic), într-o zi a luat o secure și a început să-l taie, un părinte mai bătrân l-a întrebat: „ce faci părinte stareț?” „Îl tai, ca să nu mai mănânce din el frații fructe fără blagoslovenie”. Nu vorbea la masă, mai ales când făceam vreo greșeală sau
UN CĂLUGĂR FRUMOS, DREPT ŞI ÎNALT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345896_a_347225]