15,737 matches
-
ales, prin rezultatul unui demers așteptat, practic, de toată lumea. Tinerii, a căror adolescență coincisese cu ultimii ani ai Epocii de aur, își aminteau, în scris, despre comunism, abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen de obiecte și elemente specifice, definitorii pentru sistemul opresiv-totalitar. Un fel de
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
comoditatea contemplativă, relativa protecție comodă în fața agresiunii lumii comuniste. Singura inițiativă publică la care marșam era una în negativ î inițiativa renunțării a abandonului, a fugii de răspundere și de acțiuni, victoria prin neprezentare.î Deosebit de interesant se arată, în secvența lui Ion Manolescu, fenomenul Pif, revista franțuzească de benzi desenate în care copiii din România găseau în acei ani un foarte bun loc de refugiu din cenușiul locurilor de joacă din spatele blocurilor de cartier. Sponsorizată însă chiar de Partidul Comunist
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
prins cu greu, cu paltonul mirosind a frig, mâinile înghețate, obosită, dar fericită. Avusese doar succes la vânat. Sezonul era propice, zilele următoare avea să vâneze din nou. De dimineața până seara. Fără oprire, până la epuizare.î Cea mai eseistică secvență îi aparține lui Ioan Stanomir. Atent supravegheat, demersul lui memorialistic este declanșat, ca într-un roman postmodern, de câteva citate în perfecta limbă de lemn a textelor ideologice din epocă. Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în contrast
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
disperată a subterfugiilor. Într-un capitol mai amplu, Raportul dintre biografie și operă (p. 24-48), istoricul literar se refugiază în analiza operei, sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
dau nici un fel de detalii despre aceste surse, creditate fără cea mai mică suspiciune. Despre călătoria lui Marin Preda în 1965 în Occident se citează fragmente din carnetele de însemnări ale lui Alexandru Balaci (p. 75-81), fără nici o trimitere bibliografică. Secvența Marin Preda la Paris este o relatare neutră după jurnalul lui Eugen Simion, din care sunt preluate mecanic fragmente anecdotice (p. 82-84). Capitolul Caravanele literare (p. 85-92) transcrie întrebările cititorilor și răspunsurile prozatorului la o întâlnire de la Bacău (nu ni
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon la o televiziune impulsionat de un anunț publicitar în care se făcea reclamă unui fier de călcat atât de
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
de filmat: "Alese un itinerar mărginaș, spre periferie, imaginîndu-și că filmează totul 'din mînă', într-un travelling circular, cu o cameră video, direct, fără nici un ecleraj special, cu planuri lungi, cu prim-planuri pe fețele oamenilor, ca un mozaic de secvențe care curg fără 'continuitate'" (p. 83) Apariția fiecărui personaj nou în roman produce o digresiune, o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția sa narativă seamănă pînă la un punct cu cea a lui Antonio Lobos Antunes din
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Ea este artă. Greacă. Doamna Băluță-Skultéty a știut să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
refren, reformularea ș.cl., poetica de creație fiind cea a variației permanente. Spațiul și timpul „acțiunii“, ca și personajele, de altfel, sunt (des)compuse în/din unități interșanjabile, textul constituindu-se redundant-aglutinant, ca un haos atent supravegheat. Iată cum se deschide secvența Allegro a acestei... sonate în proză: „Stătea colac. Peste pupăza. Din tei. Stătea colac fiindcă spațiul era rotund și era strâmt. Hannah - pe când încă nu se numea Hannah, pe când încă nu se numea în nici un fel, pe când încă nu avea
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
pagină a cărții, e, în esență, un istoric al pozițiilor teoretice referitoare la actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini, separate de un spațiu alb. Cuvintele de început ale fiecărei secvențe sînt redate, întocmai ca într-un dicționar, cu aldine. O structură accentuat secvențială care neagă orice
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini, separate de un spațiu alb. Cuvintele de început ale fiecărei secvențe sînt redate, întocmai ca într-un dicționar, cu aldine. O structură accentuat secvențială care neagă orice încercare de lectură lineară, deși, paradoxal, înăuntrul textului, există un debil fir detectivistic. Cititorul, chiar și cel „specialist“, va încerca - demers inevitabil eșuat - să
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul cititorului de a
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
ideală. Cartea Lilianei Corobca trișează inteligent cu această axiomă, în cartea ei conviețuiesc multiple sugestii de lecturi simultane. Toate sînt, într-un anume sens, ideale. E unul dintre privilegiile scrisului „la negru“. Decodarea cărții nu e una hermeneutică, relația dintre secvențele care alcătuiesc sacadat cartea e cea dintre fotografiile unui aceluiași personaj, surprins în aceeași unică postură, de-a lungul unei vieți întregi. Cititorul se află în fața unei cutii cu fotografii și descoperă că e martorul unei înscenări abile: personajul e
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
cu fotografii și descoperă că e martorul unei înscenări abile: personajul e tînăr, doar și-a deghizat vîrstele, și-a schimbat chipurile cu trucuri de actor. A făcut nenumărate fotografii „trucate“. Să spun direct că la fel se întîmplă cu secvențele din pseudoromanul Lilianei Corobca însemnă să deșir tehnica de construcție a cărții, înseamnă să fiu un cititor întrucîtva ipocrit. Dar cititorul ipocrit are avantajul de a fi un cititor teoretic. Un roman teoretic? Un roman rece, ar putea fi răspunsul
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
mistice după care se orienta omul arhaic într-o lume ca aceasta sunt de neînțeles pentru noi astăzi. Magia, spre exemplu, era practicată ca o garanție potrivită împotriva ghinionului. Dar ca să-și cunoască sorții de izbândă, primitivul trebuia să înregistreze secvențele regulate ale fenomenelor, orice abatere semnificând neșansa, ori să se folosească de tehnici divinatorii. Un loc important în această categorie îl aveau jocurile de noroc. Văzute ca o provocare/chestionare directă a forțelor invizibile, a pierde sau a câștiga echivala
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
de acest regizor și raportul meu profesional și emoțional cu ele. Imagini de teatru mare care cheamă timpul din mine și reașează, firesc, raporturile cu ceea ce este major. Plecarea la Craiova a fost o întoarcere în timp și regăsirea unor secvențe luminoase clare, calde, ca într-un vis transformat, de fapt, în realitatea cea mai frumoasă. Sîntem - actori și spectatori, cocoțați pe gradene - în casa Oliviei, frumoasa și senzuala Contesă care nu-și refuză plăcerile vieții. De ce ar face-o, la
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
iubirea... și acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca “spectacolul” să nu se termine
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator, de regizor al posibilului și de analist, pînă la dezmembrare, al faptului deja existent. Însă edificarea și destructurarea nu sînt aici secvențe diferite. Ele funcționează simultan și în cadrul aceluiași proces. Luîndu-și ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
rigoarea geometrului și de aspirațiile unei inginerii suficientă sieși. Dar a-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor sau grafician nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am sugerat deja, el nu este un artist al secvențelor, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri și în memoria lor pierdută. Asemenea lui Goethe, ca tip de dinamică a personalității, Neagu ilustrează un vis al totalității și nu doar o practică, fie ea
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
orizontul privirii intra și el în mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit, Sultana Maitec pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
p.178). Se pot consemna noile eforturi, deocamdată neizbutite, de a înființa Societatea Scriitorilor Români (p. 179), la a cărei întemeiere Ilarie Chendi va fi părtaș în anii imediat următori. Mihail Dragomirescu se desparte de Maiorescu (p. 73). În 14 secvențe de Cronici de vară, Ilarie Chendi e și un excepțional cronicar al vieții cotidiene a Bucureștiului torid. Un serial de Preludii în 47 de episoade, câte numere are revista „Viața literară și artistică”, redă pulsul mișcării literare și înregistrează modificările
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
ideal, dl. Pintilie nu va lăsa să-i scape din mâini nimic din ceea ce-ar periclita serios construcția de minciuni, orduri și bestialități edificată de Securitate vreme de cincizeci de ani. Au existat în emisunea despre care vorbesc câteva secvențe în care până și redutabilii polemiști Patapievici și Hurezeanu au părut gata să abandoneze terenul de luptă. Posedând o remarcabilă știință a minimalizării lucrurilor neconvenabile și-a delimitării de cele care i-ar putea crea în viitor neplăceri, dl. Pintilie
Preumblare pe lângă dosare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13033_a_14358]
-
să dovedească lumii că nimic nu s-a schimbat, își revarsă ranchiunele și drapată în gloria trecutului luptă cu prezentul: cu impresarii, cu cabinierele, cu publicul, cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre Îngerul albastru și cîntăreața care se va
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența hilară a întâlnirii de la ambasadă când eroul e întrebat de motivațiile cererii cetățeniei și începe să enumere tot ce știe despre Polonia - („Polanski, cel care a avut legătură cu fata aia din America”) - informații lacunare trădând de fapt deruta personajului
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]