1,147 matches
-
greci au întâlnit frecvent diferite forme de agregate ale mineralului. Din cauza conținutului ridicat în staniu, el a fost exploatat deja prin secolul VI înaintea erei noastre. lul apare frecvent ca și gangă în mineralele hidrotermale, în pegmatite sau în rocile sedimentare. El fiind un mineral răspândit aproape pe tot globul, în cantități mai mari este întâlnit în Bolivia, China, Indonezia, Malaezia și Peru.
Casiterit () [Corola-website/Science/330806_a_332135]
-
Sărmaș și Ditrău. Căi rutiere Căi ferate Transport aerian Pasuri și trecători: Zona muntoasă cuprinde roci cristaline, iviri de roci intrusive ( granițe și diorite ), cuverturi de calcare dure, piroclastite și lave bazaltice, șisturi cristaline. Zonele depresionare șunt alcătuite din strate sedimentare cu orizonturi de lignit , turba și travertinuri depozitate în vechile lacuri. În depresiunea Borsec au fost identificate sedimente fosilifere din ultima epoca a terțiarului - pliocenul . Se găsesc plantele și fauna fosilă între care și resturi de mastodonți (Mastodon borsoni), diverse
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu); Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând acleeași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, "Pasul Bratocea", "Dealul Cucului", "Culmea Buzăianu" și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
reprezintă un șir de culmi muntoase scufundate, care realizează o legătură între Carpații Occidentali și cei Orientali, situate în nord-vestul Depresiunii colinare a Transivaniei. Acest sector separă bazinul de sedimentare al Transilvaniei de marea depresiune panonică aflată spre vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare paleogene în est și neogene în vest, care închid o serie de depresiuni: Depresiunea Șimleu, Depresiunea Lăpuș, Depresiunea Baia-Mare și Depresiunea Almaș-Agrij. Rețeaua hidrografică este tributară Someșului. Principalele ape curgătoare sunt: , Lăpuș, Crasna, Zalău, Râul Agrij, Someș. "Măgura Șimleu" (597
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
depresiunea Mării Negre pe teritoriul Moldovei au pătruns apele marine care au ajuns în centrul și nordul Moldovei. În decursul erelor turanian, caniacian și santonian, bazinul marin cretacic s-a mărit datorită scufundării intense a depresiunii Mării Negre ceea ce a contribuit la sedimentarea in acest bazin a unor mîluri biogene fine, care au dat naștere depozitelor de cretă și calcare cretacice. Spre sfîrșitul perioadei cretacice marea s-a retras de pe teritoriul Moldovei, aici stabilindu-se un regim continental, în ale cărei condiții depunerile
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
moluște, resturi fosilizate de-arici de mare, de bureți, cochilii de octracare, foraminifere mai ales de numuliți. Depunerile neogene sînt dezvoltate pe întreg teritoriul raionului, ele ies la suprafața pe povîrnișurile abrupte ale văilor și ravenelor. Sînt alcătuite din roci sedimentare de origine marină și continentală aparținînd seriei mocine si celei pliocene. Grosimea lor nu depășește 750 m. Vîrsta absolută a acestor depuneri este apreciată de la 16 pînă la 1,5 mln ani. Anume în depozitele neogene are loc dezvoltarea rețelei
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
care la rîndul lor au contribuit la accelerarea proceselor de eroziune și de fragmentare a reliefului. Mișcările tectonice au contribuit la apariția numeroaselor fracturi tectonice de diferite orientări și vîrste. Aceste fracturi străbătînd și deformînd straturile de roci ale cuverturii sedimentare au creat condiții favorabile pentru dezvoltarea largă a eroziunii fluviale și pentru formarea unui relief deluros puternic fragmentat. Analizînd hărțile topografice putem sesiza faptul că mișcările tectonice au determinat în mare măsură caracterul puternic ramificat al rețelei hidrografice ale raionului
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de-a lungul fracturilor se explică ăn felul următor: crăpăturile tectonice căpătau ușor torente migratoare de apă, în lipsa albiilor care apăreau episodic pe teritoriul abia eliberat de apele mărilor, straturile de depozite de-a lungul fracturilor tectonice, prezentate prin roci sedimentare, fiind mai afînate, creau condiții favorabile pentru adîncirea albiilor primelor torente de apă: deseori prin fracturile tectonice ieșeau la suprafață ape subterane care contribuia la apariția noilor rîuri. Astfel s-au format și s-au dezvoltat albiile rîurlor Prut, Nîrnova
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
patru unități geomorfologice distincte: Caracterizat de o succesiune de trei niveluri topografice care scad în mod progresiv de la altitudinea de 400m la cea de 100m: nivelul Tel Hai, nivelul Hagoshrim și nivelul Maayan Baruh. Acest sector e constituit din roci sedimentare, acoperite de un strat de bazalt. El cuprinde principalele izvoare ale Iordanului: Ayun și Snir. Se întinde de la Hagoșrim (100 m înălțime) până la fostele mlaștini ale lacului Hula (la 70 m înălțime). Aici se află așezările Beit Hilel, Sde Nehemia
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
Republica Moldova și Ucraina. Cu privire la relief, cernoziomurile apar în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500 mm și temperaturi de 9,5-11,5°C, evapotranspirația peste 700 mm, indicele de ariditate frecvent 20-24, iar regimul hidric nepercolativ
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
lui. Istoria geologică a Munților Vrancei se implică prefacerilor multiple, petrecute în decursul a peste 140 milioane de ani, cît înglobează timpul derulat de la finele mezozoicului pînă în prezent. Ea se leagă intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate în medial marin, exondarea treptată a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența la Carpații Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice și complexelor litologice sedimentare - proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
și complexelor litologice sedimentare - proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
să vă spun" (1964) și de "Vămile pustiei" (1969) / "Poeme" (1970), criticul literar Mircea Tomuș relevă „motivele de bază“ ale acestei lirici, „tipice poeziei tinere“, adică poeziei generației resurecționale, antiproletcultiste: «elanurile nestăpânite ale vârstei și sentimentul acut al generației»; «o sedimentare vizibilă, o precizare matură a gândirii lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
(chin. 罗布沙漠, Luóbù Shămò, uigur: لوپنوُﺭ چۆلى, Lopnur Tshöli) este situat în bazinul Tarim, regiunea Xinjiang, China. Deșertul se întinde pe o suprafață de ca. 47.000 km. Deșertul se află într-un bazin, alcătuit din roci sedimentare care datează din pliocen, prin mișcări tectonice stratul sedimentar s-a scufundat în partea de răsărit formându-se o ruptură tectonică între Taklamakan și deșert. Prin deșert curgeau în trecut curgeau până în anul 1971, spre sud râurile Tărîm și Konqi
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
o formă abreviată noțiunea de „diversitate geologică, geomorfologică și geografică”. Termenul, introdus în 1993, se dorește a fi un echivalent geologic al biodiversității, iar componentele sale constau din obiecte (roci, minerale, fosile, structuri cu diferite origini), fenomene și procese (de sedimentare, tectonice, vulcanice, de eroziune, de alterare la care se adaugă elemente geomorfologice, inclusiv fenomene exo și endocarstice, peisaj, situri paleontologice, stratigrafice, petrologice și mineralogice) care împreună alcătuiesc știința denumită geologie având tangențe și cu geonomia așa cum o defineau Enciclopedia Română
Geodiversitate () [Corola-website/Science/331250_a_332579]
-
Rocile sedimentare sunt roci care frecvent se formează prin procesele de eroziune, transport și depunerea aluviunilor aduse de apele curgătoare.Astfel de roci pot avea o formă de granule nelegate între ele (nisipurile) sau o formă masivă (gresiile). 1. Rocile sedimentare clastice
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
Rocile sedimentare sunt roci care frecvent se formează prin procesele de eroziune, transport și depunerea aluviunilor aduse de apele curgătoare.Astfel de roci pot avea o formă de granule nelegate între ele (nisipurile) sau o formă masivă (gresiile). 1. Rocile sedimentare clastice iau naștere prin fenomene mecanice de mărunțire a rocii inițiale. În urma acestui proces iau naștere clastele care sunt ulterior împărțite în funcție de dimensiunile clastelor. Acestea se împart la rândul lor după mărimea clastelor indiferent de originea acestora în: <br> -"lutite
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
39-63 um<br> -"arenite" (nisipuri) cu dimensiuni până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant (material de cimentare) de diverse
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
știință sedimentelor și a rocilor sedimentare). Consolidarea sedimentelor duce la formarea rocilor sedimentare care la rândul lor sunt împărțite în: În funcție de componentul principal se disting: arkoze (feldspat și cuarț) Procesul de diageneza este care duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant (material de cimentare) de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere prin precipitația soluțiilor
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
duce la transformarea sedimentelor în roci sedimentare de multe ori prin adăugare de liant (material de cimentare) de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere prin precipitația soluțiilor marine saturate că evaporite (Carbonați, Sulfați, Halogenuri etc.). 3. Roci sedimentare de origine biotica (biogene) sau Biolite se formează prin activitatea organismelor, vii sau moarte, de exemplu: turba sau cărbune inferior din resturi de
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere prin precipitația soluțiilor marine saturate că evaporite (Carbonați, Sulfați, Halogenuri etc.). 3. Roci sedimentare de origine biotica (biogene) sau Biolite se formează prin activitatea organismelor, vii sau moarte, de exemplu: turba sau cărbune inferior din resturi de plante carbonizate. 4. Sedimentele reziduale sau "rocile reziduale" se formează din rocile descompuse de factorii chimici din
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]